Home - obiective turistice Articole De ce ne atrage Bulgaria?
 
03.05.2013

De ce ne atrage Bulgaria?

E aici, aproape, la îndemână, o destinaţie accesibilă şi, totuşi, prea puţin cunoscută nouă până în urmă cu vreo 10 ani. Ce să vezi în Bulgaria? Cam asta se întrebau toţi cei care visau vacanţe în străinătate, legându-şi visele doar de destinaţii ultramediatizate, situate în acel Occident care reprezenta culmea ambiţiilor turistice ale multor români.

Până când, la un moment dat, Bulgaria a început să-şi facă loc pe scena turismului european şi am aflat şi noi că, aici, alături, se găseşte o ţară bună de vizitat cu tot entuziasmul; că are un litoral frumos, munţi interesanţi, iar pe ici-pe colo, chiar câte un oraş vechi şi remarcabil, o cetate plină de farmecul trecutului, în care plimbarea în spaţiu e dublată de una în timp. 

Iată, bunăoară, Veliko Tarnovo - un fel de Sighişoara bulgărească - fantastică, romantică şi impunătoare. La nici 200 de km de Bucureşti se găseşte această magnifică alcătuire, una dintre cele mai vechi aşezări europene, clădită strat după strat, în decursul veacurilor. 

Locuită încă din mileniul al III-lea î. Hr., crescând încet-încet de-a lungul vremurilor Antichităţii, transformată, în secolul al IV-lea, în fortăreaţă bizantină, cetatea - partea veche a oraşului Veliko Tarnovo (sau Tarevet – Cetatea Tarilor, în virtutea rolului ei de capitală a Ţaratului Bulgar medieval) - şi-a atins apogeul în veacul al XII-lea când, reclădită şi întărită sub domnia clanului Asan, a devenit unul dintre cele mai măreţe oraşe din Balcani. Tot acest trecut medieval fabulos şi eroic se regăseşte în zidurile ciclopice, în porţile, turnurile şi crenelurile vechii aşezări care, restaurată cu grijă şi păstrată cu drag, e astăzi o perlă strălucitoare a patrimoniului istoric al vecinilor noştri de la miazăzi. 

Dar şi orăşele mai noi, oraşe - Sofia, Varna, Plovdiv, Ruse -, au şi ele multe de oferit, în materie de arhitectură, parcuri, zone de promenadă, de cumpărături, de distracţie… Şi, în afară de aceste urbe populate şi de splendorile istorice gen Veliko Tarnovo, există o mulţime de orăşele pitoreşti, prea puţin cunoscute, dar care ar furniza surprize plăcute celor care vor să se plimbe şi să descopere lumea: Vidin, Vratsa, Dupnica, Bansko, Smolyan, Stara Zagora… 

Şi, apoi, sunt munţii – Bulgaria e o ţară în mare parte muntoasă, iar munţii ei, deşi mai puţin impunători decât Alpii, nu-s cu nimic mai prejos în ceea ce priveşte pitorescul. 

Iubitorii muntelui au de ales între: Balcani, Rila (aici să găsesc unele dintre cele mai frumoase mânăstiri - Bulgaria fiind, în ansamblul ei, o ţară foarte bogată în mânăstiri vechi şi frumoase; şi tot în Munţii Rila se afla şi cel mai înalt vârf din Penisula Balcanică: Musala, 2925 m – na, că ne-au luat la chestia asta, fir-ar să fie!), Pirin (minunată regiune montană, cu lacuri şi poteci turistice ce străbat nişte peisaje care îi fac pe mulţi bulgari să susţină că aceştia sunt cei mai frumoşi munţi din ţară), Rodopi (abrupţi, acoperiţi de păduri, sălbatici şi greu de străbătut, din pricina puţinătăţii drumurilor de acces; însă tot aici se găseşte şi cea mai cunoscută staţiune de schi din Bulgaria, totodată una dintre cele mai importante din sud-estul europei: Pamporovo). 

Dar… destinaţia de predilecţie a romanului plecat în vacanţă în Bulgaria e tot litoralul! (Asta-i şi destinaţia multor turişti străini care, la ei acasă, în nord-vestul Europei, au nişte mari/oceane cu apă aşa de rece, chiar şi vară, şi cu nişte plaje aşa de pietroase, încât e de înţeles că litoralul Mării Negre, cu apele lui călduţe şi nisipul fin, e o mare ispită.) 

Trebuie să le recunoaştem vecinilor bulgari meritul de a se fi străduit (şi se străduiesc în continuare) să facă din litoralul lor o tentaţie turistică mare de tot. 

Şi, în contrast cu impresia, larg răspândită, că pe litoralul bulgăresc nu prea “ai ce vedea”, că nu există multe lucruri de vizitat, că obiective turistice de interes istoric, arhitectonic sau ecologic, că e un loc “de stat”, de lenevit, plin de hoteluri de trei-patru stele construite tocmai că să te ţină legat de terasă, restaurant şi plajă, de fapt, la o căutare mai atentă, se găsesc destule de vizitat. 

câte o mică rezervaţie naturală, ici-colo, cum se găsesc la Albena şi Nisipurile de Aur, de pildă - câte un peticel de pădure, uneori cu cascade ori izvoare – plăcute ca variaţie, după regimul de soare-nisip-apă sărată, care te face să tânjeşti după verdeaţă. 

câte un orăşel vechi şi pitoresc (chiar dacă trebuie să-i cauţi farmecul dincolo de forfota de bazar caracteristică vârfului de sezon); exemplul clasic ar fi Nessebar, construit pe locul vechii cetăţi Mesembria. Străduţe pietruite, înguste de tot, printre şiruri de case ciudate, cu etajul mai lat decât parterul; vestigii de ziduri străvechi, o mulţime de biserici - merită cu siguranţă văzut, deşi, în plin sezon, e “bazarizat” tare de tot, în dăuna pitorescului cu farmec arhaic. Totuşi, e demn de semnalat că, în mulţimea de tarabe şi magazinase din oraşul vechi, raportul dintre marfa importată, de prost gust şi cea autentică e mai satisfăcător decât în alte bazaruri – adică se găsesc puţine flecuşteţe ordinare de plastic, “made in China”, şi mai multe obiecte lucrate de mâna, în spirit tradiţional, alimente locale şi tipice (îmi amintesc de o imensă tarabă cu miere – miere de salcâm, de tei, de cimbru, de lavandă, cu nuci, cu alune, cu petale de trandafir, o grămadă de soiuri, pe gustate, şi care se vindea în borcane de sticlă sau în ulceluşe de ceramică smăltuite colorat) şi chiar obiecte de anticariat – monede, catarame, ceasuri vechi, linguriţe de argint, decoraţii – parcă şi văd măsuţa acoperită cu pluş vişiniu, pe care erau înşirate, aşezată la colţul dintre două străduţe strâmte, dincolo de care se zărea, printre copaci, marea. 

câte un ansamblu monumental vechi şi ciudat (cum e mănăstirea rupestră Alagea, din apropiere de staţiunile Nisipurile de Aur şi Constantin şi Elena) 

câte un un parc sau o grădina botanică (aşa cum e grădina aceea minunată a castelului de la Balcic; încă îmi mai doresc să o pot vizita în tihnă, pentru am străbătut-o de două ori, dar de fiecare dată în ritm prea alert şi cu prea multă lume în jur pentru a-i putea gusta farmecul). 

Acestea fiind zise, mulţi se duc pe litoralul bulgăresc pur şi simplu pentru odihnă – odihnă simplă, nu activă. Şi au dreptate. După luni de muncă, până la urmă, e firesc să vrem exact asta – puţină tihnă, într-un loc confortabil, unde să nu avem nimic de muncit, nimic de planificat (unde să mergem, când, cu ce – ei bine, nu mergem nicăieri, stăm la hotel şi pe plajă şi nu facem nimic, doar ne încărcăm bateriile pentru următoarea rundă de stres la serviciu). 

Bulgarii au exploatat foarte bine acesta dorinţa a omului modern, stors de vlaga după luni de muncă, aşa că au umplut litoralul cu staţiuni, pe care la rândul lor, le-au umplut cu hoteluri – enorm de multe hoteluri, dintre care multe chiar cu un grad înalt de confort. 

Unele staţiuni sunt construite pe locul unor localităţi mai vechi – cum este Constantin şi Elena; aici, în urmă cu un secol, se ridicase o aşezare-sanatoriu pentru pacienţii bolnavi de tuberculoză; astăzi, staţiunea e una dintre cele mai populare de pe coastă bulgară, fiind renumită pentru restaurantele bune şi hotelurile elegante. 

Altele s-au ridicat din… nimic; au fost construite de la zero, fiind gândite de la bun început că staţiuni turistice moderne, iar cea mai reprezentativă din această categorie e probabil Albena. A fost edificată în anii 1960, în doar câţiva ani, după un plan complex şi coerent, de unde şi stilul ei arhitectural foarte omogen. Azi, e un adevărat orăşel, aşezat, practic, pe plajă; şi tocmai plajă ei, lungă de 5 km, foarte lată, la marginea căreia se ridică dealuri stâncoase şi împădurite, e una dintre trăsăturile care o fac atât de îndrăgită. De-a lungul plajei, are o alee lungă-lungă, pe care e foarte plăcut să te plimbi dimineaţă devreme, înainte de a începe îmbulzeala şi arşiţă; e mărginită de obişnuitele tarabe şi chioşcuri cu diverse – alimente, echipament de plajă şi suveniruri – dar, pe lângă cipsuri, îngheţată, bomboane şi sucuri, se vând – că marfa mai interesantă – fructe: nişte pahare mari de plastic transparent, pline cu bucatele de fructe proaspete, de sezon; erau ţinute în frigider, lângă sucuri, că să fie reci, şi arătau aşa de bine, că până şi copiii, aşa dependenţi de junk food cum sunt, pofteau la ele şi de multe ori le preferau îngheţatei - spre bucuria părinţilor, evident. 

Chiar şi bazarul e interesant şi merită explorat, deşi are o abundenţă de obiecte-suvenir banale, kitsch, unele chiar de un prost gust revoltător, tot soiul de chinezisme, tailandisme şi alte extrem-orientalisme ordinare; printre ele, însă, se strecoară şi lucruri cu adevărat frumoase, astea find, de regulă, de producţie locală, lucrate de artizani şi artişti: podoabe delicate din corn şi sidef, bijuterii de piele, originale şi meşterite cu migală, obiecte din ceramică - tradiţionale sau interpretări contemporane… 

Una peste altă, Albena e o staţiune foarte plăcută, cu hoteluri bune, curată, verde, odihnitoare, şi nu numai din mai până în septembrie, cât durează “sezonul de mare”, pentru că funcţionează şi în restul anului, că un centru balnear, unde se folosesc ape minerale locale, cu proprietăţi terapeutice. 

Şi tot o alegere potrivită pentru relaxare, mai cu seamă în perioadele mai puţin aglomerate, la marginile sezonului turistic, e Nisipurile de Aur; are o plajă largă, alb-aurie şi o stradă ce străbate staţiunea pe toată lungimea, paralel cu plajă, şi care e mărginită pe o parte de hoteluri, iar pe celalaltă – partea dinspre mare – de restaurante. Are şi o mulţime de copaci exotici şi am avut norocul de a o vedea în lună mai, cu toţi copacii plini de flori albe, roz, mov şi galbene – nemaipomenită priveliştea, mai ales că era şi marea în combinaţie. 

E poate cea mai cunoscută staţiune bulgărească în rândul turiştilor străini, care vin aici cu zecile de mii în fiecare an, încă din 1957, când a început să fie construită. Pe măsură exigenţelor acestora, staţiunea s-a îmbogăţit (mai ales începând din anii 1990, când a fost privatizată) cu tot felul de amenajări pretenţioase - există şi un aqua-parc, şi un port pentru ambarcaţiuni de agrement, şi un teren de golf, ba, de curând, au pus în ea şi un mic turn Eiffel (?), o replică - la o zecime din mărimea reală – a celebrului monument, dotată cu o platforma de observaţie şi un restaurant şi situată în zona în care se găsesc şi roată mare, şi alte câteva instalaţii de bâlci, gen Orăşelul Copiilor; totuşi, staţiunea şi-a păstrat farmecul, dat de spaţiile largi, deschise spre mare, de vegetaţia bogată, de hotelurile aşezate pe plajă, de micile vehicule colorate, cu vagoane deschise, în care poţi călători de la un capăt la altul al staţiunii, privind marea şi întrebându-te pe care dintre zecile de restaurante să-l încerci astăzi.

 
 
Comenteaza
  • 13 iulie 2013 / 10:23 Sergiu Mihai

    Pe cine atrage all-inclusiv-ul din Bulgaria? Poate pe burtosii Romaniei, obisnuiti sa bage la "ghiozdan" pana nu se mai pot misca! Se poate compara Bulgaria cu Romania numai pentru ca au niste hoteluri cumparate de nemti? Nu vi se pare ca noi i-am facut mari pe bulgari. Noi si unii ca mazarea tzucara de la malul marii care in afara de mult circ si fanfaronada n-au facut nimic pentru turismul romanesc!

  • 12 iulie 2013 / 12:25 gelu

    Articolul e foarte frumos... eu am o singura dezamagire (intrebare): Daca tot incepeti cu Tarnova (numele romanesc al localitatii Veliko Turnovo) si ii mai si pomeniti, de ce nu spuneti SUS SI TARE ca fratii Asan erau romani?

  • 11 iulie 2013 / 21:47 un turist

    Am fost la Albena acum 10 zile, la hotelul Magnolia. MIZERABIL!!! Igrasie in camera, mancare all inclusive FARA NICI UN GUST, bauturi racoritoare la bidon de 10 litri. Raport pret-calitate catastrofal! Sincer sa fiu, nu vad de ce ar merge cineva acolo. Doar daca vrea sa manance fara incetare, asa cum am si vazut unii conationali...Plaja e curata, e adevarat, dar una peste alta a fost o mare dezamagire. Mai bine ne-am promova propria tara, nu pe a altora. Mentionez ca e o parere SUBIECTIVA, bazata pe multe chestiuni OBIECTIVE.

  • 11 iulie 2013 / 21:47 un turist

    Am fost la Albena acum 10 zile, la hotelul Magnolia. MIZERABIL!!! Igrasie in camera, mancare all inclusive FARA NICI UN GUST, bauturi racoritoare la bidon de 10 litri. Raport pret-calitate catastrofal! Sincer sa fiu, nu vad de ce ar merge cineva acolo. Doar daca vrea sa manance fara incetare, asa cum am si vazut unii conationali...Plaja e curata, e adevarat, dar una peste alta a fost o mare dezamagire. Mai bine ne-am promova propria tara, nu pe a altora. Mentionez ca e o parere SUBIECTIVA, bazata pe multe chestiuni OBIECTIVE.

  • 11 iulie 2013 / 15:40 Dan

    Asteriscul a ascuns cuvantul G.U.R.A. (nimic obscen) !