EcoGreenland – cea mai mare expeditie romaneasca din toate timpurile

In acest articol:

EcoGreenland

Jurnalul expeditiei

Dupa ce a cucerit Everestul si cele mai inalte varfuri ale lumii, Constantin Lacatusu face echipa cu Cornel Coman si se pregateste pentru cel mai ambitios proiect alpinistic romanesc: traversarea completa a calotei glaciare a Groenlandei, de la est spre vest, pe la Cercul Polar de Nord. Va fi o ruta mai lunga cu 100 de kilometri decat cea parcursa de celebrul explorator norvegian Fridtjof Nansen, cu ocazia primei traversari din istoria insulei. Ruta aleasa de romani va fi mai dificila, iar expeditia nu se va bucura de niciun sprijin exterior pentru apriovizionare sau alte necesitati imediate. Succesul expeditiei va depinde exclusiv de experienta, pregatirea si efortul alpinistilor.

Toate echipamentele si proviziile alimentare, in greutate totala de aproximativ 250 de kilograme, vor fi carate cu ajutorul saniilor trase de cei doi barbati. Orientarea se va realiza prin GPS, iar legatura cu exteriorul va fi mentinuta prin radio si telefon prin satelit. Niciodata, o echipa romaneasca nu a reusit sa traverseze complet, pe schiuri, o calota glaciara insulara sau continentala. Nicio echipa romaneasca nu a parcurs in aceste conditii un traseu de peste 500 de kilometri si nici nu a rezistat, in conditii polare, timp de o luna, fara sprijin din exterior. Toate acestea fac din initiativa celor doi romani un act plin de curaj si chiar de un pic de nebunie.

Din cei aproximativ 600 de kilometri ai parcursului, 40 de kilometri vor fi efectuati pe teren uscat, pe coasta vestica, dupa traversarea calotei glaciare, pana la tarmul oceanului. Obstacolele principale sunt: vantul puternic, care poate atinge viteze de pana la 100 km/h, crevasele de pe traseu, adanci de pana la 200 de metri, oboseala generata de efortul intens si continuu pe durata celor 30 de zile si, nu in ultimul rand, nedoritele, dar posibilele intalniri cu ursii polari. Zilnic vor fi parcurse etape de 10 - 25 de kilometri, mai scurte in prima parte datorita greutatii mai mari a saniilor si urcusului intens de la tarm spre culmea calotei glaciare, altitudinea maxima a traversarii ajungand la 2.500 de metri. In perioadele de furtuna, echipa va fi obligata sa astepte, blocata in cort sau igloo, pentru a supravietui pana la aparitia vremii favorabile.

Expeditia Eco-Greenland Romania 2010 este una moderna, bine echipata si pregatita pentru atingerea obiectivelor in conditii de siguranta maxima. Cel mai indraznet proiect al unei echipe de alpinisti romani si-a propus atingerea a trei obiective majore: ascensiunea celui mai inalt varf din Groenlanda, cucerirea unui varf virgin si traversarea completa a insulei. Primele doua obiective au fost atinse de Ticu Lacatusu in cadrul primei etape a proiectului, derulata in 2009. Cea de a treia, si cea mai solicitanta, se va desfasura in perioada aprilie-mai 2010. Cel mai inalt varf din Groenlanda, pe care Constantin Lacatusu l-a escaladat anul trecut, se numeste Gunnbjornsfield si are 3.700 de metri, fiind situat in Muntii Watkins, pe coasta de est a Groenlandei. O performanta cu adevarat unica ramane insa ascensiunea in premiera mondiala a unui varf virgin din insula arctica, o sansa de a intra in cartea de aur a alpinismului mondial. Autorii primei ascensiuni sunt cei care raman in analele acestui sport, iar ascensiunile ulterioare vor fi doar repetari. Sansele pentru asemenea realizari scad in fiecare an, deoarece ultimele "pete albe" si inaltimi necucerite sunt o atractie irezistibila pentru cei care isi asuma riscul necunoscutului si aventura totala.

In cadrul celei de-a treia etape a proiectului EcoGreenland, cea recent demarata, se vor efectua unele observatii meteorologice, climatologice, glaciologice, geologice si colectarea probelor de roci si gheata pentru analize de laborator, inclusiv izotopice. Interpretarile studiilor de teren si de laborator vor oferi noi rezultate cu privire la efectele incalzirii globale si la impactul asupra ghetarilor si a reliefului glaciar groenlandez. Expeditia va fi, deci, una de natura pur ecologica, in cadrul careia imaginea Romaniei va fi promovata, iar resursele expeditiei vor fi valorificate si prin realizarea unui documentar video de exceptie.

Trebuie mentionat ca schiurile pe care cei doi le vor folosi sunt undeva la granita dintre schiurile de tura si cele de fond, extrem de usoare si destul de inguste, care se disting de cele conventionale printr-un sistem de prindere special, dar mai ales prin materialul aflat pe suprafata de contact cu zapada. Este vorba despre piele de foca, dispusa in asa fel incat textura ei lina intr-o directie si abraziva in cealalta sa permita avansul skiorului, dar sa impiedice cu maxima eficienta alunecarea inapoi.

De asemenea, cei doi alpinisti vor beneficia de un soi de cearsafuri dotate cu celule fotovoltaice, care sa le permita realimentarea instrumentelor tehnologice de care depind, precum dispozitivul de pozitionare GPS si telefonul prin satelit. Accesoriile indispensabile de care mai dispunn, precum prosoape de sters si alte obiecte de uz zilnic sunt in asa fel gandite incat sa ocupe spatii ireal de restranse si tratate incat sa nu se ude sau deprecieze in urma unei exploatari intense. Conform cel doi experti, sansele ca expeditia sa fie intrerupta, dintr-o sumedenie de motive, exista si pot porni de la defectarea unora dintre echipamente si sfasierea cortului, pana la atacurile mai intotdeauna letale ale ursilor. Pentru asemenea situatii sumbre, romanii dispun de un dispozitiv de urgenta, pe care, activandu-l, vor emite continuu, timp de 24 de ore, un semnal SOS prin satelit, ce va comunica pozitia lor exacta si va mobiliza in cel mai scurt timp o echipa de salvare in acea directie.

Asa cum probabil multi dintre cititorii nostri si-au dat seama deja, startul expeditiei nu a "scapat" de eruptia vulcanului islandez, aflat foarte aproape de locul unde se va desfasura evenimentul romanesc. Ba chiar, la scurt timp dupa plecare, Ticu Lacatusu si Cornel Coman au ramas blocati in Copenhaga, unde, pret de mai multe zile, au stat suspendati intr-o incertitudine tensionanta intre continuarea aventurii si anularea ei. Exploratorii romani riscau sa isi piarda toate rezervarile ce urmau sa ii duca la punctul de plecare catre cea mai indrazneata aventura romaneasca. Totusi, expeditia s-a reluat, iar romanii au ajuns in Groenlanda si si-au inceput deja aventura pe ski-uri.

Trebuie mentionat ca articolul de fata poate fi considerat de cititori un jurnal indirect al expeditiei, care va fi completat si actualizat pe parcurs, pe masura ce echipa Descopera.ro va primi informatii de la cei doi aplinisti. De asemenea, intrucat traseul parcurs de Ticu Lacatusu si Cornel Coman va fi permanent asistat de GPS, pozitia lor va putea fi observata aproape in timp real pe o harta pusa la dizpozitie de alpinistii romani, ce va fi publicata pe site-ul nostru. Vizitatorii Descopera.ro ar mai trebui sa stie ca eventualele lor mesaje de incurajare sunt binevenite, la fel si intrebarile, carora, exploratorii romani le vor raspunde la intoarcerea in tara.

Ticu Lacatusu si Cornel Coman doresc foarte mult sustinerea morala a romanilor si ar vrea sa stie ca macar cei care le inteleg si le apreciaza efortul vor fi aproape de ei cu un gand bun si cu sufletul. Expeditia va dura aproape o luna si jumatate si nu ne ramane decat sa le uram succes celor doi si sa ii asteptam pentru o noua intalnire, in cadrul careia ne vor impartasi realizarile si situatiile cu siguranta demne de povestit prin care vor fi trecut.

Traseu: Bucuresti - Copenhaga (Danemarca) - Reikjavik (Islanda) - Kulusuk/Tasiilaq (Groenlanda) - Isortok - Naqtivit fjord (coasta de Est) - traversare E-V pe schiuri, 550 km - Kangerlussuaq fjord (coasta de Vest) - Copenhaga- Bucuresti.

Despre Constantin Lacatusu

Este romanul cu cel mai bogat palmares alpin, din care se remarca:
- primul 8.000 de metri pentru Romania (Broad Peak - 8047 m, 1992)
- primul roman pe Everest (8850 m, 1995)
- primul roman solitar pe un 8.000 de metri (Cho Oyu - 8201 m, 1998)
- singurul roman invigator pe cele mai inalte varfuri ale celor 7 continente (1993 - 2001)
- tentativa de premiera mondiala pe Everest (8.100 m in peretele Nne, 1994)
- 2 expeditii pe Dhaulagiri - Muntele Furtunilor, Himalaya (1996 - prima expeditie romaneasca la peste 7.500 m si 1999 - varful NE - 8140 m)
- tentativa solo pe Lhotse (Himalaya, pana la 8350 m, fara oxigen artificial si fara serpasi)
- peste 30 de ascensiuni externe in premiera romaneasca
- 5 premiere mondiale
- 11 expeditii in Himalaya
- Geolog, cameraman (a obtinut premii si nominalizari APTR - Asociatia Profesionistilor de Televiziune din Romania, specializare Discovery Campul Munchen), instructor alpin international.

*

Despre Cornel Coman

Este unul dintre cei mai experimentati antrenori de alpinism si schi-alpinist din Romania
- A organizat expeditii in: Alpi, Caucaz, Tian Shan, Pamir, Africa si Himalaya
- Membru in Biroul Federal al Federatiei Romane de Alpinism
- A asigurat consultanta si expertiza tehnica pentru mai multe cluburi sportive de performanta
- A initiat prima expeditie romaneasca din istorie in Himalaya, realizata in 1985 (expeditie mixta romano-nepaleza)
- A participat la trei editii ale aventurii off-road "Cu Papucii prin Desert"
- Va fi consultantul tehnic al expeditiei EcoGreenland Romania 2010.

*

DESCOPERA LUMEA IN CARE TRAIESTI:

• Amazon: fluviul-rege al lumii
• Vacanta celor "tari": calatoria ca aventura extrema
• Cele mai exotice 10 bazaruri din lume

*

18 aprilie 2010
Planul nostru a fost de la inceput sa ajungem la Copenhaga cu masina. A fost pura inspiratie, sa zicem masculine, fiindca nimeni nu putea banui ca Europa ar putea fi facuta ko de un vulcan islandez. Pe drumul spre CPH puteam analiza in liniste stadiul final al pregatirii expeditiei si ultimele probleme aparute, dupa perioada stresanta de acasa dinaintea plecarii. Puteam inca face retusuri si gasi solutii de ultima ora. Pana la CPH aveam 2 intalniri foarte importante. La Viena urma sa primim o legatura de ski speciala din Norvegia si o piesa pierduta pe drum la un transport anterior dar esentiala pt expeditia noastra eminamente pe skiuri. Cum eram in criza de timp am aranjat ca acest mic colet sa fie trimis undeva p traseu, adik la Viena. Omul de legatura a fost un artist roman stabilit acolo de multi ani, solist de opera, profesor, impresar, Theo Coresi. Un om deosebit care la ora 5 dim ne astepta in capitala mondiala a muzicii. Cateva ore mai tarziu eram la Hamburg, in nordul Germaniei unde am intrat in posesia unei baterii speciale pt telefonul prin satelit. Si aceasta a avut istoria ei. Seful firmei germane era blocat de vulcan la NY cu o baterie de ultima generatie si un incarcator solar special pt noi. Neputand sa ajunga in Europa si-a pus oamenii din Germania sa ne rezolve situatia si a reusit.

20 aprilie 2010
Pe 20 seara intram in CPH dupa 24 ore d la plecarea din Rom. Trebuie spus ca nu am fi reuisit fara o motorizare adecvata, un X5 oferit cu generozitate de Automobile Bavaria cu care tocmai incheiasem un parteneriat. Aeroportul danez, cel mai important din nordul Europei a fost cel mai afectat de criza norului vulcanului si era inchis de 2 zile. Echipamentul nostru principal, trimis prin cargo din Rom cu sprijinul companiei Dacorom International era blocat in aeroport. La ambasada noastra din CPH am avut placerea sa cunoastem un adevarat diplomat, omul potrivit la locul potrivit. Am fost sprijiniti atat cat a fost omeneste posibil. Consilierul economic Stefan Porojan s-a ocupat de noi in mod direct si f eficient. Zborul spre Islanda de pe 21 era anulat iar compania Iceland Express ne trimitea sms-uri cu reprogramarea zborului la fiecare 3 ore, in care oricum nu mai credeam. Eram rugati sa nu mergem la aeroport pana nu primim confirmarea lor. Aceasta nu a venit insa nici macar a 2-a zi, p 22 aprilie cand aeroportul si-a deschis 50%din capacitate. Noi am aflat asta de la consilierul economic al ambasadei care ne-a si dus la aeroport si nu a plecat pana nu ne-a vazut imbarcati pt Reykjavik. Ne-am despartit de un om care ne-a ajutat total dezinteresat si asta ne stimuleaza si mai mult. Zborul spre capitala Islandei a durat cam 4 ore. La 120 km de destinatie trecem la mica distanta de vulcanul fumegand, cu nume greu de pronuntat. Conul sau activ strapunge un strat dens de nori albi care acopera cel mai mare ghetar din Europa. In acel moment pilotul face o mica gafa anuntand ca vulcanul poate fi vazut pe stanga. In acel moment, toti pasagerii s-au repezit la hublourile de pe acea parte si avionul s-a inclinat puternic, aproape instantaneu. In secundele urmatoare ne reamintim de drama de la Smolensk si apoi revenim cu picioarele pe pamant. Islandez. Dar calvarul vulcanic care ameninta pana si o expeditie romaneasca in Groenlanda continua. Multumim prietenilor de la BAUMIX fara de care nu ne-am fi apropiat atat de tare de Groenlanda si nici de vulcanul care a pus pe jar un continent intreg.

22 aprilie 2010
La Copenhaga am facut o plimbare in zona palatului regal unde am asistat la schimbarea garzii, o ceremonie simpla, fara fastul de la Londra, decenta si cu atat mai frumoasa. La intoarcerea cu masina spre hotel, Stefan, consilierul economic al ambasadei noastre tocmai ne povestea despre lipsa de extravaganta si spp-isti a reginei in timpul deplasarilor prin oras, iar in clipa urmatoare ne spune: "Iata masina regala chiar in spatele nostru. Si este si Regina in ea". Am mers aproape 5min cu regina dupa noi; nu a incercat sa ne depaseasca desi ar fi putut. Stefan era f bine informat. Ne tinea la curent cu evolutia situatiei de pe aeroport si cu testele de zbor facute de piloti finlandezi si apoi de avioane NATO. Copenhaga este poate cel mai scump oras din cate am vazut si ne puteam epuiza lejer aici resursele financiare ale expeditiei daca situatia nu s-ar fi deblocat. Am reusit sa evadam din CPH si am revenit la Reykjavik dupa mai putin de 1 an, tot cu Iceland Express. Ca o ironie a sortii cu doar cu cateva zile inainte de eruptia paralizanta Iceland Express trimitea clientilor un e-mail cu oferte turistice sub titlul atractiv : 'A Volcanic Offer in Iceland" ! Atat de vulcanica incat am pierdut avionul spre Groenlanda si 3 zile in Reykjavik. Se putea insa si mai rau.
Urmatoarea problema majora este acum situatia echipamentului trimis prin cargo de la Bucuresti cu ajutorul firmei Dacorom. Echipamentul urma un alt traseu din CPH, cu trecere mai intai pe coasta de vest a Groenlandei apoi spre sud si in final spre Kulusuk -Tasiilaq, destinatia finala. Noi ajungem la Tasiilaq pe 24 apr, preluam cargo-ul si urmeaza o ultima etapa aero, cu helicopterul, pana la mica asezare Isortoq, pe 26. De aici vom incepe traversarea calotei glaciare, spre vest. In ultimele zile am primit permanent update-uri privind localizarea echipamentului nostru, atat de la forwarder-ul din Rom cat si de la ambasada din CPH care au monitorizat cu atentie traseul urmat de cargo, expediat cu status special "high priority". Doar astfel echipamentul expeditiei noastre a putut urma un traseu si program quasi-normal, in conditiile in care toate transporturile aeriene plecate spre Groenlanda dupa redeschiderea aeroportului din CPH aveau ca prioritate aprovizionarea cu alimente a asezarilor supuse de o sapt unei adevarate blocade.

24 aprilie 2010
Tocmai ne-am intors de la aeroport. Zborul spre Kulusuk, Groenlanda a fost amanat. Tot din cauza vulcanului. Directia vantului s-a schimbat si acum se pare ca avem aceeasi tinta cu vulcanul: Groenlanda ! Stam pe standby cateva ore fiindca nimeni nu spune clar daca se zboara sau nu. Just wait and check every 2-3 hrs. Avem nevoie de un calm desavarsit . Si de o corectie bugetara dak vom mai sta la Reykjavik. Deja trebuie facut din nou re-booking la urmatoarele 2 zboruri cu heli din Groenlanda (kulusuk-Tasiilaq si Tasiilaq-Isortoq). Cel mai fericit in dimineata asta a fost taximetristul care a facut cu noi 2 curse pline hotel-aeroport si retur.

25 aprilie 2010
Suntem blocati in Reykjavik. Ambele aeroporturi de aici s-au inchis, probabilpina marti. Va trebui sa anulam si celelalte 2 rezervari,cu elicopterul Kulusuk-Tasiilak si Tasiilak-Isortok( acesta din urma il aminam pentru 29 aprilie). Preferam acumsi ursii groenlandezi, doar sa reusim sa evadam de aici.

27 aprilie 2010
Suntem la Tasiilaq. Nici urma de cargo. Poate miercuri. Am aminat elicopterul catre Isortoq pentru joi. Pina atunci ne aclimatizam aici, mai luam ceva provizii, foto/video. Locuitorii de aici, de pe coasta de Est sunt terorizati de 2 ursi polari care dau tircoale. Am luat deja 4 sanii lasate de prietenul Hans Christian si am gasit chiar o pusca americana. O cumparam miine.

28 aprilie 2010
Chiar maine plecam cu un heli mic ticsit de bagaje la Isortoq, un loc despre care pana si groenlandezii spun ca e la capatul pamantului. De aici vom incepe cu adevarat marea aventura la care am visat cu atata rabdare. Avem tot ce ne trebuie, doar combustibilul pentru aragaze ne lipseste dar am facut rost si de el, prin amicii de aici din Tasiilaq si maine vom avea echipamentul si proviziile completate. Cu o sanie trasa de caini vom ajunge la marginea calotei de gheata avand in fata mai intai un ghetar cu multe crevase destul de inclinat si cu siguranta extenuant avand in vedere saniile supra-incarcate din primele zile ale expeditiei. Urcarea acestui prim obstacol ne va lua cam 4 zile. Odata atinsa insa cota 1100 m, urcusul scade in intensitate dar continua cca. 12 zile pana in punctul culminant al calotei, la cca. 2500 m. Am luat legatura cu faimosul Salo (un tip solid cu fatza blanda) din Isortoq, e pescar, vanator, se ocupa de caini etc. Luam de la el kerosen pt aragaze. Mergem cu o dogsled cu Salo(mon), poate chiar maine pana pe calota de gheata asa ca avem sansa sa dormim prima noapte pe gheata chiar de maine !

30 aprilie 2010
Dupa prima noapte petrecuta pe gheata am luat si primul breakfast "la cort" cu ceaiuri si cafea instant. GPS-ul arata inca 550km in linie dreapta pina pe coasta de vest, insa bineinteles ca noi vom merge pe traseul dictat de conditiile de pe ghetar. Dupa ce ieri am mers, intre 12.30 si 16.30 (ora Groenlandei), 21 de km printre fiorduri si cimpuri de zapada alaturi de saniile trase de ciinii lui Salo, urmeaza ca de astazi sa incepem mersul pe schiuri.