Home - obiective turistice Articole Minsk, capitala Belarusului - o călătorie în timp
 
05.09.2012

Minsk, capitala Belarusului - o călătorie în timp

Acum câţiva ani, am avut ocazia să călătoresc mai mult prin spaţiul ex-sovietic. Este evident, ca peste tot, arhitectura sovietică primează, dar parcă nicăieri nu am avut parte de o atmosferă de salt în timp ca la Minsk. Evident, hai să nu exagerez, nu este 100% o întoarcere în timp… între timp pe marile bulevarde staliniste ale oraşului au apărut McDonald’s şi restaurante cu terase cu umbrele Coca-Cola… Magazinele sunt însă pline de produse locale, nu prea găseşti multe din acele branduri de care te loveşti plictisitor pe orice meridian al lumii. În schimb, oraşul pare neschimbat….

Minskul datează de prin jurul anului 1000. Practic, prima menţionare documentară datează din 1067, apoi a fost capitala a unui principat belarus, care s-a topit fie în Imperiul Rus, fie în Regatul Polonez sau Marele Ducat Lituanian… Este o minune că totuşi belaruşii au supravieţuit ca o naţie distinctă până în ziua de azi, după ce 1000 de ani au fost când sub unii, când sub alţii, şi care, cu excepţia lituanienilor, au o limbă totuşi similară… Nu este de mirare însă că doar 40% dintre cetăţenii Belarusului ştiu belarusa (şi, în general, la ţară), de fapt, cam aceeaşi situaţie este şi cu irlandezii…

Am ajuns dis-de-dimineaţă, venind cu trenul de noapte dinspre Kiev… Prima impresie - o gară civilizată, curată, aranjată, destul de modernă pentru o ţară ostracizată şi închisă spre Occident de ani de zile… Odată ajuns însă în interiorul gării (clădire modernă, nouă, metal şi sticlă, aduce mai repede cu un mall, de altfel e plin de chioşculeţe care vând de toate pentru toţi), am dat peste un soi de haos, dar care are totuşi o regulă… am descoperit însă unicul oficiu de schimb valutar (hei, în Belarus, multe taxiuri sunt încă de stat, doar n-o să lăsăm pe mâna privaţilor businessul ăsta) ţinând de una din puţinele bănci din Belarus (cel puţin, rata de schimb era decentă) de unde am făcut rost de ruble belaruse (1 euro = 7.000 şi ceva de ruble… în circulaţie se află însă şi bancnote de 50 de ruble, adică ceva mai puţin de un eurocent, iar tipa de la biroul de schimb are grijă să-ţi dea cât mai multe), mi-am lăsat bagajul la "garderobă" (rezonabil, la 1.500 de ruble) şi am plecat prin oraş…

Esenţa oraşului este un bulevard lung, lung, lung, are, de fapt, 11 kilometri, vreo trei-patru benzi pe sens şi trotuare cât încă vreo două benzi, şi este o capodoperă a arhitecturii realist-socialiste… Spre deosebire de alte oraşe, planificatorii urbani postbelici au avut mâna liberă să creeze oraşul perfect stalinist în Minsk - vechiul oraş a fost făcut zob în proporţie de 90% în timpul celui de-al doilea Război Mondial (atât nemţii, cât şi sovieticii au contribuit în mod egal la asta), aşa că, atunci când victorioasa Armată Roşie a intrat în Minsk, a intrat, de fapt, nominal, că nu a găsit mai nimic.

Aşa că am luat-o la picior pe acest bulevard purtând numele principalului erou naţional belarus, Francyska Skaryny, după destrămarea URSS, dar care a fost rebotezat, acum câţiva ani, de preşedintele Lukaşenko în "Praspekt Nezalezhnastsi" - "Bulevardul Independenţei"… de altfel, am fost la începutul lui iulie şi tot oraşul se pavoaza pentru Ziua Naţională, numită peste tot "Ziua Independenţei" - 3 iulie. Am verificat despre ce independenţă e vorba şi am descoperit că data coincide cu data intrării Armatei Roşii în ruinele oraşului Minsk în 1944… Asta să fie "independenţa" belarusă? Independenţă Republicii Belarus a fost, de fapt, declarată pe 25 august 1991, la câteva zile după eşuarea celebrului puci anti-Gorbaciov, dar data respectivă nu se regăseşte în panoplia sărbătorilor publice belaruse actuale…

Ce găseşti pe bulevard? Păi, în primul rând numai clădiri de tip sovietic găzduind librării imense, ceva restaurante, sedii de ministere, organizaţii de toate tipurile etc. etc. Aceleaşi clădiri solide, cu decoraţiuni, cu turnuleţe, cu steme dominate de seceri… Evident, tovarăşul Lenin continuă să ne indice viitorul în piaţa din faţa Parlamentului, dar asta nu mai e surprinzător - statuia lui încă mai rezistă prin multe locuri ale fostei URSS, cum ar fi Kiev sau Moscova. În schimb, încă o dovadă a recuperării integrale a trecutului, la Minsk poţi să mai găseşti statuia unui individ a cărui memorie în marmură a fost demolată până şi la Moscova - sinistrul Felix Dzerjinski (de origine totuşi polonezo-belarusă), ctitorul KGB-ului! Felix continuă să vegheze clădirea KGB-ului, poate cea mai mare clădire de pe bulevard (în competiţie cu Parlamentul), o clădire galbenă cu coloane, de zici că e templu grec!

Oraşul este însă impecabil aranjat şi admirabil de ordonat… n-o să vezi maşini oprindu-se aiurea pentru a se da jos vreo piţipoancă, n-o să vezi pe nimeni nici măcar călcând pe trecerea de pietoni atât timp cât e roşu, n-o să vezi nicio maşină trecând pe galben (mulţi se opresc încă la ultimele semne de "verde")… Şi, într-un oraş atât de cuminte, ce rost or avea miliţienii care se plimbă înarmaţi prin oraş? Mister… din când în când, se mai uită pe paşapoarte şi buletine, se hlizesc şi le dau înapoi… Se plictisesc într-un oraş în care, probabil, au rezolvat problema criminalităţii de orice natură…

Planificatorii sovietici, spre deosebire de cei români, au acordat însă o mare atenţie spaţiilor verzi… sunt peste tot prin Minsk, inclusiv într-una din pieţele monumentale ale oraşului. În plus, destinaţia lor nu a fost schimbată pentru a construi cine ştie ce clădire de birouri… parcurile au rămas parcuri, iar "parcul copiilor" continuă să fie în plin centru, unde puştii pot călări ponei, pot să se plimbe cu un vaporaş pe râul care străbate cam meandrat oraşul sau pot să mănânce vată pe băţ.

Am vizitat şi Muzeul celui de-al doilea Război Mondial sau Muzeul Marelui Război Patriotic cum este denumit în mod oficial… sunt părţi interesante, unele de-a dreptul mişcătoare (pozele cu partizani spânzuraţi, inclusiv femei), dar, evident, şi mult bătut cu pumnul în piept (sprijinul material vital al aliaţilor occidentali este reprezentat doar printr-un kit de prim ajutor cu sticluţe cu camfor!)… în schimb, interesant aş putea zice, într-una din hărţile care indică direcţia diverselor ofensive ale armatelor de pe frontul de Est, apare şi Insula Şerpilor şi este clar indicată că aparţine României (deşi Basarabia şi Nordul Bucovinei sunt prezentate ca fiind părţi componente ale URSS)! De i-ar vedea frăţiorii ucraineni!

Minskul este plin de statui şi monumente - de la Lenin şi Dzerjinski, la unele haioase cu lebede şi berze, la fete cu umbrele rupte, dar cel mai emoţionant dintre toate este "Insula Lacrimilor" - aici se află monumentul dedicat celor căzuţi în Afganistan… Aici nu vezi statui de eroi, martiri, partizani, comunişti neînfricaţi ca în cazul celor mai vechi… aici vezi mame şi văduve plângând, unele cu icoane în mână, şi, deasupra lor, silueta unei biserici tradiţionale ruseşti…

La intrarea pe insula aflată pe râul Svislaci, tinerii căsătoriţi vin şi îşi fixează un lacăt pe care se află scris numele lor… am mai văzut obiceiul ăsta şi în alte locuri din fosta URSS (în Kiev, Almaty sau Cameniţa), dar, sincer, nu pot să înţeleg obiceiul ăsta de a te duce şi a poza sau a lăsa lacăte ca legăminte de credinţă în locuri triste cum ar fi "Insula Lacrimilor" din Kiev, mormântul soldatului necunoscut din Moscova sau Almaty!

Din păcate, Minskul nu are foarte multe părţi vechi… câteva biserici redeschise după zeci de ani, o stradă cu restaurante sugerând cartierele vechi din alte locuri şi cam atât… În rest, clădiri monumentale, şosele largi, statui şi parcuri… Un oraş spaţios, aerisit, care mi s-a părut mult prea liniştit… Probabil pentru că era sâmbătă… Deşi ghidurile spun că are o viaţă de noapte deosebită, mă gândesc că doar în cluburile de fiţe pentru cei cu Bentley la scară… în rest, mi se pare oraşul în care nu se întâmplă nimic… dar totuşi oraşul perfect…

Cezar aka Imperator este un pasionat de călătorii, istorie şi de descoperirea altor civilizaţii. Poveştile sale din cele 88 de ţări vizitate, dar şi sfaturi de călătorie pot fi găsite pe www.imperatortravel.ro

 
 
Comenteaza
  • 19 septembrie 2012 / 21:08 cevahaios.com

    un zambet in plus nu strica in zilele astea

  • 17 septembrie 2012 / 13:37 razvvi

    Nu se poate compara Bucuresti cu Minsk. Bucurestiul a depasit aceea perioada in care Minskul a ramas inca. Oamenii pastreaza curatenia la suprafata dar sunt murdari pe interior. Gara din Minsk este moderna si curata (asa ar trebui sa fie si gara din Bucuresti) dar rusii dau mare importanta la caile ferate, trenuri si gari si nu prea dau importanta catre transportul aerian si rutier. Belarusii unt cu mintea mai in urma decat romani.

  • 14 septembrie 2012 / 03:47 Sulheticu

    [Continuare 2]... la fel si cu statuietele de pe anumite cladiri din centru vechi, sau un alt exemplu banal ar fi stemele de pe banciile din Cismigiu si nu numai. Ca sa nu mai zic ca tot datorita strainilor care au vizitat Bucurestiul am vazut ca unele capace de canal au si ele steme asemantoare celor de pe banci. Iar ca impresie generala despre Bucuresti strainilor le plac, printre altele, parcurile (care in ultimul timp sunt din ce in ce mai ingrijite), bulevardele, mozaicul arhitectural si istoric pe care il ofera Bucurestiul, si nu in ultimul rand dinamismul si viata (mai ales cea de noapte) pe care le dezvolta Bucurestiul. Cu asta mi-am incheiat pledoaria pro-Bucuresti (dar nu neaparat anti celelalte orase:D).

  • 14 septembrie 2012 / 03:46 Sulheticu

    [Continuare] ...De exemplu (cred ca unii stitii) exista un site couchsurfing.com prin care comunitatea de oameni inscrisi pe acest site pot vizita alte orase din lume, cazarea (si dupa dorinta prezentarea orasului) este facuta de catre persoanele inscrise pe site din orasele respective. Eu fac parte din aceasta comunitate si cand se iveste ocazia pe langa oferirea unei "couch" pentru a dormi sunt si ghid al Bucurestiului si nu de multe ori am observat ca strainii care vin sesizeaza lucruri cu care cei nascuti sau cei care locuiesc in Bucuresti nu le observa sau nu le da o mare insemnatate, ne parundu-le ceva frumos, senzational,etc. Cum ar fi. odata cu un grup de 3 persoane venite din Italia pe B-dul Stirbei Voda ne-am oprit sa faca poze la niste felinare de la o cladire de pe bulevard, felinare pe care eu unul nu le-am dat importanta desi mai trecusem pe acolo,dar care dupa acel moment au inceput sa mi se para si mie interesante, la fel si cu statuietele de pe anumite cladiri din centru…

  • 14 septembrie 2012 / 03:43 Sulheticu

    Bine redactat articolul, dar (daca imi este permis) nu sunt deacord cu anumite afirmatii si mai ales cu anumite comentarii pe care le-am citit. Afirmatia principala cu care nu sunt de acord din cadrul articolului este aceea referitoare ca Minskul ar fi orasul perfect ("…în rest, mi se pare oraşul în care nu se întâmplă nimic… dar totuşi oraşul perfect…"). Pentru mine un oras perfect nu reprezinta un oras fara istorie sau un oras care are(majoritar) doar blocuri, stilul arhitectural fiind "trasul cu rigla", chiar si lipsa unei vietii active (tradusa in articol ca oras linistit) nu ma incanta. Si nu as cataloga orasul Minsk ca fiind unul perfect. Pentru cei ce deplang orasul Minsk si critica Bucurestiul fie nu cunosc Bucurestiul fie daca il cunosc nu stiu sa-l aprecieze. Apreciere pe care recunosc nici eu nu am avut-o pana sa cunosc si alte orase si capitale europene dar mai ales pana cand nu am cunoscut straini care au vizitat Bucurestiul si care au ramas placut impresionati.…