Expediţia Pamir2010: romanii ajung pe acoperişul lumii

In acest articol:

Progresia continua

Acoperisul Lumii

Cei cinci colosi

Leoparzii zapezii

Alpiniştii vor incerca să folosească o strategie de ascensiune diferită de cea practicată de multe ori în munţii înalţi. "Progresia continuă", o metodă în etape, presupune ca toţi membrii echipei să urce împreună şi în acelaşi ritm, fără a merge înapoi în tabăra de bază.

"Atat progresia continua, cat si stilul clasic de ascensiune au avantaje si dezavantaje. Odata ajunsi in tabara de baza vom studia atent traseul si conditiile meteo pentru a hotari care este cea mai buna tactica de abordare a muntelui", spune Radu Simion, unul din organizatorii expeditiei.

Aceasta va fi prima echipă din România care va încerca "progresia continuă" pe un vârf mai înalt de 7000 m.

Ascensiunea românească, ce se va desfăşura în perioada 19 iulie - 23 august 2010, va marca centenarul descoperirii sale. Membrii echipei - Adrian Fako (în vârstă de 22 ani), Lucian Roşu (22 ani), Tiberiu Pintilie (25 ani) şi Radu Simion (33 ani) - au mai făcut expediţii în Alpi şi în Caucaz, urcând, printre altele, vârfurile Mont Blanc (4810 m) şi Elbrus (5642 m).

Pentru expediţia programată pentru această vară, cei patru au făcut pregătire tehnică în Munţii Făgăraş şi în abruptul prahovean şi vor continua cu antrenament de echipă în ture tehnice sau de anduranţă în ţară. (Citeste mai multe despre pregatirile romanilor pe Mediafax).

Pamir se află la intersecţia dintre lanţurile montane Karakorum, Himalaya, Tian-Shan, KunLun şi Hindu Kush şi reprezintă unul dintre cele mai înalte lanţuri montane din lume. Termenul "Pamir" provine din limba persana, din pay-I-mehr, care s-ar traduce prin sintagma "acoperişul lumii".

Cea mai mare parte a lanţului montan Pamir se regăseseşte pe suprafaţa statului Tajikistan. Parcul Naţional Tajik, aflat în tratative pentru a intra pe celebra listă a Patrimoniului mondial al siturilor protejate UNESCO acoperă 11% din teritoriul acestui stat. Specifici acestui lanţ montan sunt gheţarii de lungimi colosale (de exemplu, Fedcenko - cel mai lung gheţar din lume din afara zonelor polare, cu o lungime de 77 km), vârfurile de peste 7.000 de metri intrate în circuitul alpinismului mondial, dar şi fauna extrem de rară (leopardul zăpezii, markhorul, oile Marco Polo şi multe altele).

Munţii, căci despre ei vorbim, sunt coloana vertebrală a acestei zone. În Pamir se regăsesc 3 dintre cele mai înalte vârfuri din fosta Uniune Sovietică. În total, sunt 5 vârfuri de peste 7.000 de metri, iar alpinistul care reuseste performanta de a escalada toate cele 5 vârfuri este distins cu titlul de leopard al zăpezii, o distincţie vânată de cei mai mari cataratori din lume. Fiecare varf are povestea lui.

Khan Tengri, din lanţul montan Tian Shan are o altitudine de aproximativ 7.010 m: desi oficial nu masoara peste 7.000, un strat permanent de 10 m de zăpadă şi gheaţă îl fac, practic, să fie cel mai nordic saptemiar. Mulţi alpinişti considera Khan Tengri (traducerea în limba kazacă: « Muntele ce sângerează ») unul dintre cei mai frumoşi munţi din lume. Cu o formă de piramidă, alcătuit preponderent din marmură, razele soarelui reflectă aici un spectru deosebit de culori, iar la vremea apusului, culoarea de roşu aprins îl face căutat şi de către fotografi, nu doar alpinişti.

*

Korzhenevskaya, un colos de 7.105 m, aflat la graniţa dintre Tajikistan şi Kirghistan, este cel mai puţin cunoscut de către alpinişti. Denumirea muntelui, data de un profesor de geografie rus, vine de la numele soţiei acestuia, Evgenia Korzhenevskaya. Singura posibilitate de a ajunge în tabăra de bază este un zbor de 40 de minute cu elicopterul - accesul in tabara de baza, în ultima perioadă, este strict reglementat din pricina conflictelor din ţările vecine.

*

Vârful Lenin, 7134 m, este considerat a fi unul dintre cei mai uşori şaptemiar din lume. Tocmai din acest motiv, numeroşi împătimiţi ai muntelui vin aici pentru a-şi testa veleităţile. Din păcate, nu toţi sunt la fel de bine pregătiţi, şi, deşi incearca un munte accesibil, datorită frigului extrem sau vânturilor puternice, mulţi nu se mai întorc acasa. Aici s-a petrecut cea mai mare tragedie din istoria cunoscuta a alpinismului. În iulie 1990, o avalanşă uriasa, provocată de un cutremur, a spulberat tabăra avansată 2, ucigând 43 de alpinişti ce se aflau în acel moment în corturi.

*

Vârful Pobeda, 7.439 m, e considerat a fi cel mai greu. Mulţi alpinişti ce râvnesc la titlul de leopard al zăpezii, se opresc aici ca ultimă destinaţie. Numele, în traducere rusă înseamnă Victorie, si face referire directa la bătălia de la Stalingrad. E considerat a fi unul din cei mai dificili munţi din punct de vedere tehnic, rata fatalităţilor fiind foarte ridicată (doar 3-4 echipe reuşesc anual să atingă vârful), datorită condiţiilor extreme şi al pericolului foarte mare de avalanşe.

*

Vârful Comunism, cel mai înalt din fosta URSS, 7.495 m, este impresionant prin dimensiunile sale, realmente dominând aria. Este foarte căutat de mulţi montaniarzi din alte regiuni ale globului, deoarece, la preţuri reduse (1.000 euro) sunt organizate ture montane cu ghizi specializaţi, iar acest lucru atrage precum un magnet turiştii cu bani pasionati de alpinism.

Este un vis pentru mulţi alpinişti să devină leopard al zăpezii, vis impartasit si de echipa din România. Adrian Fako, Tiberiu Pintilie, Radu Simion şi Lucian Roşu şi-au propus ca în următorii ani să escaladeze toate cele 5 vârfuri, pentru a castiga mult-ravnitul titlu. "Am început să urcăm de mici, să ne urmărim cu stricteţe visele de la primele trasee. Până acum, am făcut o echipă excelentă şi ne-am testat capacităţile în situaţii limită. Pentru noi, şcoala muntelui reprezintă o adevărată şcoală a vieţii, unde am ales să promovăm spiritul de echipă, respectul faţă de natură, curajul şi perseverenţa", îşi motivează pasiunea cei patru tineri.

Organizarea unei expediţii este, în sine, un obstacol mai greu de trecut decât insasi expediţia, mai ales în contextul crizei actuale. Dar, după îndelungi eforturi şi tratative cu diferiţi sponsori şi parteneri, cei 4 tineri alpinişti au pus toate lucrurile la punct, şi în data de 19 iulie vor pleca din Bucureşti cu destinaţia finală Dushanbe.

După ce vor zbura cu elicopterul 180 km până în tabăra de bază, vor aborda vârful prin Creasta Sudică (Grad rusesc 5A). Climatul muntelui este unul dur si capricios, cu temperaturi ce depasesc de multe ori minus 25 grade Celsius si vanturi de peste 150 km/ora. Mai mult, ninsorile abundente si ceata care cuprinde deseori muntele fac orice tentativa asupra varfului foarte periculoasa si dificila, daca nu chiar imposibila. Sezonul in care pot avea loc ascensiuni este foarte scurt, undeva intre jumatatea lunii iulie si sfarsitul lui august. Acesti factori, cumulati cu dificultatile unei expeditii la mare altitudine, fac din ascensiunea lui Korzhenevskaya o adevarata provocare pentru toti alpinistii.

Traseul va fi abordat cu 5 tabere, la 5.100, 5.300, 5.600, 5.800, 6.100 şi 6.400 m. Pentru ascensiune vor fi folosite 4 tabere intermediare, alese în funcţie de starea zăpezii, gradul de ocupare şi prognoza meteo. Nu vor fi utilizaţi ghizi montani sau porteri.

"Până acum am urcat în siguranţă cu echipa pe toate vârfurile, aceasta este însă prima încercare la o altitudine atât de mare", a declarat Adrian Fako, organizator al expediţiei.

"Ca de fiecare dată, credem în sloganul nostru: nu contează altitudinea, ci contează atitudinea. Fiecare ascensiune este o experienţă definitorie, care ne modelează şi ne pregăteşte pentru următoarele încercări, pe munte şi nu numai. Prin imaginile şi poveştile pe care le vom aduce, publicul poate gusta alături de noi aerul rarefiat şi bucuria atingerii vârfului", a adăugat Adrian Fako.

Pentru mai multe detalii, dar mai ales pentru a urmări parcursul expediţiei accesati site-ul www.pamir2010.com

*

*

CITESTE SI:

• Top 10 cei mai periculosi munti din lume
• Cataratori de elita: aventuri la limita
• EcoGreenland - cea mai mare expeditie romaneasca din toate timpurile