Vacanta celor "tari": calatoria ca aventura extrema
Adevaratii exploratori se plang mereu ca expeditiile - chiar si cele periculoase - au devenit azi o afacere, imbracand un aspect comercial care dauneaza mult aurei de cutezanta pe care o capatasera in timp. Firme specializate se ocupa de organizare, speculand dorul de aventura al oamenilor, nevoia lor de a-si testa si depasi limitele. La Polul Nord, in Antarctica, in Alaska, in Siberia, pe Everest sau pe Kilimanjaro – oricand gasesti pe cineva care sa te duca acolo, contra cost.
- In acest articol:
- Setea de aventura
- Muntele Everest
- Polii planetei
- O poteca ingusta, ingusta de tot…
Si totusi, de data aceasta, nu e numai o chestiune de
bani. Exista activitati care, chiar daca sunt organizate
de firme comerciale, tot nu sunt la indemana oricui - si nu numai
din punct de vedere financiar. Unele firme iti pretind - pe buna
dreptate - sa dovedesti si ca esti apt sa suporti conditiile dure
ale calatoriei, cerand certificate medicale, uneori si dovezi ale
unor performante anterioare.
Daca pasnicele concedii petrecute in statiunile de pe malul marii,
intr-o pensiune montana sau intr-un hotel dintr-un oras occidental
nu va mai multumesc setea de aventura, puteti incerca sa treceti la
un alt nivel: turismul spre destinatii greu accesibile si
unde, intr-adevar, iti trebuie ceva mai mult decat bani pentru a
ajunge. Iata cateva propuneri.
Atingerea celui mai inalt varf al lumii (8848 m) e considerata de multi cataratori drept punctul culminant al carierei lor (desi tot ei v-ar spune ca exista varfuri, mai scunde, care sunt mai dificile decat Everestul). Totusi, pentru aura sa de "varf suprem", Everest ramane o tinta predilecta a incercarilor. Astfel ca, in ultimii ani, au aparut firme specializate in oragnizarea de expeditii pentru atingerea varfului.

Pentru cei care platesc pentru a ajunge acolo, expeditiile
pe Everest nu sunt deloc ieftine, desi preturile pot fi destul de
de diferite de la o companie la alta. Una dintre cele mai
scumpe e Alpine Ascent, cu sediul in SUA; se bucura de o reputatie
foarte buna in randul alpinistilor platitori, pentru serviciile de
buna calitate pe care le asigura. Din 2000 si pana in 2009,
Alpine Ascent a ajutat aproximativ 80 de alpinisti sa-si
implineasca visul de a ajunge pe cea mai inalta culme a
lumii - un scor foarte bun in universul firmelor turistice
care organizeaza astfel de expeditii.

Si, cum calitatea are un pret, participarea la o asemenea
calatorie extrema costa 65.000 USD, fara a pune la
socoteala transportul pana in Nepal, asigurarile medicale si
echipamentul personal. In schimb, firma ofera hrana de calitate
foarte buna, cazare tot asa - in propria ei tabara de baza -
cantitati mari de oxigen, in butelii speciale carate de serpasi si,
mai ales, ghizi profesionisti foarte experimentati, care au "in
spate" peste 10 ascensiuni pe Muntele Muntilor.

Insa, cum spuneam, nu-i pentru oricine: in afara unei adeverinte
medicale si a unei asigurari medicale obligatorii, firma cere
"candidatilor" si sa fi participat, anterior, la expeditii alpine
pe varfuri dificile, pentru a se asigura ca toti participantii sunt
apti sa suporte conditiile extreme ale ascensiunii pe Everest.

Si, ca sa fie sigura ca are de-a face cu oameni cu adevarat
motivati, compania respectiva nu-ti da banii inapoi daca te
razgandesti si nu mai poti merge - decat in cazul in care ai
incheiat o asigurare speciala, pentru recuperarea banilor in caz de
anulare. (iar asigurarea aceea costa si ea o gramada de bani).

Acum, nu-i musai sa incepeti cu Everestul; daca acesta e
intr-adevar pentru campioni, exista si alte optiuni, mai putin
periculoase, dar inca indeajuns de dificile pentru a-i multumi pe
cei carora le plac provocarile;
varful african Kilimanjaro (5.895 m) este o
astfel de optiune (mai accesibila - din toate punctele de vedere)
si, dupa plata a cateva mii de dolari si opt ore de urcus zdravan,
aveti toate sansele sa ajungeti in varful lui.

Pe masura ce ofertele turistice devin tot mai bine conturate, mai specializate, firmele se specializeaza si ele: unele s-au profilat, de pilda, pe organizarea de expeditii in regiunile polare.

PolarExplorers, de exemplu, ofera ocazii de descoperire a
Marelui Nord sau a Antarcticii; in oferta lor se regeasesc
"pachete" turistice de genul: traversarea Gronelandei,
atingerea Polului Nord (dupa un dificil parcurs pe schiuri si cu
sanii trase de caini), sau Polului Sud, ori ascensiunea pe Muntele
Vinson - cel mai inalt varf al Antarcticii (4.872), aflat
la 1200 km de Polul Sud -, si chiar o Trilogie Polara - o
"superoferta" ce presupune atingerea Polului Nord, a Polului Sud si
traversarea Groenlandei in cursul aceluiasi an.

Evident, pentru participarea la asemenea incercari, sunt necesare o multime de insusiri: spirit de aventura, o excelenta conditie fizica, deprinderea cu schiurile, o mare rezistenta la frig, una tot atat de mare la stres si un sanatos spirit de echipa.

Daca aceste o optiuni vi se par extrem de dificile (cum si suntt),
puteti opta oricand pentru o excursie mai usoara, pentru a va
obisnui cu frigul si a va bucura de exoticele privelisti ale
Nordului Indepartat ori de viata surprinzator de bogata care misuna
pe malurile si in apele Antarcticii. Croaziere in
Antarctica, cu vizitarea coloniilor de foci si pinguini;
ori, la celalalt capat al lumii, navigarea prin fiorduri si
debarcarea pe cate o insula arctica, pentru a admira soarele de la
miezul noptii sau spectacolul de lumini al aurorei boreale, pot
sluji drept preludiu si imbold unei expeditii polare mai lungi si
mai aventuroase.

… deasupra prapastiei - oferta turistica speciala, destinata
celor cu nervii tari si care nu sufera de rau de inaltime. Aceste
trasee primejdioase au avut intodeauna admiratorii lor, iar unele
sunt si exploatate comercial.
Cea mai celebra asemenea destinatie extrema este, probabil,
Muntele Hua (Hua Shan), din China. E infricosator chiar si
in fotografii, iti da senzatia aceea de gol in maruntaie pe care o
ai cand privesti in jos, de la mare inaltime.

"Drumurile" de picior care duc pana pe varfurile Muntelui
Hua sunt, pe lungi portiuni, niste trotuare de lemn, agatate de
stanca; ici-colo, se afla lanturi de care te poti tine,
iar dedesubt se deschide un abis inspaimantator care, se spune,
si-a luat ceva tribut pana acum, din randul calatorilor temerari
care s-au incumetat sa-l infrunte. Nu se cunosc cifre exacte - sau,
ma rog, n-avem cum sa le cunoastem noi; chiar cei care urmaresc
problema afirma ca, din cauza cenzurii presei, care persista in
China, informatiile precise sunt greu de aflat. Dar, vazand cum
arata "drumul" cu pricina, nu e greu de crezut ca face si
victime.

Incepand din anii 1990, traseele au tot fost imbunatatite: potecile
au fost taiate ceva mai adanc in stanca, trotuarul de lemn largit
acolo unde s-a putut, ici-colo au fost adaugate trepte, au fost
croite si noi carari, unele portiuni devenind "cu sens unic", fiind
prea stramte pentru ca doua persoane sa poata trece una pe langa
alta. Hua Shan a devenit, dintr-un munte de sihastri, cu
temple si calugari, o importanata destinatie turistica,
iar traseele continua sa-si piarda din caracterul extrem, pe masura
ce interventiile le fac mai accesibile; totusi, parcurgerea pe jos
a celor cativa kilometri de drum, pana pe culmile lui Hua Shan,
ramane un demers periculos.

Din aceeasi categorie, e celebru, in Europa, Caminito del
Rey, un drumeag de lemn suspendat intre doua stanci
enorme; se gaseste undeva in sudul Spaniei si, cu toate ca
e mult mai scurt decat potecile groazei de pe Hua Shan, e tot
primejdios, mai ales din cauza ca are portiuni… lipsa. (De fapt,
traseul este, oficial, inchis, ceea ce, insa, nu-i impiedica pe
indrazneti sa-l utilizeze. Data fiind popularitatea lui,
autoritatile spaniole se gandesc sa-l reabiliteze si sa-l
reintroduca in circuitul turistic.)

Daca ma gandesc bine, si Brana Caprelor, din Bucegii
nostri, e, ca traseu, numai bun de pus alaturi de cele de mai
sus. (L-am facut o data, in adolescenta, si mi-l amintesc
bine si acum, dupa 25 de ani. A fost infiorator.)
Deci, cine vrea turism extrem, il poate avea. Limitat, deocamdata,
la un public restrans; definit de industria turismului drept un
"produs de nisa", turismul datator de senzatii tari si prilejuri de
testare a limitelor a devenit, si el, o afacere.
Ar fi prea simplu: in fond, cu bani, poti sa mergi intr-o statiune
scumpa din Thailanda sau din Caraibe sau sa faci un ocol al lumii,
poposind dintr-un hotel luxos in altul.
Daca vrei sa infrunti frigul, altitudinea, sau dimpotriva, o cumplita combinatie de caldura si umezeala care face aerul greu de respirat, poti oricand opta pentru o oferta mai aventuroasa.
DESCOPERA LUMEA IN CARE TRAIESTI!
- Cele mai exotice 10 bazaruri
din lume
- Recviem pentru Apa (FOTO)
- Glamping: traiul la cort in varianta DELUXE

daca tot prezentati astfel de documentare atat de profesionist,faceti ...efortul si dati o mana ...de ajutor si ministrului turismului,..poate asa intelege ce are ...exact de facut...felicitari pentru materialele intocmite!
Stimata redactie, intr-adevar fotografiile si explicatiile sunt de-a dreptul exceptionale si va multuim pentru clipe de-a drteptul magnifice ! Stim prea putin despre locurile pe unde nici picior de om nu a calcat. Sunteti extraordinari si pe de-a dreptul profesionisi ! Felicitari ! Radu Bogdan un roman caruia ii plac locurile "cool 'din lume 10.06.2010
De unde ai luat datele despre firmele care te duc pe everest si la poli? imi poti lasa cumva si mie un link? Si inca ceva! Incearca Brana Aeriana din Bucegi, este de 2 ori mai frumoasa si mai spectaculoasa decat Brana Caprelor. In rest felicitari pentru articol
O mica observatie:in titlul prezentat este scris vacania in loc de vacanta!Foarte interesante si incitante imagini!Felicitari!Cu stima,mihai
E prea tare articolul! O mica sugestie: titlul articolului din pagina principala este despre fluviul Amazon, iar cand il accesez ma trimite aici. Chiar as vrea sa citesc si articolul legat de Amazon.