Home - obiective turistice Articole New Delhi – la pas prin capitala Indiei
 
04.12.2012

New Delhi – la pas prin capitala Indiei

Unind cu trei linii imaginare oraşele New Delhi, Agra şi Jaipur pe harta nordului Indiei, obţii aşa-numitul “Triunghi de Aur” al ţării, cea mai dezvoltată zonă şi, totodată, cea mai vizitată de către turişti. Aglomerările urbane şi rurale se amestecă pe întinderile semiaride, puţin vălurite şi întâlnind spre est apele fluviului Yamuna. În vârful acestui triunghi se aşează capitala indiană, o metropolă de 16 milioane de locuitori, trăind un ritm alert al dezvoltării în cea mai mare democraţie a lumii.

Oraşul New Delhi reprezintă centrul politic, administrativ şi juridic al Indiei. Împreună cu munici-palităţile dimprejur, aflate într-o continuă ascensiune economică, el formează a doua zonă metropolitană a ţării, de 22 milioane de locuitori, după Mumbai. Pentru turişti însă, capitala înseamnă altceva decât progres sau politică, căci Delhi este o Indie la scară redusă, însă păstrând nealterate contrastele ce definesc atât de bine această ţară. De aceea, oraşul e poarta principală de intrare în ţară şi cel mai potrivit loc de pornire a oricărei călătorii în surprinzătoarea Indie.

 

Oraşul celor 7 oraşe

Malurile fluviului Yamuna au fost locuite încă din anul 1000 îHr., dar abia în anul 736 se întemeiază Lal Kot, primul oraş din cele şapte succesive care au format în timp capitala imperială: Siri, Tughlakabad şi Jahanpanah în secolul XIV, Ferozshah Kotla spre finalul secolului XIV, Purana Quila în secolul XVI şi ultimul, Shahjahanabad, cel al împăratului mogul Shah Jahan (secolul XVII). Acest din urmă mare oraş este de fapt „Old Delhi” din zilele noastre, căruia englezii i-au adăugat un proiect arhitectural de anvengură ce avea să fie numit „New Delhi”. Noul centru urban al Indiei a păstrat vestigiile şi le-a integrat cum nu se poate mai bine, într-o formulă autentică.

Trebuie spus că, pentru o experienţă indiană, există Old Delhi, întins la nord de piaţa centrală a oraşului, Connaught Place. Însă nu oricine se poate simţi pregătit pentru întâlnirea directă cu el, fiindcă realitatea lui se dovedeşte copleşitoare. Pe de-o parte, găseşti aici un haos adevărat, o forfotă obositoare, o mizerie deseori greu de înţeles şi o sărăcie de mahala. Multe străzi sunt înguste, clădirile sunt nefinisate, îngrămădite, ponosite, iar construcţiile improvizate se luptă pentru teritoriu cu grămezi de moloz sau gunoaie. În acest spaţiu lipsit de estetică, oamenii şi animalele fac front comun în lupta cu viaţa măruntă a zilelor. Ricşa şi motoricşa sunt principalele mijloace de transport şi te gândeşti că e nevoie de mult exerciţiu pentru a le conduce cu atâta dibăcie printre oameni, tarabe, vaci, căruţe, capre ori mopede. Pe străzile mai largi, regulile de circulaţie nu prea se respectă, iar maşinile cu şoferi îndrăzneţi creează repede ambuteiaje. La o simplă privire, Old Delhi pare într-adevăr sărman şi totuşi detaşat, trăind într-un timp aparte.

Pe cealalată parte, dacă ai răbdare, cauţi şi devii atent la amănunte sau, mai simplu, te însoţeşte un ghid local, vei vedea un alt Old Delhi. În prăvăliile vechi sau în bazaruri, comercianţii indieni au mărfuri de calitate, la preţuri bune – negociate însă cu abilitate. La orele potrivite, uniformele frumoase ale şcolarilor lasă umbre vesele pe trotuarele înguste. Meşteşugarii îngrijesc mici magazine, în timp ce vânzătorii ambulanţi de mâncare răspândesc din loc în loc mirosuri de condimente. Cumva, haosul s-a îmblânzit, iar dintre casele sărăcăcioase răsar în cele din urmă parcurile, forturile şi aşezămintele religioase: Lal Qila(Red Fort), Jama Masjid, Jonehri Masjid, Digamber Jain Temple etc. În incinta lor, ordinea, liniştea şi curăţenia echilibrează universul urban.

Multe dintre monumentele importante ale celor şapte oraşe istorice sunt răspândite prin Delhi, aşa că vizitarea lor este un prilej de a observa şi zonele din afara centrului vechi. Contrastele mari ajung să devină familiare în ochii turistului. Bogăţia şi sărăcia alternează neîntrerupt, dând esenţă Delhi-ului. De fapt, în istorie, aceasta a fost şi este India.

New Delhi este numele capitalei imperiale create de britanici în timpul dominaţiei lor în India. În 1913, arhitectul Edwin Lutyens era chemat să proiecteze noul oraş, pe un teren viran de dincolo de Shahjahanabad. La finalul construcţiilor, bugetul alocat de britanici fusese mult depăşit, însă moştenirea lăsată de ei după câştigarea independenţei de către India o apropie întrucâtva de bătrâna Europă.

Pe aceeaşi hartă a oraşului, noul Delhi cuprinde centrul şi sudul, însă tot ceea ce se construieşte în scop comercial şi rezidenţial, chiar dincolo de limita propriu-zisă a metropolei, se consideră „new”. Pentru generaţiile de azi, el echivalează cu zgârie-nori, stadioane, săli de concerte, bulevarde, parcuri, zone rezidenţiale, fast-food-uri, mall-uri şi universităţi. „New” Delhi este, probabil, India de mâine.

Vremea călătoriei

În iernile uscate şi verile sufocante, bătute de ploile musonice, Delhi găseşte mai rar un cer senin, fără urme de nori. Climei cam neprimitoare i se adaugă şi poluarea excesivă. Desele perioade cu ceaţă alburie persistentă fac dificil accesul în oraş şi prin oraş, ducând la amânări de zboruri ori blocaje de trafic. Lunile februarie, martie şi octombrie, cu temperaturi blânde şi soare prietenos, sunt însă potrivite pentru o şedere reuşită în oraş.

Prin oraş

Fiindcă s-a mai vorbit despre ceea ce merită să fie vizitat în New Delhi, ar fi de adăugat câteva cuvinte despre lucrurile mai mult sau mai puţin importante pentru turistul pornit să exploreze oraşul pe cont propriu.

În India există mai multe limbi oficiale, printre care şi engleza. Nu toţi o vorbesc bine sau o pronunţă pe înţelesul tău, dar sigur te vei descurca. Pentru că inscripţiile de orice fel sunt în engleză, e simplu să explorezi New Delhi. Harta turistică a oraşului ajută la orientarea generală, distanţele fiind mari, însă odată intrat în Old Delhi sau în vreun cartier rezidenţial nou, un GPS ar merge de minune; sau o ricşă condusă de un localnic amabil, asta doar dacă suporţi poluarea din trafic şi traficul în sine, nebunesc, asurzitor (se claxonează mult) şi „împotriva” regulilor de circulaţie occidentale.

La varianta clasică a taxiului ori a motoricşei, de altfel ieftine dacă se cere şoferului să folosească neapărat contorul, există alternativa metroului, ideal pentru parcurgerea Delhiului. În ultimii ani, modernele linii şi staţii au legat bine colţurile oraşului, dar şi aeroportul de zona centrală, unde se află Central Station (Gara Centrală). La fiecare intrare de metrou, persoanele trec prin filtrul poliţiei ori armatei, fiind verificate inclusiv bagajele. De pe peron, femeile urcă în primul vagon, rezervat lor, în timp ce restul vagoanelor sunt ocupate doar de bărbaţi. Orice încercare de a trece cu un pas în teritoriul „interzis” este apostrofată, îndrăzneţul simţindu-se obligat să se retragă.

Măsurile severe de securitate au menirea de a preveni în principal atacurile teroriste, din păcate nu foarte rare în India. Paznicii vigileţi supraveghează toate intrările în incinta siturilor istorice, în mausolee, în muzee, dar şi în mall-uri ori chiar în fast-food-uri şi restaurante; detectorul de metale e nelipsit din dotarea lor, aşa că turistul trebuie să renunţe la obiectele ce declanşază ţiuitul aparatului (de exemplu, briceag, lanternă, foarfecă ori ce mai încape într-o simplă geantă). Accesul în obiectivele turistice oficiale prevede culoare separate pentru femei şi bărbaţi, fiindcă percheziţiile corporale au devenit rutină.

Oferta culinară tradiţională a Delhiului, diversificată şi la preţ mic, ar putea totuşi să prezinte un neajuns: gustul foarte picant. Pentru cei cărora condimentele indiene li se vor părea greu de suportat, restaurantele cu specific internaţional se găsesc preponderent în zona centrală şi în mall-uri. Cum o mare parte din populaţia a adoptat vegetarianismul, multe dintre localurile oraşului au doar meniuri de acest fel, interesante şi, bineînţeles, de cele mai multe ori picante.

Pentru turiştii pasionaţi de cumpărături, în primul rând se recomandă bazarurile indiene, unde se găsesc, pe lângă micile suveniruri, produsele tradiţionale de excepţie, cum ar fi ţesăturile, bijuteriile, esenţele de parfum şi condimentele. Negocierea preţului este, ca peste tot în Asia, un prilej de a interacţiona şi de a comunica, iar această cauză prima sumă cerută întotdeauna depăşeşte cu mult valoarea produsului pus în vânzare. Stilul occidental de comerţ se practică în magazinele de firmă aglomerate în mall-uri uriaşe, frecventate de pătura bogată a Delhiului. Totuşi, în afara clădirilor moderne ale acestor centre comerciale, turistul se ciocneşte din nou de învălmăşeala străzii şi de zgomotul ei permanent, nefiind lăsat să uite că încă se află în oraşul celor şapte oraşe.

Ieşind din New Delhi pe drumul „Triunghiului de Aur”, turistul îşi pune în ordine amintirile şi sentimentele, pregătindu-se pentru şi mai multă Indie. Se gândeşte care ar fi impresiile lui proaspete: bune, pentru un oraş cu monumente minunate şi cu o istorie impresionantă, sau mai puţin bune, pentru un oraş al bogăţiei şi al sărăciei extreme, pe care nu a reuşit să-l înţeleagă într-un timp prea scurt? Şi, precum în excelentul promo turistic pe care l-a văzut de multe ori, îşi dă seama că preferă expresia finală: „Incredible India”.

 
 
Comenteaza
  • 06 decembrie 2012 / 23:28 a

    noi, romanii, nu cred ca suntem foarte incantati de india, deoarece avem destui tigani si aici, in tara.

  • 1