Home - obiective turistice Articole Paradisul El Gouna: Marea din desertul cel mare
 
06.08.2010

Paradisul El Gouna: Marea din desertul cel mare

Paradisul El Gouna: Marea din desertul cel mare

De cateva mii de ani, in Egipt, nisipul pare sa nasca doar piramide. La El Gouna, pe tarmul Marii Rosii, desertul a produs insa un paradox turistic: o oaza de verdeata intr-un complex lagunar inventat abia in deceniul trecut. M-am convins ca minunea este posibila numai dupa ce am parcurs 500 de kilometri prin Sahara, pornind din Cairo in directia sud.

Totul a inceput in 1992, cand un bogat om de afaceri egiptean a decis sa-si construiasca o casa de vacanta undeva la malul marii, departe de lumea dezlantuita. Dupa putin timp, a realizat ca e pacat ca farmecul salbatic al locului sa fie rezervat doar celor cativa prieteni ai sai amatori de sporturi nautice sau de safari in desert. A cumparat o mare suprafata de pamant (mai bine zis, de nisip), cu 1,5 $ metrul patrat, pe care a construit un hotel, apoi doua, apoi treisprezece.

Acestora li s-au adaugat un sistem intortocheat de lagune, cateva golfuri artificiale numai bune pentru acostarea iahturilor din lumea larga (aici vin inclusiv navigatori din Australia), un sirag de insulite legate prin poduri si canale "venetiene", palcuri de mangrove (singurul arbust care se hraneste cu apa sarata), dar si palmieri cat cuprinde. La umbra lor, mii de kilometri de tevi, furtunuri si furtunase au irigat pajisti, ronduri de flori si chiar un teren de golf, inverzind acest petic de Sahara pana la limita neverosimilului.



Pentru a nu se pierde specificul local, toate hotelurile, ca si celelalte facilitati turistice (restaurante, cluburi, lanturi de magazine), respecta din punct de vedere arhitectural - chiar si in cazul in care au fost proiectate de Michael Graves, autorul Disneyland-ului parizian - stilul nubian clasic: cladiri joase, cu cel mult doua-trei niveluri, cu gradini interioare racoroase si coridoare pline de umbra (o discretie sa-i zicem feminina, daca ne raportam la vesmintele inca actuale pentru majoritatea femeilor egiptene, protejate de o aura de mister, dar si de feregea sau galabie…).

Desi El Gouna este ea insasi o oaza, nimic nu te impiedica sa vizitezi intr-o seara o veritabila oaza de beduini. Satul de confortul unor hoteluri ca Sheraton, Paradisio, Mowenpick, Steingenberger, Rihana sau Ocean View, poti alege sa stai in fund pe rogojini, in jurul unor masute joase, incarcate de mancaruri si, mai ales, de dulciuri orientale. Traditia bucatariei faraonilor, dar si mostenirea de data mai recenta a pasalelor turcesti impun o varietate ametitoare de gusturi si arome: cuscus, tahina, humus, taboule, vinete impanate, bame in sos dulce, orez cu ceapa, salata de fasole, supa de linte, salata de cartofi cu usturoi si lamaie, masline de toate marimile si cu toate umpluturile, shaorma, kebab, kofta, lahma, musaca, pita cu susan, fatush, baclava, sarailie, caramel, prajituri cu migdale si curmale, halva, fistic, felurite jeleuri, milkshake de mango si tot asa, pana iti iesi din minti de placere!



Apoi, langa tine se vor produce temutii razboinici ai desertului, dar si incitantele dansatoare din buric (aici, unduind pantece si solduri cu mult mai suple decat prin Turcia sau aiurea). In plus, insisi chelnerii vor dansa pe ritmurile muzicii electro belly, remixand cantece populare de tipul Trenul de la Assuan la Cairo (un fel de Trenul cursa de persoane Apahida - Cluj-Napoca, desigur, cu insolatia aferenta de peste zi).

Vei avea intotdeauna la dispozitie o narghilea, dar nu te gandi la has-has, ci multumeste-te cu tutun egiptean amestecat cu fructe confiate, petale de trandafiri, miere sau melasa. Daca esti dedat bauturilor crestinesti, aici vei avea parte doar de vinuri locale (toate imbuteliate sub brandul Obelisk) si de o bere cu gust de nisip (numita, cum altfel, Sahara).



In cazul in care camila din dotare isi cere dreptul la alcooluri multiplu rafinate, cam asta-i toata oferta, dar nu e neaparat un motiv de intristare. Te poti drege cu karkade (ceai dulceag de hibiscus), iar in juru-ti va fi muzica, vor arde faclii, voaluri vor dezveli inselatoare forme de amfore umane… Faci sport, dar stii ce faci? Dupa atata mancare, e obligatoriu sa arzi grasimile acumulate intr-o asa de dulce nesimtire, asa ca ia-ti pantecele tau si umbla! Mai intai vei pasi pe apa, reinvatand, in buna traditie biblica, mersul pe valuri in picioare.

Asta presupune surfing, schi nautic sau mai noul kite, in fapt tot o plansa cu vela, sfartecand lenes laguna - dar pe alti bani. In cazul in care te urasti atat de mult incat ai senzatia ca nici marea nu te mai suporta, te poti disimula in adancuri. In traducere exacta, asta inseamna scuba diving si snorkeling, adica scufundare cu si fara tub de oxigen, intr-o explorare a recifului de corali bantuit de pestisori, pesti medii si pestoi uriasi, cu totii colorati.

Daca te incearca omenescul sentiment de frica, te poti macar lauda ca te-ai dedat la diving si poti trandavi pe puntea vasului de croaziera Galatea, ars de soare si parlit ingrozitor (El Gouna, adica 365 de zile cu soare pe an).



Atentie la rehidratarea permanenta, obligatorie intr-o atmosfera atat de uscata cum e cea din Egipt, dar sa nu-ti treaca vreodata prin cap ca ai putea sa bei apa de la robinet! Un prieten a facut-o si, dintr-o inghititura, a ajuns direct la spital, conectat la perfuzii. Presupunand ca te-ai adaptat conditiilor de mediu, poti indrazni mai mult, trecand la golf, karting sau - mama tuturor distractiilor! - unditareala. Toate aceste activitati sunt posibile in El Gouna, un loc de unde plictiseala a fost exilata de mult.

Sa nu va mai surprinda nimic: e posibil ca, intr-o buna zi, Tiger Woods sa incerce cele 18 gauri omologate de aici, Roxana Ciuhulescu sa se dea cu masinutele prin zona, iar Rex Hunt sa faca o partida de catch and release pe mare, in cautarea unor pesti de record (daca nu esti asa de pretentios, te poti distra si cu caraseii de la ferma special amenajata in buza desertului). Camilele nu lipsesc nici ele din peisaj, fiind blande si usor de incalecat.



Cei care au rau de inaltime pot face hipism clasic sau mai putin clasic (calarind, pe inserat, la marginea Saharei, pana la oaza si inapoi). La final, te asteapta un circuit cu totul si cu totul special: sauna - jacuzzi - masaj thailandez (recomand cu entuziasm varianta full body, asociata fara pic de jena cu un episod full monty). Dupa ce statiunea aceasta, desprinsa parca din 1001 de nopti (versiunea contemporana necenzurata), a scos, la propriu, tot untul din tine, parcheaza-ti narghileaua la marginea piscinei. Tarziu, in noapte, cu cerul instelat deasupra ta, vei intelege, in fine, legea morala a lui Ali Baba: "Distreaza-te si nu ezita!".

*

CITESTE SI:

*

 
 
Comenteaza
  • 03 martie 2011 / 21:55 Luminita

    superb www.sejurturism.ro

  • 23 decembrie 2010 / 01:04 Omar

    Sa nu mai vorbim ca se afla la 20 de km de Hurgada,cam tot ce este construit in acea zona sunt de fapt "perle ale marii rosii" .Am avut placerea sa merg de cateva ori acolo si peisajul i-ti taie rasuflarea.

  • 09 noiembrie 2010 / 16:29 Mona

    Si eu am fost acolo acum 2 ani,si a fost foarte frumos! De vis! Anul viitor in martie merg iar,abia astept! :D

  • 15 septembrie 2010 / 14:01 dinu

    M-am intors de trei zile din acel paradis descris foarte bine de autor. lectura si fotografiile m-au transpus in atmosfera de care m-am bucurat chiar zilele trecute. Pot spune ca ma consider norocoasa ca "am fost acolo". Opulenta locului nu poate fi depasita decat de viata surprinzatoare a Marii Rosii. Putine comentarii ar mai putea fi adaugate. Poate doar acela ca, daca tot ati ajuns intr-un astfel de loc nu ezitati sa plecati cu vaporul catre ceea ce se numeste "Casa Delfinilor", unde se afla unul dintre cele mai frumoase si populare recifuri de corali din Marea Rosie si evident, delfini. Si,..... daca se indeplineste dorinta pe care mi-am pus-o (conform traditiei) atunci cand am trecut cu barcuta pe unul din canale, pe sub un pod, e posibil sa ma intorc acolo !

  • 08 septembrie 2010 / 14:26 Dragos

    Peisaje de vis care parca te cheama sa le vizitezi. Intradevar e unul din multele locuri pe care chiar merita sa le vizitezi si sper ca candva sa ajung si eu pe acolo.