Home - obiective turistice Articole EcoGreenland – cea mai mare expeditie romaneasca din toate timpurile
 
27.04.2010

EcoGreenland – cea mai mare expeditie romaneasca din toate timpurile

EcoGreenland – cea mai mare expeditie romaneasca din toate timpurile

In urma cu o saptamana, portalul Descopera.ro isi anunta cititorii cu privire la o expeditie de proportii, cu componenta pur romaneasca, ce avea sa ia in piept drumul spre Groenlanda la data de 18 aprilie 2010, in cadrul indraznetului proiect EcoGreenland. Echipa formata din alpinistii profesionisti Constantin (Ticu) Lacatusu si Cornel Coman si-a inceput aventura in necunoscut, conform planului, si urmeaza sa actualizeze zilnic, pentru cei care o urmaresc, datele privind progresul celor doi.

EcoGreenland

Dupa ce a cucerit Everestul si cele mai inalte varfuri ale lumii, Constantin Lacatusu face echipa cu Cornel Coman si se pregateste pentru cel mai ambitios proiect alpinistic romanesc: traversarea completa a calotei glaciare a Groenlandei, de la est spre vest, pe la Cercul Polar de Nord. Va fi o ruta mai lunga cu 100 de kilometri decat cea parcursa de celebrul explorator norvegian Fridtjof Nansen, cu ocazia primei traversari din istoria insulei. Ruta aleasa de romani va fi mai dificila, iar expeditia nu se va bucura de niciun sprijin exterior pentru apriovizionare sau alte necesitati imediate. Succesul expeditiei va depinde exclusiv de experienta, pregatirea si efortul alpinistilor.



Toate echipamentele si proviziile alimentare, in greutate totala de aproximativ 250 de kilograme, vor fi carate cu ajutorul saniilor trase de cei doi barbati. Orientarea se va realiza prin GPS, iar legatura cu exteriorul va fi mentinuta prin radio si telefon prin satelit. Niciodata, o echipa romaneasca nu a reusit sa traverseze complet, pe schiuri, o calota glaciara insulara sau continentala. Nicio echipa romaneasca nu a parcurs in aceste conditii un traseu de peste 500 de kilometri si nici nu a rezistat, in conditii polare, timp de o luna, fara sprijin din exterior. Toate acestea fac din initiativa celor doi romani un act plin de curaj si chiar de un pic de nebunie.



Din cei aproximativ 600 de kilometri ai parcursului, 40 de kilometri vor fi efectuati pe teren uscat, pe coasta vestica, dupa traversarea calotei glaciare, pana la tarmul oceanului.
Obstacolele principale sunt: vantul puternic, care poate atinge viteze de pana la 100 km/h, crevasele de pe traseu, adanci de pana la 200 de metri, oboseala generata de efortul intens si continuu pe durata celor 30 de zile si, nu in ultimul rand, nedoritele, dar posibilele intalniri cu ursii polari. Zilnic vor fi parcurse etape de 10 - 25 de kilometri, mai scurte in prima parte datorita greutatii mai mari a saniilor si urcusului intens de la tarm spre culmea calotei glaciare, altitudinea maxima a traversarii ajungand la 2.500 de metri. In perioadele de furtuna, echipa va fi obligata sa astepte, blocata in cort sau igloo, pentru a supravietui pana la aparitia vremii favorabile.



Expeditia Eco-Greenland Romania 2010 este una moderna, bine echipata si pregatita pentru atingerea obiectivelor in conditii de siguranta maxima. Cel mai indraznet proiect al unei echipe de alpinisti romani si-a propus atingerea a trei obiective majore: ascensiunea celui mai inalt varf din Groenlanda, cucerirea unui varf virgin si traversarea completa a insulei. Primele doua obiective au fost atinse de Ticu Lacatusu in cadrul primei etape a proiectului, derulata in 2009. Cea de a treia, si cea mai solicitanta, se va desfasura in perioada aprilie-mai 2010. Cel mai inalt varf din Groenlanda, pe care Constantin Lacatusu l-a escaladat anul trecut, se numeste Gunnbjornsfield si are 3.700 de metri, fiind situat in Muntii Watkins, pe coasta de est a Groenlandei. O performanta cu adevarat unica ramane insa ascensiunea in premiera mondiala a unui varf virgin din insula arctica, o sansa de a intra in cartea de aur a alpinismului mondial. Autorii primei ascensiuni sunt cei care raman in analele acestui sport, iar ascensiunile ulterioare vor fi doar repetari. Sansele pentru asemenea realizari scad in fiecare an, deoarece ultimele "pete albe" si inaltimi necucerite sunt o atractie irezistibila pentru cei care isi asuma riscul necunoscutului si aventura totala.



In cadrul celei de-a treia etape a proiectului EcoGreenland, cea recent demarata, se vor efectua unele observatii meteorologice, climatologice, glaciologice, geologice si colectarea probelor de roci si gheata pentru analize de laborator, inclusiv izotopice. Interpretarile studiilor de teren si de laborator vor oferi noi rezultate cu privire la efectele incalzirii globale si la impactul asupra ghetarilor si a reliefului glaciar groenlandez. Expeditia va fi, deci, una de natura pur ecologica, in cadrul careia imaginea Romaniei va fi promovata, iar resursele expeditiei vor fi valorificate si prin realizarea unui documentar video de exceptie.



Trebuie mentionat ca schiurile pe care cei doi le vor folosi sunt undeva la granita dintre schiurile de tura si cele de fond, extrem de usoare si destul de inguste, care se disting de cele conventionale printr-un sistem de prindere special, dar mai ales prin materialul aflat pe suprafata de contact cu zapada. Este vorba despre piele de foca, dispusa in asa fel incat textura ei lina intr-o directie si abraziva in cealalta sa permita avansul skiorului, dar sa impiedice cu maxima eficienta alunecarea inapoi.

De asemenea, cei doi alpinisti vor beneficia de un soi de cearsafuri dotate cu celule fotovoltaice, care sa le permita realimentarea instrumentelor tehnologice de care depind, precum dispozitivul de pozitionare GPS si telefonul prin satelit. Accesoriile indispensabile de care mai dispunn, precum prosoape de sters si alte obiecte de uz zilnic sunt in asa fel gandite incat sa ocupe spatii ireal de restranse si tratate incat sa nu se ude sau deprecieze in urma unei exploatari intense. Conform cel doi experti, sansele ca expeditia sa fie intrerupta, dintr-o sumedenie de motive, exista si pot porni de la defectarea unora dintre echipamente si sfasierea cortului, pana la atacurile mai intotdeauna letale ale ursilor. Pentru asemenea situatii sumbre, romanii dispun de un dispozitiv de urgenta, pe care, activandu-l, vor emite continuu, timp de 24 de ore, un semnal SOS prin satelit, ce va comunica pozitia lor exacta si va mobiliza in cel mai scurt timp o echipa de salvare in acea directie.

Asa cum probabil multi dintre cititorii nostri si-au dat seama deja, startul expeditiei nu a "scapat" de eruptia vulcanului islandez, aflat foarte aproape de locul unde se va desfasura evenimentul romanesc. Ba chiar, la scurt timp dupa plecare, Ticu Lacatusu si Cornel Coman au ramas blocati in Copenhaga, unde, pret de mai multe zile, au stat suspendati intr-o incertitudine tensionanta intre continuarea aventurii si anularea ei. Exploratorii romani riscau sa isi piarda toate rezervarile ce urmau sa ii duca la punctul de plecare catre cea mai indrazneata aventura romaneasca. Totusi, expeditia s-a reluat, iar romanii au ajuns in Groenlanda si si-au inceput deja aventura pe ski-uri.

Trebuie mentionat ca articolul de fata poate fi considerat de cititori un jurnal indirect al expeditiei, care va fi completat si actualizat pe parcurs, pe masura ce echipa Descopera.ro va primi informatii de la cei doi aplinisti. De asemenea, intrucat traseul parcurs de Ticu Lacatusu si Cornel Coman va fi permanent asistat de GPS, pozitia lor va putea fi observata aproape in timp real pe o harta pusa la dizpozitie de alpinistii romani, ce va fi publicata pe site-ul nostru. Vizitatorii Descopera.ro ar mai trebui sa stie ca eventualele lor mesaje de incurajare sunt binevenite, la fel si intrebarile, carora, exploratorii romani le vor raspunde la intoarcerea in tara.

Ticu Lacatusu si Cornel Coman doresc foarte mult sustinerea morala a romanilor si ar vrea sa stie ca macar cei care le inteleg si le apreciaza efortul vor fi aproape de ei cu un gand bun si cu sufletul. Expeditia va dura aproape o luna si jumatate si nu ne ramane decat sa le uram succes celor doi si sa ii asteptam pentru o noua intalnire, in cadrul careia ne vor impartasi realizarile si situatiile cu siguranta demne de povestit prin care vor fi trecut.

Traseu: Bucuresti - Copenhaga (Danemarca) - Reikjavik (Islanda) - Kulusuk/Tasiilaq (Groenlanda) - Isortok - Naqtivit fjord (coasta de Est) - traversare E-V pe schiuri, 550 km - Kangerlussuaq fjord (coasta de Vest) - Copenhaga- Bucuresti.

Despre Constantin Lacatusu

Este romanul cu cel mai bogat palmares alpin, din care se remarca:
- primul 8.000 de metri pentru Romania (Broad Peak - 8047 m, 1992)
- primul roman pe Everest (8850 m, 1995)
- primul roman solitar pe un 8.000 de metri (Cho Oyu - 8201 m, 1998)
- singurul roman invigator pe cele mai inalte varfuri ale celor 7 continente (1993 - 2001)
- tentativa de premiera mondiala pe Everest (8.100 m in peretele Nne, 1994)
- 2 expeditii pe Dhaulagiri - Muntele Furtunilor, Himalaya (1996 - prima expeditie romaneasca la peste 7.500 m si 1999 - varful NE - 8140 m)
- tentativa solo pe Lhotse (Himalaya, pana la 8350 m, fara oxigen artificial si fara serpasi)
- peste 30 de ascensiuni externe in premiera romaneasca
- 5 premiere mondiale
- 11 expeditii in Himalaya
- Geolog, cameraman (a obtinut premii si nominalizari APTR - Asociatia Profesionistilor de Televiziune din Romania, specializare Discovery Campul Munchen), instructor alpin international.

*

Despre Cornel Coman

Este unul dintre cei mai experimentati antrenori de alpinism si schi-alpinist din Romania
- A organizat expeditii in: Alpi, Caucaz, Tian Shan, Pamir, Africa si Himalaya
- Membru in Biroul Federal al Federatiei Romane de Alpinism
- A asigurat consultanta si expertiza tehnica pentru mai multe cluburi sportive de performanta
- A initiat prima expeditie romaneasca din istorie in Himalaya, realizata in 1985 (expeditie mixta romano-nepaleza)
- A participat la trei editii ale aventurii off-road "Cu Papucii prin Desert"
- Va fi consultantul tehnic al expeditiei EcoGreenland Romania 2010.

*

DESCOPERA LUMEA IN CARE TRAIESTI:

*

Jurnalul expeditiei

18 aprilie 2010
Planul nostru a fost de la inceput sa ajungem la Copenhaga cu masina. A fost pura inspiratie, sa zicem masculine, fiindca nimeni nu putea banui ca Europa ar putea fi facuta ko de un vulcan islandez. Pe drumul spre CPH puteam analiza in liniste stadiul final al pregatirii expeditiei si ultimele probleme aparute, dupa perioada stresanta de acasa dinaintea plecarii. Puteam inca face retusuri si gasi solutii de ultima ora. Pana la CPH aveam 2 intalniri foarte importante. La Viena urma sa primim o legatura de ski speciala din Norvegia si o piesa pierduta pe drum la un transport anterior dar esentiala pt expeditia noastra eminamente pe skiuri. Cum eram in criza de timp am aranjat ca acest mic colet sa fie trimis undeva p traseu, adik la Viena. Omul de legatura a fost un artist roman stabilit acolo de multi ani, solist de opera, profesor, impresar, Theo Coresi. Un om deosebit care la ora 5 dim ne astepta in capitala mondiala a muzicii. Cateva ore mai tarziu eram la Hamburg, in nordul Germaniei unde am intrat in posesia unei baterii speciale pt telefonul prin satelit. Si aceasta a avut istoria ei. Seful firmei germane era blocat de vulcan la NY cu o baterie de ultima generatie si un incarcator solar special pt noi. Neputand sa ajunga in Europa si-a pus oamenii din Germania sa ne rezolve situatia si a reusit.

20 aprilie 2010

Pe 20 seara intram in CPH dupa 24 ore d la plecarea din Rom. Trebuie spus ca nu am fi reuisit fara o motorizare adecvata, un X5 oferit cu generozitate de Automobile Bavaria cu care tocmai incheiasem un parteneriat. Aeroportul danez, cel mai important din nordul Europei a fost cel mai afectat de criza norului vulcanului si era inchis de 2 zile. Echipamentul nostru principal, trimis prin cargo din Rom cu sprijinul companiei Dacorom International era blocat in aeroport. La ambasada noastra din CPH am avut placerea sa cunoastem un adevarat diplomat, omul potrivit la locul potrivit. Am fost sprijiniti atat cat a fost omeneste posibil. Consilierul economic Stefan Porojan s-a ocupat de noi in mod direct si f eficient. Zborul spre Islanda de pe 21 era anulat iar compania Iceland Express ne trimitea sms-uri cu reprogramarea zborului la fiecare 3 ore, in care oricum nu mai credeam. Eram rugati sa nu mergem la aeroport pana nu primim confirmarea lor. Aceasta nu a venit insa nici macar a 2-a zi, p 22 aprilie cand aeroportul si-a deschis 50%din capacitate. Noi am aflat asta de la consilierul economic al ambasadei care ne-a si dus la aeroport si nu a plecat pana nu ne-a vazut imbarcati pt Reykjavik. Ne-am despartit de un om care ne-a ajutat total dezinteresat si asta ne stimuleaza si mai mult. Zborul spre capitala Islandei a durat cam 4 ore. La 120 km de destinatie trecem la mica distanta de vulcanul fumegand, cu nume greu de pronuntat. Conul sau activ strapunge un strat dens de nori albi care acopera cel mai mare ghetar din Europa. In acel moment pilotul face o mica gafa anuntand ca vulcanul poate fi vazut pe stanga. In acel moment, toti pasagerii s-au repezit la hublourile de pe acea parte si avionul s-a inclinat puternic, aproape instantaneu. In secundele urmatoare ne reamintim de drama de la Smolensk si apoi revenim cu picioarele pe pamant. Islandez. Dar calvarul vulcanic care ameninta pana si o expeditie romaneasca in Groenlanda continua. Multumim prietenilor de la BAUMIX fara de care nu ne-am fi apropiat atat de tare de Groenlanda si nici de vulcanul care a pus pe jar un continent intreg.

22 aprilie 2010
La Copenhaga am facut o plimbare in zona palatului regal unde am asistat la schimbarea garzii, o ceremonie simpla, fara fastul de la Londra, decenta si cu atat mai frumoasa. La intoarcerea cu masina spre hotel, Stefan, consilierul economic al ambasadei noastre tocmai ne povestea despre lipsa de extravaganta si spp-isti a reginei in timpul deplasarilor prin oras, iar in clipa urmatoare ne spune: "Iata masina regala chiar in spatele nostru. Si este si Regina in ea". Am mers aproape 5min cu regina dupa noi; nu a incercat sa ne depaseasca desi ar fi putut. Stefan era f bine informat. Ne tinea la curent cu evolutia situatiei de pe aeroport si cu testele de zbor facute de piloti finlandezi si apoi de avioane NATO. Copenhaga este poate cel mai scump oras din cate am vazut si ne puteam epuiza lejer aici resursele financiare ale expeditiei daca situatia nu s-ar fi deblocat. Am reusit sa evadam din CPH si am revenit la Reykjavik dupa mai putin de 1 an, tot cu Iceland Express. Ca o ironie a sortii cu doar cu cateva zile inainte de eruptia paralizanta Iceland Express trimitea clientilor un e-mail cu oferte turistice sub titlul atractiv : 'A Volcanic Offer in Iceland" ! Atat de vulcanica incat am pierdut avionul spre Groenlanda si 3 zile in Reykjavik. Se putea insa si mai rau.
Urmatoarea problema majora este acum situatia echipamentului trimis prin cargo de la Bucuresti cu ajutorul firmei Dacorom. Echipamentul urma un alt traseu din CPH, cu trecere mai intai pe coasta de vest a Groenlandei apoi spre sud si in final spre Kulusuk -Tasiilaq, destinatia finala. Noi ajungem la Tasiilaq pe 24 apr, preluam cargo-ul si urmeaza o ultima etapa aero, cu helicopterul, pana la mica asezare Isortoq, pe 26. De aici vom incepe traversarea calotei glaciare, spre vest. In ultimele zile am primit permanent update-uri privind localizarea echipamentului nostru, atat de la forwarder-ul din Rom cat si de la ambasada din CPH care au monitorizat cu atentie traseul urmat de cargo, expediat cu status special "high priority". Doar astfel echipamentul expeditiei noastre a putut urma un traseu si program quasi-normal, in conditiile in care toate transporturile aeriene plecate spre Groenlanda dupa redeschiderea aeroportului din CPH aveau ca prioritate aprovizionarea cu alimente a asezarilor supuse de o sapt unei adevarate blocade.

24 aprilie 2010
Tocmai ne-am intors de la aeroport. Zborul spre Kulusuk, Groenlanda a fost amanat. Tot din cauza vulcanului. Directia vantului s-a schimbat si acum se pare ca avem aceeasi tinta cu vulcanul: Groenlanda ! Stam pe standby cateva ore fiindca nimeni nu spune clar daca se zboara sau nu. Just wait and check every 2-3 hrs. Avem nevoie de un calm desavarsit . Si de o corectie bugetara dak vom mai sta la Reykjavik. Deja trebuie facut din nou re-booking la urmatoarele 2 zboruri cu heli din Groenlanda (kulusuk-Tasiilaq si Tasiilaq-Isortoq). Cel mai fericit in dimineata asta a fost taximetristul care a facut cu noi 2 curse pline hotel-aeroport si retur.

25 aprilie 2010
Suntem blocati in Reykjavik. Ambele aeroporturi de aici s-au inchis, probabilpina marti. Va trebui sa anulam si celelalte 2 rezervari,cu elicopterul Kulusuk-Tasiilak si Tasiilak-Isortok( acesta din urma il aminam pentru 29 aprilie). Preferam acumsi ursii groenlandezi, doar sa reusim sa evadam de aici.

27 aprilie 2010
Suntem la Tasiilaq. Nici urma de cargo. Poate miercuri. Am aminat elicopterul catre Isortoq pentru joi. Pina atunci ne aclimatizam aici, mai luam ceva provizii, foto/video. Locuitorii de aici, de pe coasta de Est sunt terorizati de 2 ursi polari care dau tircoale. Am luat deja 4 sanii lasate de prietenul Hans Christian si am gasit chiar o pusca americana. O cumparam miine.

28 aprilie 2010
Chiar maine plecam cu un heli mic ticsit de bagaje la Isortoq, un loc despre care pana si groenlandezii spun ca e la capatul pamantului. De aici vom incepe cu adevarat marea aventura la care am visat cu atata rabdare. Avem tot ce ne trebuie, doar combustibilul pentru aragaze ne lipseste dar am facut rost si de el, prin amicii de aici din Tasiilaq si maine vom avea echipamentul si proviziile completate. Cu o sanie trasa de caini vom ajunge la marginea calotei de gheata avand in fata mai intai un ghetar cu multe crevase destul de inclinat si cu siguranta extenuant avand in vedere saniile supra-incarcate din primele zile ale expeditiei. Urcarea acestui prim obstacol ne va lua cam 4 zile. Odata atinsa insa cota 1100 m, urcusul scade in intensitate dar continua cca. 12 zile pana in punctul culminant al calotei, la cca. 2500 m. Am luat legatura cu faimosul Salo (un tip solid cu fatza blanda) din Isortoq, e pescar, vanator, se ocupa de caini etc. Luam de la el kerosen pt aragaze. Mergem cu o dogsled cu Salo(mon), poate chiar maine pana pe calota de gheata asa ca avem sansa sa dormim prima noapte pe gheata chiar de maine !

30 aprilie 2010
Dupa prima noapte petrecuta pe gheata am luat si primul breakfast "la cort" cu ceaiuri si cafea instant. GPS-ul arata inca 550km in linie dreapta pina pe coasta de vest, insa bineinteles ca noi vom merge pe traseul dictat de conditiile de pe ghetar. Dupa ce ieri am mers, intre 12.30 si 16.30 (ora Groenlandei), 21 de km printre fiorduri si cimpuri de zapada alaturi de saniile trase de ciinii lui Salo, urmeaza ca de astazi sa incepem mersul pe schiuri.

1 mai 2010
A nins toata noaptea. Dimineata, cortul si saniile erau sub zapada. Ieri a fost prima zi pe schiuri si am reusit sa inaintam 11 km. Traseul a fost greu, in continua ascensiune, prin zapada dificila si franati de greutatea saniilor. Fiecare dintre noi cara cam 90 kg. Ziua sunt -5 pana la 0 grade Celsius, noaptea temperature coboara pana la -15C. Mai avem de urcat inca 250 km pina la acoperisul calotei. Acum am atins 935 m altitudine. Astazi plecam din nou la drum si desi ninge in continuare speram sa mergem totusi 4-5ore.

2 mai 2010
Ceata deasa, atmosfera laptoasa, cu o vizibilitate mai mica de 30 metri. Ieri am mers pina la 18.30 dar, din cauza ninsorii am facut doar 7 km. Muntii de pe coasta de Est au ramas in spate dar suprafata este inca rugoasa, se urca si se coboara printre fiorduri. Temperatura a cresct spre 0 grade si am reusit sa dormim putin. Suntem la 1168 m altitudine.
4 Mai 2010
Muntii au ramas din ce in ce mai in spate. Zapada a ramas greoaie si terenul accidentat este greu de calcat cu schiurile dar trebuie sa inaintam in orice conditii. Ieri am mers de la 13.00 la 18.00 si am reusit sa facem 13 km si jumatate. In dimineata de astazi vremea pare sa se mai indrepte putin, inca bate vintul si este ceata dar speram ca mai tirziu sa se insenineze. Tabara 5- 1260 m.
5 mai 2010
Tabara 6 - 1303m alt. Nu se vede mai departe de 3 metri, asa a fost si ieri toata ziua. A nins marunt si ceata na blocat in continuare orice sansa de orientare. Am reusit sa mergem 15 km folosind mai mult busola decit GPS-ul care se descarca mereu...in asemenea conditii este aproape imposibil sa folosim panourile solare ca sa il incarcam. Temperaturile au ramas cam la fel: intre 0 si -3 grade ziua, -15 grade noaptea. Este 9.30 si suntem inca in cort, ceata nu te lasa sa vezi nici la un metru distanta. Inca ninge puternic.Nu cred ca astazi putem pleca mai departe.
14 mai 2010
Căderile masive de zăpadă şi condiţiile meteo neprielnice ţin pe loc expediţia românească în Groenlanda. Cei doi exploratori români nu pot ieşi din cort din cauza vântului ce atinge viteze de peste 120 km/h. Spatele cortului este complet îngropat în zăpadă, iar rezervele de mâncare mai pot alimenta alpiniştii pentru doar 20 de zile. "Blocaţi în tabără. Vîntul atinge 120km/h. Cornel abia se ţine pe picioare încercând să mai degajeze cortul. Cum avem deja acumulată o intirziere de 5-6 zile ne rugăm si sperăm ca mâine să putem continua, altfel expediţia se află într-un mare impas. Şi noi, odată cu ea."

Din cauza condiţiilor extrem de dure, cei doi nici nu mai pot utiliza echipamentul pentru prepararea mâncării calde. Prin urmare, Ticu Lăcătuşu şi Cornel Coman se hrănesc cu mâncare rece de două zile. "Cum e să montezi cortul la 100 km/h, înotând prin zăpadă la -26 grade? Un coşmar. Ne-am mişcat bine totuşi, în 3 ore eram în adapost cu bărbile îngheţate şi cu multă zăpadă. Nici o şansă pentru miniaragaz aşa că avem o cină cu adevărat rece: un sălămior, o bucaţică de brânză şi o ciocolată", povestea Ticu Lăcătuşu pe 11 mai, după ce au reuşit în sfârşit să monteze tabăra.
Pe data de 12 mai, situaţia se înrăutăţise: "Ora 9.00 dimineaţa- blocaţi în cort, nu putem nici măcar deschide fermoarul sa căutăm un primus, vântul e năprasnic şi ne-ar spulbera. Mai avem zăpadă, puţin salam si un rest de brânză. Astăzi este imposibil să plecăm de aici. Nu ştim dacă nu suntem cumva în mijlocul unui ciclon, ar fi bine dacă am avea acces la ceva date meteo!" În urma acestor mesaje transmise de Ticu Lăcătuşu şi updatate pe blogul acestuia (www.lacatusu.ro) si pe pagina de facebook cu ajutorul soţiei sale, Irina Păcurariu, românii de pretutindeni au solidarizat cu exploratorii blocaţi în Groenlanda şi au trimis mesaje de susţinere, informaţii meteo şi chiar rugăciuni pentru reuşita expediţiei în premieră mondială şi întoarcerea cu bine a lui Ticu Lăcătuşu şi colegului său Cornel Coman.

Dupa o noapte petrecută în cortul pe jumătate plin de zăpadă şi fără ca vântul, care bate chiar din vest, direcţia de mers a celor doi, să scadă sub 100km/h, situaţia nu s-a schimbat. Nu se poate folosi primusul iar izolarea din adăpostul îngheţat a devenit greu de suportat.

Nu doar românii au probleme din cauza vremii extrem de proaste din insulă. O altă expediţie, comercială, organizată de o companie britanică specializată în traversări arctice, în care schiorii beneficiază şi de asistenţa unui ghid, este blocată de asemenea de două zile, chiar dacă se află cu trei sute de metri mai jos. Pe coasta de vest, doi exploratori norvegieni, ce încercau traversarea către coasta de est aşteaptă să fie recuperaţi de către un echipaj de intervenţie din cauza unei accidentări la genunchi a unuia dintre ei.

Buletinele meteo anunţă că totuşi, de mâine vremea va fi mai blândă, deşi temperaturile se vor situa între -15 şi -10 grade C, astfel că românii, dacă vor rezista cu bine furtunii, îşi vor putea continua aventura demnă de romanele lui Jules Verne.
24 mai
Ieri am atins varful care s-a dovedit a fi un platou solitar si dupa ce am ajuns sus am continuat sa mergem o buna bucata de timp. Am pornit mai tarziu si pentru ca rafalele de vant ne impiedicau sa strangem tabara dar si pentru ca suntem destul de obositi. Pe la 12.30 am reusit sa pornim si am mers pana la 20.00. Vantul te biciuieste cu 60-70 km/h si, desi nu am avut ceata, inaintarea este o dura si continua lupta. Ieri am facut 26 km dar stim ca inca mai avem un drum lung. Si astazi vom pleca mai tarziu pentru ca vantul puternic ne impiedica sa iesim din cortul ancorat de gentile care, la fel ca saniile, sunt acoperite total de zapada viscolita. Telefonul este aproape total descarcat si daca maine nu trimitem niciun mesaj inseamna ca panourile solare nu au reusit sa il incarce. Coordonate: N 66 grade 20.315, V 43 grade 56.703.
27 mai
Temperatura a crescut cam cu 5 grade Celsius iar pentru cateva ore am inaintat printr-un soare puternic care a inmuiat zapada si ne-a mai dezmortit din bagajele inghetate. In linie dreapta am mai avea 40 de km pana la radarul pe care SUA l-au construit in timpul razboiului rece pentru interceptarea rachetelor cu raza lunga de actiune. Aici, in mijlocul Groenlandei, soldatii americani asteptau din cand in cand provizii trimise cu elicopterul de la Kangerlussuaq, acolo unde speram sa ajungem si noi ca sa luam avionul spre casa. De la radar pana la Kangerlussuaq sunt 180 km in linie dreapta, dar noi vom avea probabil de mers mai mult pentru ca trebuie ocolit un labirint de seracuri de gheata. In unii ani se formeaza chiar lacuri care trebuie evitate cu atentie, in jurul lor gheata este friabila si deosebit de periculoasa

 
 
Comenteaza
  • 06 iunie 2010 / 17:07 Livieana Coman

    Bravo DOMNILOR ,ati facut-o si pe asta ! Nu pot sa spun decat FELICITARI ! Sunteti mai bogati sufleteste si ne transmite-ti si noua acest lucru ! VA MULTUMESC !

  • 06 iunie 2010 / 16:53 Livieana Coman

    Salut ! Va asteptam sa ajungeti cu bine , vrem sa fim mandri de isprava voastra !

  • 23 mai 2010 / 22:35 rodica

    Echipa ANATECOR este alaturi de tine Cornel. Dumnezeu sa va aiba in grija si sa va binecuvanteze expeditia. Mult Succes!!!.

  • 14 mai 2010 / 21:42 COMAN

    LE DORESC MULT , MULT SI FOARTE MULT NOROC ! SA SE INTOARCA SANATOSI ! DUMNEZEU SA VA AJUTE IN ALEGEREA FACUTA !

  • 14 mai 2010 / 20:56 Bojoi Olga

    Am citit despre impasul in care se afla domnii C.Lacatusu si C.Coman.Ma rog pentru ei sa aiba puterea de a rezista si le urez multa sanatate.Urmaresc evenimentele si spun tuturor cunoscutilor despre marea realizare a compatriotilor nostri.Multumesc celor de la Descopera ro pentru materialele trimise. Cu respect.Olga .