Amazon: fluviul-rege al lumii

In acest articol:

Gigantul albastru

Cea mai bogata padure a lumii

Popoarele junglei

Povestile, surprizele si suferintele Amazoniei

Un rai neotropical

"Vazut" pe o harta, asa cum l-am vazut cei mai multi dintre noi, apare ca o linie albastra serpuita care, chiar daca e mai lata si mai lunga decat alte linii albastre serpuite, tot nu ne impresioneaza cine stie ce. Dar daca l-am vedea cu adevarat…

Intreaga jumatate nordica a marelui continent sudamerican isi varsa apele in acest fluviu. Potopul care se revarsa in fiecare an, in anotimpul ploilor, asupra padurilor tropicale, arunca in Amazon enorme cantitati de apa, astfel incat fluviul cel mare cara el singur o cincime din apa dulce care se varsa in ocean la scara intregii planete.

Bazinul Amazonului - aria de pe care isi aduna apele, prin intermediul afluentilor sai - este cel mai mare bazin hidrologic din lume: 7 milioane kmp.

Nici un epitet nu e destul de expresiv pentru a descrie acest curs de apa din punct de vedere al marimii sale, pentru a ne da o ideea precisa asupra dimensiunilor lui. Imens, enorm, urias, gigantic, colosal… toate sunt marunte, sterse, aproape insignifiante cand e vorba despre Amazon. Va trebui sa le folosim pe acestea, caci nu am inventat inca altele, dar sunt mult, mult prea sarace.

Poate cifrele ne vor fi de mai mare ajutor pentru a intelege cum este Amazonul. In punctul sau cel mai lat, masoara 10-11 km de la un mal la celalalt, distanta care ajunge la 40 km in anotimpul ploios. Un fluviu lat de 40 km! (Distanta dintre Constanta si Neptun…) Iar la gura de varsare, trecerea apelor fluviului in Oceanul Atlantic se face printr-un estuar imens: 325 km latime.

Marile nave oceanice pot naviga in sus pe fluviu pana in orasul brazilian Manaus, asezat la 1.500 km in amonte de gura de varsare. Vasele mai mici pot urca inca si mai sus, pana la Iquitos (Peru), situat la 3.600 km departare de ocean.

Din perspectiva unor asemenea dimensiuni colosale, pana si cuvantul "fluviu" pare nepotrivit pentru Amazon: el e mai degraba o mare curgatoare.

Dar fluviul nu poate fi despartit de ceea ce il inconjoara, caci tocmai ceea ce il inconjoara i-a facut faima: in bazinul Amazonului se intinde unul dintre cele mai extraordinare ecosisteme ale planetei, coplesitor atat prin intindere, cat si prin fantastica bogatie de specii carora le este casa. Desi descoperit de europeni de o jumatate de mileniu, explorarea lui e departe de a se fi incheiat, iar misterele nu i-au fost toate dezvaluite: orice calatorie poate aduce noi revelatii si noi aventuri.

Amazonia - regiunea din care fluviul, prin afluentii sai, isi aduna apele - se intinde pe o enorma suprafata de 7 milioane de kmp, din care 5,5 milioane sunt acoperiti de padurea tropicala umeda - selva.

Noua tari impart acesta bogatie: Brazilia (care detine 60% din padurea amazoniana), Peru (13%), Columbia, Venezuela, Ecuador, Bolivia, Surinam, Guyana si Guiana Franceza.

Amazonul, afluentii sai si padurea amazoniana adapostesc o treime dintre speciile de vietuitoare ale lumii. Din totalul suprafetelor acoperite de jungla de pe glob, padurea amazoniana cuprinde jumatate. E cea mai mare si mai bogata in specii dintre padurile tropicale ale lumii intregi.

Peste 3000 de specii de pesti au fost descoperite pana in prezent si, bazandu-se pe faptul ca aproape in fiecare an sunt descrise noi specii, unii specialisti estimeaza ca Amazonul ar putea gazdui peste 5000 de specii.

Printre acestia, se afla arapaima, cel mai mare dintre pestii de apa dulce ai lumii; au fost pescuite exemplare care atingeau 3 m lungime si greutatea de 200 kg. Dar nu numai marimea conteaza: pestii primejdiosi ai Amazonului sunt mult mai modesti ca dimensiuni. Exemplu clasic: piranha ("cei feroce", dupa cum ii descrie toata literatura de calatorie.) Nu toate speciile de piranha traiesc in carduri, si unele se hranesc doar cu pesti; totusi, anumiti piranha pot deveni cu adevarat periculosi pentru om, mai ales atunci cand se aduna in numar mare.

Ocazional, in Amazon se pot intalni si rechini: rechinul-taur (Carcharhinus leucas) e in stare sa urce pe fluviu pana la distante de mii de km in interiorul continentului, gratie tolerantei sale mari la schimbarile de salinitate ale apei.

Daca pestii nu va sunt de ajuns, in categoria creaturilor fascinante (si primejdioase) ce traiesc in apele Amazonului se afla si reptile: caimanii - niste rude ceva mai mici, dar la fel de periculoase, ale crocodililor -, si anaconda, unul dintre cei mai mari serpi, putand ajunge deseori la 5-6 metri lungime.

Una peste alta, apele Amazonului sunt primejdioase. Intamplarile palpitante si dramatice sunt aici la indemana oricui dar, daca vrei sa ajungi sa-ti si povestesti aventurile, trebuie sa fii cu ochii-n patru si sa-si folosesti cunostintele si bunul simt.

Pentru europeni, cel putin, o calatorie amazoniana inseamna descoperirea unei vegetatii si a unei faune complet noi, straine si uluitoare. Nimic din ceea ce traieste acolo nu pare sa semene cu ceea ce poti vedea pe Batranul Continent. Explicatii exista, bineinteles; lunga istorie geologica a Terrei, in cursul careia continentele s-au separat unul de altul in urma cu sute de milioane de ani, a determinat dezvoltarea unor vietuitoare diferite. In primul rand, e coplesitoare diversitatea formelor de viata existente aici. Daca pentru primii exploratori ai Amazonului erau fascinante plantele si animalele insele, pentru cercetatorii moderni sunt impresionante in primul rand bogatia faunistica si vegetala a ecosistemului amazonian si dinamica sa caracteristica.

Dar, pentru cei care calatoresc acolo pur si simplu din dorinta de a vedea fluviul si padurea ce-l inconjoara, impresiile sunt foarte asemanatoare cu cele pe care, pesemne, le-au incercat primii exploratori europeni: uimire nemarginita la vederea serpilor uriasi, a caimanilor cu dinti amenintatori, a pestilor enormi, a zecilor de feluri de pasari colorate, a copacilor gigantici sprijiniti de radacini ca niste contraforturi, a speciilor de mamifere cu totul deosebite de ceea ce cunosteau ei "de acasa".

Aici exista rozatoare de 50 de kg - capibara sau ronsoco -, placide animale cu blana cafenie, adastand in mici turme, in apa sau pe mal. Aici traiesc, in apa dulce a fluviului, delfini - da, delfini de apa dulce - numiti boto (Inia geoffrensis), iar malurile fluviului sunt pline de legende stravechi despre aceste vietati care, noaptea, se transforma in tineri chipesi care seduc fetele intalnite, iar la ivirea zorilor se arunca in apa, prefacandu-se iarasi in delfini.

In ciuda a nenumarate expeditii si a multelor studii realizate, padurea tropicala amazoniana e inca plina de taine: faptul ca in fiecare an se descopera specii noi de vietuitoare ii face pe savanti sa se intrebe: oare cate specii vor fi existand, de fapt, in acest fantastic ecosistem? Abia in ultimii ani, de pilda, a inceput sa fie explorata sistematic o parte ce ramasese multa vreme inaccesibila cercetatorilor: coronamentul copacilor inalti care, in structura stratificata a padurii, alcatuieste patura cea mai departata de sol. Ajutati de dirijabile, macarale cu brate enorme, poduri suspendate de la un arbore la altul, oamenii de stiinta au inceput sa cerceteze frunzisul arborilor inalti de 60, 80 sau 100 de metri - uriasii junglei - si au fost uluiti. O noua lume s-a deschis privirii celor ce s-au aventurat pana acolo, un univers populat cu vietuitoare necunoscute pana atunci si care traiesc numai acolo. Cercetarile de zoologie si botanica au devenit ele insele un sport extrem, implicand zborul si catararea la zeci de metri deasupra pamantului, in cautarea unor noi forme de viata.

Dar, oricat ar parea de primejdios acest teritoriu, oricat de mult ar parea el un taram al creaturilor salbatice, in aceasta tulburator de vasta padure care se intinde de-a lungul Amazonului si al marilor sai afluenti au locuit dintotdeauna oameni.

Iar oamenii Amazoniei, spun cercetatorii, si-au avut, in preistorie, rolul lor important in edificarea societatilor agrare care au trait in America de Sud in epoca precolumbiana. Totusi, in padurea amazoniana au mai ramas populatii care nu practica agricultura si cresterea animalelor ca principal mod de a-si procura cele necesare traiului, ci se hranesc, in mare masura, din ceea ce le ofera, generos, jungla, cel mult cultivand, pe suprafete foarte mici, cateva plante - doar atat cat consuma.

Membrii multor triburi amazoniene au avut multa vreme, o imagine de razboinici sangerosi, fiind categorisiti printre primejdiile pe care trebuiau sa le infrunte cei ce explorau jungla sud-americana. Vanatorii de capete ai tribului Shuar, sagetile otravite ale indigenilor Korubo, legende despre canibalism - cultura populara e plina de povesti de groaza despre populatiile care locuiesc in satele ascunse in jungla Amazoniei.

Multe dintre aceste povesti reprezinta exagerari si denaturari sau interpretari gresite ale unor fapte; cu siguranta, acesti bastinasi nu erau mai violenti decat cuceritorii spanioli si portughezi care au invadat America de Sud si au incercat, veacuri in sir, sa le impuna indigenilor o cultura straina.

Ceea ce i-a fascinat pe oamenii de stiinta, stimuland cercetarile in acest domeniu si atragand atentia lumii asupra acestor populatii este extrema lor vulnerabilitate, faptul ca in epoca moderna, confruntati cu impactul civilizatiei de tip occidental, ei isi pierd treptat cultura proprie, disparand, pur si simplu…

Contactele cu reprezentantii unor lumi straine - la inceput soldati, apoi misionari, apoi reprezentanti ai autoritatilor, apoi mineri, mai recent antropologi, jurnalisti si turisti, au determinat schimbari profunde in modul de trai al acestor oameni. Multe triburi au fost decimate in urma acestor contacte, mai ales datorita contractarii unor boli aduse de acesti straini, boli impotriva carora indigenii nu aveau imunitate. Mai exista inca in jungla triburi ce locuiesc in zone izolate, greu accesibile, si acestia isi pastreaza inca, in mare masura, felul de viata traditional, dar acestea sunt tot mai putin numeroase.

Multi dintre membrii populatiilor locale amazoniene s-au amestecat cu locuitorii de origine europeana sau africana, iar caracteristicile lor fizionomice sunt vizibile pe chipurile locuitorilor din asezarile insirate de-a lungul Amazonului si al afluentilor sai.

Majoritatea acestor asezari sunt sate, sate ce n-ar putea fi descrise drept prospere; totusi, asa cum se intampla mereu, locuitorii s-au adaptat felului de viata impus de conditiile de aici. Pescuiesc, cultiva plante, confectioneaza tot felul de obiecte de artizanat, fac comert cu produsele indeletnicirilor lor, impletind astfel felul de viata traditional cu cel modern. Sunt obisnuiti cu calatorii straini, fie ei savanti, ziaristi ori turisti, si ii calauzesc adesea pe apele fluviului si pe cararile junglei, avertizandu-i asupra pericolelor si invatandu-i sa guste aventura fara incheieri fatale.

Asezari mari sunt foarte putine. Belem, oras-port brazilian cu 1.400.000 de locuitori e asezat in apropiere de varsarea Amazonului in Atlantic; Manaus (tot al Braziliei), port si important centru turistic (de aici pleaca o mare parte a expeditiilor in Amazonia) e situat la 1.500 km mai sus de estuar, in apropierea locului unde unul dintre cei mai mari afluenti, Rio Negro, se varsa in Amazon; Iquitos (Peru), cu 370.000 de locuitori, se afla la peste 3.000 de km departare de Atlantic, inconjurat de padurea tropicala.

Despre pericolele care ii pandesc pe oameni in jungla s-a scris mult. Prea putin tinem seama insa de pericolul pe care il reprezinta oamenii pentru jungla. Aceste paduri uriase, cu toata maretia lor coplesitoare, sunt, din ce in ce mai mult, victime ale civilizatiei. Ritmul in care se prabusesc copacii junglei sub muscatura lamelor de otel ar trebui sa ne inspaimante, chiar daca nu suntem acolo, sa vedem cum se intampla totul. Poate ar fi mai limpede si mai convingator daca mai multi oameni ar merge acolo sa vada toate acestea, sa inteleaga cum functioneaza complexele mecanisme ecologice care tin in viata acest ecosistem si sa-si dea seama, astfel, ca dincolo de cifrele statisticilor se afla o realitate.

E drept, Amazonul si jungla sa nu sunt pentru oricine, dar merita vazute. Chiar in epoca moderna a excursiilor organizate, cu ghizi experimentati, echipament performant si ambarcatiuni moderne, o calatorie in Amazonia nu e chiar o plimbare relaxanta. E nevoie de spirit de aventura si de o indarjita hotarare de a suporta "duritatile" cu care Amazonul isi intampina vizitatorii, de dragul descoperirii unor lucruri pe care putini oameni, in afara de localnici, le-au vazut.

• Pororoca este denumirea unui fenomen care se petrece de doua ori pe an la gura de varsare a Amazonului, cand apele Oceanului Atlantic se napustesc in sus pe fluviu, formand valuri care pot atinge inaltimi de 4 m si se deplaseaza cu 15-25 km/h in sens contrar curgerii Amazonului. Surferii amatorii de senzatii tari profita de acest fenomen, desi a face surf pe pororoca e o indeletnicire foarte periculoasa, din cauza bucatilor de lemn (uneori trunchiuri intregi de copaci) si a altor resturi de care e plina apa fluviului la varsarea in ocean.

• Amazonul (deja cunoscut ca fiind cel mai mare fluviu din lume ca volum de apa) "a devenit", totodata, cel mai lung curs de apa. In enciclopedii si in cartile de scoala, multa vreme, cel mai lung fluviu a fost Nilul. Dar, de curand, cercetari mai atente si masuratori mai precise au detronat fluviul african. In urma cu doi ani, Societatea Geografica din Lima (Peru), sprijinindu-se pe concluziile mai multor studii recente, a anuntat ca a fost stabilit drept origine a fluviului un punct aflat la altitudinea de 5.150, intr-o zona muntoasa din sudul Peru-ului. In acest fel, Amazonul ar fi mai lung decat Nilul cu cca. 400 km, masurand, de la izvor si pana la varsarea in Atlantic, 7.062 km.

• De unde vine numele de Amazon? Ca de obicei, exista mai multe ipoteze. Exploratorul spaniol Francisco de Orellana (sec. al XVI-lea), a relatat despre conflictele cu triburile sud-americane, afirmand ca femeile indigene participa la lupte alaturi de barbati. Pentru europeni, prototipul femeii razboinice erau amazoanele din mitologia greaca, de unde numele de Raul Amazoanelor. (Dar unii istorici considera ca exploratorul s-a inselat, luand drept femei pe barbatii cu fetele vopsite si imbracati in "fuste" din fibre vegetale.) Alta ipoteza : numele provine de la un cuvant local, transcris in portugheza ca amassonas si in spaniola ca amazonas si care ar fi insemnat "distrugator de barci", referindu-se la radacinile submerse ale unor copaci, care produceau avarii ambarcatiunilor.

• Peste Amazon nu exista poduri! Nu neparat din cauza latimilor mari (cu tehnologia actuala se pot construi poduri cu lungimea de mai multi kilometri), ci mai ales din cauza faptului ca fluviul este, in cea mai mare parte, inconjurat de jungla, existand foarte putine orase si drumuri.

• Amazonul are peste 1000 de afluenti, 17 dintre acestia avand peste 1.000 de km lungime.

• Padurea amazoniana e pe cat de grandioasa, pe atat de fragila. Suprafata ei se micsoreaza rapid, copacii fiind taiati pentru extinderea suprafetelor necesare pentru cultivarea plantelor (mai ales soia) si cresterea animalelor, constructia autostrazii trans-amazoniene, construirea hidrocentralelor, comertul cu cherestea (in mare parte ilegal).

• Defrisarea distruge cu repeziciune habitatul a numeroase specii de animale. In afara de scaderea dramatica a efectivelor unor specii amazoniene, aceasta pierdere a habitatului animalelor poate avea efecte neasteptate si suparatoare asupra oamenilor, chiar pe termen scurt. In luna martie a anului 2008, orasul Belem, situat la gura de varsare a Amazonului, s-a confruntat cu o neasteptata invazie de serpi. Goniti din padurile care se restrang pe zi ce trece, serpii isi cauta adapost in orase, spre groaza locuitorilor, care traiesc cu spaima ca intr-o buna zi un sarpe ar putea aparea in baie, venind prin tevile de canalizare.

• Ca simplu iubitor de natura, poti sa te bucuri oarecum pasiv de ceea ce Amazonia iti ofera cu atata generozitate - privelisti inedite si tot felul de alte impresii interesante. Dar, daca ai o fire aventuroasa, tot aici poti avea parte din plin de provocarile si senzatiile tari pe care le cauti. In cazul acesta, ceea ce-ti trebuie tie e un program gen "survival". Vestea buna e ca exista astfel de programe speciale, centrate pe insusirea metodelor de supravietuire in jungla amazoniana. Lectiile te invata, printre altele: cum sa construiesti un adapost, sa-ti faci rost de hrana (tot felul de radacini, frunze sau fructe ale plantelor salbatice si chiar larve - sa vezi ce bune vor fi dupa cateva zile de foame!); sa construiesti plute, sulite, arcuri si sageti (si sa le folosesti), sa recunosti plantele medicinale utile in caz de febra, dizenterie, muscaturi de serpi etc.

• Climatul Amazoniei este unul de tip tropical, cald in tot timpul anului si cu numai doua anotimpuri: unul ploios - aproximativ din ianuarie pana in iunie - si unul uscat, cam din iulie pana in decembrie, cu variatii ce se datoreaza distantei fata de Ecuator, de ocean si pozitiei fata de muntii Anzi. Fiecare dintre anotimpuri are atractiile sale: in cel umed, multe plante infloresc sau fac fructe, atragand numeroase vietuitoare (pasari, maimute) pe care vizitatorii au astfel sanse mai bune de a le vedea; in anotimpul uscat, datorita nivelului mai scazut al apelor, pot fi observate mai usor vietuitoare acvatice cum sunt pestii, testoasele si caimanii.

• Unul dintre "superlativele" Amazoniei: rezervatia Tambopata-Candamo din Peru, infiintata in 1990, si-a capatat renumele de a fi una dintre zonele cu cea mai mare bogatie de specii, vegetale si animale deopotriva (numerosi sud-americani, in general, si peruani, in special, o descriu - dintr-o mandrie lesne de inteles - drept "zona cu cea mai mare biodiversitate din lume"). Cercetari sistematice au identificat, intr-adevar, in padurile intinse din aceasta regiune, o incredibila varietate de specii, ceea ce face din acest tinut un paradis al biodiversitatii. Numai pe o mica arie de 5,5 kmp, studiata de biologi in urma cu 30 de ani, au fost identificate peste 500 de specii de pasari, 91 de specii de mamifere, 127 de specii de amfibieni si reptile si 94 se specii de pesti, iar pe un singur hectar de padure tropicala din aceasta zona botanistii au gasit peste 150 de specii de arbori. Infiintarea rezervatiei, cu o suprafata de peste 1 milion de hectare, a fost stimulata tocmai de dorinta de a pastra aceasta fantastica diversitate, una dintre marile bogatii ale Peru-ului (si ale lumii intregi, pana la urma). Eco-turismul a devenit o activitate importanta in regiune, atragand mii de pasionati dornici sa vada cu ochii lor aceste minuni exotice, vietatile junglei, pe care multi dintre noi nu le-am vazut niciodata altfel decat "in poze" ori la televizor. Aici, insa, zeci de specii de papagali, vidrele uriase amazoniene, tapirii, caimanii, jaguarii sau felinele salbatice mai mici, cum sunt ocelotul si jaguarundi, sunt la ele acasa, iar calatoriile ofera sansa unor descoperiri si a unor impresii pentru care merita sa strabati o jumatate de lume.

*

DESCOPERA Lumea in care traiesti:

• Recviem pentru Apa (FOTO)
• Glamping: traiul la cort in varianta DELUXE
• Top 10 diferente intre Europa si Statele Unite ale Americii