Home - obiective turistice Articole 3 destinatii ideale pentru primavara 2010
 
15.03.2010

3 destinatii ideale pentru primavara 2010

3 destinatii ideale pentru primavara 2010

Calatorim. Calatorim cu trenul, cu avionul sau cu automobilul, calatorim spre miazanoapte sau spre soare-rasare, calatorim cu asiduitate, cu pofta, curiozitate si (aproape indecent) dor de duca, umblam mai mult ca niciodata si ne intoarcem mereu de unde am plecat. Ne place sa spunem ca, rabdator, locul de origine este intotdeauna la fel, dar ca noi, insatiabilii calatori, ne-am schimbat, stivuind in suflet toate maruntele cotloane ale preumblarilor noastre. Stau insa oare lucrurile chiar asa?

Masina merge prea repede

Cand, odata ajunsi acasa, trebuie sa ne masuram chiverniseala, sa dam seama de locurile pe care le-am vazut, ne vin in minte, irepresibil, doar nume de orase, de strazi, numele hanurilor si hotelurilor unde am tras, numarul bornelor kilometrice inghitite, al muzeelor vizitate, al bauturilor sorbite si al felurilor de mancare plimbate pe cerul gurii.

Suntem, cum spunea pe vremuri Bernardin de Saint Pierre, aidoma acelor cosasi care, aflati in plin si nesfarsit camp, ondulat de suflul vantului la vreme rosiatica de asfintit, nu vad decat capitele de fan pe care le-au adunat pe timpul trudnicei lor zile de munca. Sau precum padurenii care, in plin freamat de codru, nu tresar decat atunci cand isi trec pe raboj numarul bustenilor si al surcelelor adunate. Restul e doar un motiv de fior pentru pictori.

Graba indusa de tehnologie ("Masina merge prea repede", spunea Jules Renard. "Atatea splendide peisaje in fata carora nu ne mai oprim! Lasam pretutindeni in urma doar regrete.") a facut ca peisajele sa se retraga, treptat, din sufletul si din imaginarul nostru. Geografia a devenit geopolitica, pe masura ce poezia si sentimentul infinitului ne-au parasit viata, facand-o sa semene cu un peisaj fara cer. Nu trebuie uitate, din seria demonilor moderni care ne obtureaza ochiul si accesul spre natura, surogatele. Milioanele de fototapete care inlocuiesc luciul marii cu acela al hartiei autocolante, care preschimba fosnetul padurii in mutenia trist-plicticoasa a simulacrului, screen-saver-urile care ne sugereaza, in oprimanta lor majoritate, intratabila dezolare a unui pustiu populat cu led-uri.

Misiunea noastra, aici, la DESCOPERA TRAVEL, este aceea de a schimba aceasta stare a lucrurilor. Va invitam sa calatoriti alaturi de noi, spre cele mai de pret destinatii pe care le avem la dispozitie, altcumva decat ati facut-o pana acum. Incepem prin a va propune 3 locuri, de pe 3 continente diferite, unde, consideram noi, este ideal sa savurati inceputul de primavara.

EUROPA: Dublin – portretul orasului la tinerete

Desi este un oras in care istoria tresalta la fiecare colt de strada, Dublin (Dubh linn: helesteul negru) - sau Baile Atha Cliath in gaelica - poate fi considerat o capitala tanara: mai mult de jumatate din populatie are sub 25 de ani. Urbe a lui Jonathan Swift, W.B. Yeats, Bernard Shaw, Oscar Wilde si, mai ales, a lui James Joyce, Dublinul este profund cosmopolit si avid de modernitate, dar, in acelasi timp, isi respecta trufas cutumele si blazonul vechimii.

Daca ar fi sa-i schitam profilul, primul lucru pe care s-ar cadea sa-l evocam ar fi brazda ingandurata si aspra ce-i strabate chipul. Nu este vorba de mai sciziunea, benigna, dintre vechi si nou - trasatura generica a tuturor metropolelor europene -, ci de partitia concreta care pare sa-i pecetluiasca destinul, in sunetul straniu si dramatic al harpei celtice.

In decembrie 1920, legea "Government of Ireland Act" imparte insula de langa Marea Britanie in Irlanda de Sud, care va ingloba 26 din cele 32 de comitate existente, cu parlamentul la Dublin, si Irlanda de Nord, care va include 6 din cele 9 comitate ale provinciei Ulster si-si va plasa capitala in Belfast. Printr-o ciudata grefa de spirit, Dublinul va purta mereu, in registru simbolic, urma acestei rupturi.

Raul Liffey (raspunzator in vechime pentru crearea emblematicului helesteu negru) imparte orasul in doua: e o frontiera naturala, un ic de apa, intre antagonicele cartiere din Nord si Sud. Northside este considerat a fi partea saraca, muncitoreasca a orasului, in vreme ce Southside este locuit de middle class si de oameni cu dare de mana. Diviziunea se regaseste in codurile postale atribuite cartierelor: celor din Nord le-au fost harazite numerele impare, in timp ce Sudul le poarta pe cele cu sot.

Datina acestei segregatii este veche de cateva secole si isi afla, probabil, sorgintea in epoca in care contele de Kildare si-a construit resedinta in Southside (putin dezvoltat in acea perioada), fiind urmat cu grabire de toti nobilii sai. Intrebat de ce s-a stabilit acolo, contele obisnuia sa raspunda: "Oriunde ma duc, ma urmeaza moda!"

In mod paradoxal, cu toate ca Sudul este mai avut si mai "cozy", resedinta (Aras an Uachtarain) oficiala a presedintelui Irlandei (fost local rezidential al guvernatorului general al Statului Liber al Irlandei) se afla in Nord, in Phoenix Park, dar codul postal al cartierului sau este 8, un numar care ar trebui sa corespunda cartierelor din Sud. Nu este singura "anomalie in anomalie": resedinta arhiepisopului catolic si cea a omologului sau anglican se afla in Northside, la fel ca si una dintre cele mai luxoase suburbii dublineze, Howth.

Despre Dublin se spune ca nu poate fi cunoscut pe-ndelete decat in urma unei prelungi plimbari pe jos, din monument in pub si invers. Nu putini sunt cei care adauga faptul ca deambularea, ca sa fie pe deplin rodnica, ar trebui insotita de cartile lui James Joyce: in primul rand "Ulysses", care, pe cele 800 de pagini ale sale, descrie voiajul, calchiat dupa structura "Odiseei", al lui Leopold Bloom, prin toate cotloanele Dublinului.

O calatorie de o zi, dar durabila cat o eternitate, o calatorie printr-un singur oras, vast insa cat o lume. O lume pe care Joyce (care a scris "Ulysses" la Trieste, in Italia, cu harta orasului sau natal pe genunchi) ar recunoaste-o azi anevoie. Nu e vorba de centrul istoric, nemiscat in coordonatele sale majore, de Trinity College sau de Temple Bar, de strada O'Connell sau de monumentele de arhitectura georgiene St Stephen's Green, Merrion Square, Ely Place, Fitzwilliam Square, nici de braseria St James's Gate, unde, incepand cu anul 1759, se fabrica renumita bere Guinness. Nici de Dublin Castle, nici de simbolul orasului, catedrala Sfantului Patrick, cea mai mare din Irlanda si datand din secolul al XIII-lea, nici de Christ Church Cathedral (care mai pastreaza elemente arhitectonice din secolul al XI-lea). Este vorba de acel Dublin care s-a dezvoltat incredibil in ultimii 15-20 de ani gratie unei febrile evolutii economice.

Dublinul lui Joyce, plin de farmec provincial, jovial prafuit, stropit cu bere si leganat de cantece populare si de dansuri ropotitoare, ardent devotat conservatorismului, a intrat astazi intr-o frenezie imobiliara si urbanistica fara precedent. Ca si opera lui Joyce, la care, iata, nu incetam sa ne referim, Dublinul nu este o "o creatie creata", o frumoasa adormita, ci "o creatie creatoare", care se naste din ea insasi, produce neincetat sensuri si elaboreaza permanent noi paliere de intelegere. Intre flesa catedralei Sf. Patrick si Sageata Mileniului (The Spire sau The Spike, cum ii zic oamenii din Dublin, inaltata in anul 2000), cea mai inalta sculptura din lume, se intinde o funie imaginara pe care va invitam sa deveniti inspirati funambuli, deasupra unuia dintre cele mai incitante si tulburatoare orase din Europa.

Exista oameni (prietenii cam stiu de ce) pentru care Dublinul inseamna, intai de toate, Guinness. Nu Sir Alec Guinness, ci faimoasa bere neagra. Aromata, tare si neaparat rece. Pentru necunoscatori, precizam ca ea se bea fix la 6 grade C - si nu oricum, ci potrivit unui nu tocmai simplu ritual al sperantelor zadarnicite si al temperaturilor: se umple paharul in proportie de trei sferturi, se lasa sa zaboveasca pana cand lichidul se linisteste, apoi se umple pana la buza. Berea e buna de baut dupa fix 119,5 secunde. Stim ca asteptarea e chinuitoare, dar deliciul efectelor ei secundare o compenseaza cu varf si spuma. Puteti incerca sa traiti boema dublineza pret de o seara incepand, pios, cu St. James's Gate Brewery, locul in care Arthur Guinness a perfectat, in urma cu mai bine de 250 de ani si dupa indelungate experiente alchimice, berea nationala irlandeza. Locul (care se intinde pe 25 ha) are o sectiune muzeificata, dar si ample portiuni vii, unde se fabrica si, mai ales, se poate bea bere. Cum pofta vine sorbind, puteti lua la rand, fara graba, pub-urile din centru, de la cel mai vechi (O'Donughue's), pana la cel mai mic si mai stralucitor, Dowson Club (e vorba de un mic pub de jazz in care incap cel mult cincisprezece persoane).

AFRICA: Kapama – safari in bushveld

Cui ii e dor de Clarence cel sasiu sau de Judy cea nebunatica este bine sa i se spuna ca serialul "Daktari" s-a filmat, de fapt, in… California. Cine cauta originalul trebuie sa mearga in Mpumalanga, Kwazulu, Gauteng sau intr-o alta provincie sud-africana care gazduieste o rezervatie naturala.

Intr-un anume sens, "Daktari" (adica doctor, in swahili), unul dintre serialele favorite ale copiilor din anii '70, era o teribila facatura. Leii, maimutele si celelalte animale din distributie - fara a mai vorbi de peisaje - nu aveau nici o legatura cu Africa, ele apartinand unui parc tematic dedicat Continentului Negru, dar situat in California, la Soledad Canyon. Desigur, ochii unui copil de atunci nu puteau sesiza falsul, insa un calator exigent de azi prefera, cu siguranta, un decor natural si personaje cat se poate de reale. Lucrul este posibil, iar una dintre destinatiile recomandate este Africa de Sud, cu al sau Kruger National Park si cu toate celelalte rezervatii. Aici, pe zeci de mii de hectare cu vegetatie specifica zonelor semiaride (bushveld, adica un soi de maracinisuri sau, daca vreti, o savana ghimpoasa), pot fi regasite toate speciile de de pasari, reptile sau mamifere, inclusiv "Clubul celor 5": leul, leopardul, rinocerul, bivolul salbatic si elefantul.

Iubitorii acestor animale nu au motive sa se teama de disconfortul specific salbaticiei: deloc paradoxal pentru o tara care privilegiaza turismul ca ramura economica, din tufisurile tepoase rasar, la tot pasul, rezidente luxoase de 4 sau 5 stele, intre care se circula cu mare usurinta - cu ajutorul vehiculelor de teren 4x4 sau, in cazul unor distante considerabile, cu al elicopterelor. O experienta de tip safari presupune, intai de toate - dupa ce ai aterizat la Johannesburg, pe platoul inalt (1.800 de metri altitudine) din Transvaal - doua-trei zile de acomodare la Thornybush Main Lodge.

Aici, ghizi specializati, care urmeaza calatorii si in safari-ul propriu-zis, te instruiesc in legatura cu regulile obligatorii de respectat in veld, intre care prima, vitala, este sa nu cobori niciodata din jeep fara acordul calauzei. Evident, nefiind o gradina zoologica, cu animale devenite apatice in urma supradozelor de sedative, nu ai voie sa te apropii pentru a le fotografia. Este preferabil sa folosesti zoomul pentru a surprinde detaliile.

Daca toate astea (si multe altele) fi-vor invatate, esti gata pentru marea aventura, care incepe propriu-zis la Kapama, locul unde chiar te vei putea intalni cu primele animale. In plus, pentru simplii turisti dar si pentru marile corporatii care-si organizeaza aici conferintele anuale, exista un hotel, organizat pe bungalow-uri, cu toate facilitatile mileniului trei. Desigur, nu o reuniune de manageri cu laptop-urile conectate la site-ul bursei din New York ne intereseaza, ci natura cu fabuloasa ei diversitate, asa ca proviziile se incarca de indata in masini, pentru ca urmeaza partidele de Big 5 Watching.

Nu va tabari in fiecare zi un leu asupra capotei jeep-ului, ca in reclamele TV, dar, cu siguranta, de vazut il vei vedea live. La fel, pe elefant, pe rinocer sau pe ceilalti onorabili seniori ai rezervatiei. Nu este exclus sa ai parte de bonusuri, de la faimoasa antilopa springboek (mascota echipei nationale de rugby, Africa de Sud fiind una dintre castigatoarele Cupei Mondiale) la girafa, de la crocodil la zebra ori de la babuin la ghepard (adica varul primar al leopardului).

Celor care vor mai mult li se ofera alte destinatii, de pilda Hluhluwe - cea mai veche rezervatie de animale a tarii, intinsa pe 23.000 de hectare, unde poti gasi si hippopotami - sau Augrabies (in limba tribului khoi insemnand Marele Zgomot, cu referire la o cascada a fluviului Orange), unde vedeta este rinocerul negru. Alta optiune poate fi Gorah, zona cu cea mai densa populatie de elefanti din lume (Addo Park, 12.000 de hectare, situat la 72 km nord de Port Elizabeth). Spre deosebire de alte rezervatii, aici sunt acceptati si copiii de toate varstele, pentru care se pot organiza programe de safari personalizate, care dureaza o zi. Atractiile locale sunt sacalul negru, strutul, zebra si, bineinteles, rinocerul cu doua coarne, care cantareste pana la o tona si jumatate.

Londolozi (sau, in limba zulu, Protectorul tuturor vietuitoarelor), situata in regiunea Mpumalanga, constituie o alta rezervatie de interes maxim, gratie atat ofertelor speciale (de pilda, safari nocturn, excursii cu canoea indigena pe Raul Hipopotamilor sau expeditii de pescuit pentru copii), cat si opulentei peisajului, dublat de o retea de tabere turistice de lux (Bateleur, Tree, Bush Pioneer si Bush Founders).

Coborand dinspre masivul muntos Ubombo spre malul Oceanului Indian, Phinda Rock Lodge reprezinta o alta tentatie greu de ignorat. Pe langa fauna africana (cu efective de rinoceri albi in crestere semnificativa in urma amplelor operatiuni de conservare a patrimoniului zoologic intreprinse in ultimii ani) exista aici posibilitatea de a admira, in timpul partidelor de scuba diving sau de snorkeling, un luxuriant spectacol acvatic, comparabil cu cel pe care-l dezvaluie scufundarile in arealul Marii Bariere de Corali australiene. In plus, pe plajele de pe coasta Maputaland, in perioada noiembrie-ianuarie pot fi contemplate coloniile de broaste testoase marine.

Intorsi din expeditie, ultima reduta de cucerit este cea a gastronomiei, care pretinde ca vizeaza direct "hrana pentru suflet", spiritul - ca si stomacul, de altfel - putandu-se delecta in primul rand cu cele trei specialitati locale: muschiuletul de crocodil cu sofran si cumin, omizile prajite si capul de oaie umplut. Alte delicatese indigene se numesc biltong (carne de vanat sarata si uscata, un fel de ghiudem), bobotie (versiune mult imbunatatita a placintei pastorului, mostenita de la colonistii britanici) sau boerewors (carnatii traditionali, prajiti pe carbuni incinsi).

Dincolo de faptul ca Africa de Sud reprezinta o destinatie completa, cu toate formele de relief in versiuni spectaculoase si cu o incredibila diversitate a faunei, aici se poate face turism in tot timpul anului, gratie unei clime relativ blande, cu temperaturi medii cuprinse intre 15 si 30 de grade Celsius. Totusi, cunoscatorii prefera, pentru gameviewing in nordul tarii, lunile de iarna (aici, asta inseamna, insa, intervalul martie-iunie), cand veldul nu este acoperit integral de maracini, vizibilitatea fiind optima. Vara (noiembrie-martie), sunt recomandate regiunile sudice, cu ploi infime si zile exclusiv insorite.

ASIA: Bangkok – zile si nopti in Tara Surasului

Thailanda, cea mai vizitata tara din Asia de Sud-Est, este o combinatie irezistibila de peisaje magnifice, servicii de cea mai buna calitate, insule cu nisipuri fine, temple tulburatoare, bucatarie de exceptie si distractie de noapte cat cuprinde. Tara Surasului, cum este supranumita, nu dezamageste pe nimeni, avand ceva de oferit fiecarui vizitator in parte.

Purtand, pana in 1939, numele de Siam, Thailanda este singura tara din Asia de Sud-Est care nu a fost colonizata nicicand si, totodata, singurul stat din Indochina care nu a cunoscut ravagiile comunismului. Si-a castigat independenta la anul 1238, cand a iesit de sub stapanirea Imperiului Khmer. In 1782, a venit la tron dinastia Chakri, care guverneaza si astazi, prin regele Rama IX.

Fara a cunoaste in ultimii ani vreun miracol economic - pentru ca exista inca o discrepanta teribila intre bogati si saraci -, Thailandei nu i se poate totusi contesta cea mai mare crestere economica din zona: peste sase procente in ultimii ani, cu o adevarata explozie a industriei si, mai ales, a serviciilor din turism. Thailandezii sunt de o amabilitate iesita din comun, iar in acest sens cifrele vorbesc de la sine: 20 milioane de turisti in 2009, fata de 11 milioane in 2002.



Bucataria thailandeza este una dintre cele mai rafinate de pe glob, iar amestecul de orez, ierburi, condimente si alimente proaspete face deliciul vizitatorilor. In plus, mancarea e foarte sanatoasa, fiind practic lipsita de colesterol, motiv pentru care este tot mai cautata de europeni si americani.

Oras cosmopolit, cu peste 10 milioane de locuitori, Bangkok-ul se remarca prin imbinarea - uneori cam brutala - dintre nou si vechi. Bulevardele sunt largi, iar de sub benzile de autostrada suprapuse tasnesc temple fastuoase, din care se imprastie parfumul straniu al betisoarelor ritualice. Palatele impresioneaza prin opulenta ornamentelor, iar bazarurile naucesc simturile prin exotismul produselor pe care le gazduiesc.

Principala atractie turistica a Bangkok-ului este Complexul Regal, al carui corp central este Palatul cel Mare. Construit dupa accederea la tron a regelui Rama I, in anul 1872, Palatul este nu doar resedinta familiei regale, ci si sediul catorva institutii guvernamentale, in arealul sau aflandu-se totodata Manastirea lui Buddha de Smarald. Aceasta din urma gazduieste fascinanta statuie din jad verde a Iluminatului hindus, care este postata in incaperea principala a asezamantului monahal, pe un tron din lemn sculptat si aurit (Busabok). Statuia este imbracata cu unul dintre costumele de sezon, care sunt schimbate de 3 ori pe an, in timpul unor ceremonii prezidate de insasi Majestatea Sa Regele. Manastirea serveste drept capela privata a suveranului si reuneste toate elementele arhitecturale ale unui lacas buddhist. Totusi, aici nu traiesc calugari.



Orice calator prin Thailanda trebuie sa petreaca macar o seara in cea mai picanta si mai cosmopolita zona citadina a acestei tari: Khao San
, care aduna laolalta hoteluri, pensiuni pentru tineri, magazine, sali de masaj, restaurante si tarabe de tot felul. Practic, aici se afla chintesenta orasului, iar daca vrei sa iei pulsul modernitatii Bangkok-ului, al vietii sale trepidante, inspre Khao San trebuie sa iti indrepti pasii.

Zi si noapte, aici, strazile sunt pline de turisti care stau la palavre pe terase ori se targuiesc pentru suveniruri. De la vestitele sarong-uri (un fel de esarfe imprimate care servesc, pe rand, drept cearceafuri de pat, cearceafuri de plaja si prosoape) la muzici provenite din toate culturile, de la insectele prajite la fructele exotice - pe Khao San se gaseste cam orice. Din pacate, prostitutia si-a intins tentaculele pana aici. Fenomenul este de data recenta: in urma cu doar 4-5 ani, se respecta regula stricta ca prostitutia sa fie permisa doar pe Strada Rosie. Ce sa mai zicem de confuzia permanenta legata de sexul "fetei" care iti face avansuri pe strada...

Daca ai norocul sa te nimeresti pe Khao San in februarie, dansurile si alte spectacole prilejuite de Ziua Printesei iti dau sansa sa intelegi de ce thailandezele sunt considerate cele mai frumoase femei din lume.

Khao San, una dintre insulele care au scapat de ravagiile valului ucigas, ofera plaje largi, de-a dreptul imense in timpul refluxului, bungalow-uri risipite printre cocotieri, terase linistite si o atmosfera de inceput de lume. Vestita Kai Bae Beach - plaja pe care, cu cinci ani in urma, s-au facut filmarile la pelicula "The Beach" - ofera vacante de vis, la preturi incredibil de mici: inchirierea unui bungalow pentru doua persoane, cu dus si ventilator, costa 10 euro pe noapte, iar o masa la un restaurant cochet costa intre 2 si 5 euro de persoana. Pentru a te racori de arsita zilei, ti se ofera sansa unor excursii in muntii insulei, unde intalnesti poteci amenajate pentru trecking in jungla, cascade a caror frumusete iti taie respiratia sau caravane formate din elefanti.



La 150 de kilometri sud de Bangkok, in golful Thailandei, se afla cea mai populara statiune din Asia de Sud-Est. La sfarsitul anilor '50, Pattaya era o simpla asezare de pescari izolata, insa militarii americani care luptau in Vietnam au colonizat-o si au transformat-o in sat de vacanta. Pattaya a devenit celebra mai ales pentru turismul sexual (o adevarata industrie), spectacolele erotice si viata de noapte.

In Thailanda, placerea se vinde in calupuri mari si la preturi mici. Barbati din intreaga lume vin aici pentru a intalni tinere thailandeze. Compania acestora poate fi negociata cu ora, cu saptamana sau chiar cu luna. Ofertele, valabile si pe internet, suna cam asa: "Two young Thai girls for the price of a tank of gas."

La 85 de kilometri de capitala, in provincia Ratchaburi, se afla una dintre cele mai pitoresti destinatii turistice din Thailanda: Damoen Saduak, piata plutitoare. In urma cu 150 de ani, regele Rama IV a ordonat saparea unui canal lung de 32 de kilometri, pentru a lega intre ele doua rauri imporante: Mae Klong si Tacheen. Ulterior, taranii au sapat alte 200 de canale, de dimensiuni reduse. Fertilitatea deosebita a solului, obtinuta in urma irigarilor, a transformat zona intr-un important furnizor de fructe si legume.



Piata plutitoare se deschide dimineata devreme si se inchide pe la 11 seara. Sute de barcute pline cu produse proaspete se inghesuiesc pe canalul principal. In fata ochilor se desfasoara un adevarat paradis al fructelor exotice. Cu 5 euro poti inchiria un "taxi cu vasle" pentru o ora si poti incepe targuitul. Se vand banane, mango, litchi, papaya, nuci de cocos, rambutan, guave, pomelo, ananas, durian.

Daca ti se face foame, poti lua o gustare tipic thailandeza: nenumarate preparate din orez, supe condimentate cu chili - din care, cand gusti, iti dau lacrimile -, fructe de mare fierte invelite in frunze de banana, legume inabusite in curry si lapte de cocos… Toate se prepara in fata ta, iar pretul lor se negociaza. Exista si ambarcatiuni al caror "echipaj" vinde diferite insecte, viermi, gandaci si scorpioni. Bon Appétit!

CITESTE SI:

 
 
Comenteaza