Cele mai dureroase ritualuri de initiere din lume
Ceea ce pentru o cultura este o activitate tabu, pentru alta este traditie sfanta. Multe populatii umane de pe Terra mentin inca o serie de ritualuri agonizante in care neofitii trebuie sa-si dovedeasca dexteritatea, curajul si maturitatea cu pretul unor dureri extreme. Multe astfel de ritualuri sunt pur si simpul inimaginabile pentru omul modern. Inca o ocazie prin care ni se demonstreaza cat de variata si diversa este omenirea prin culturile si populatiile sale.
Scarificarea triburilor
Sepik, PAPUA NOUA GUINEE
Triburile care traiesc de milenii in bazinul fluviului Sepik din
Papua Noua Guine au drept rit de initiere crestarea adanca
a pielii tuturor baietilor in momentul in care acestia ajung la
pubertate. Doar dupa aceasta dureroasa si sangeroasa
ceremonie, baietii sunt recunoscuti si tratati drept barbati
adevarati de catre membrii intregii comunitati. Niciun baiat nu se
poate eschiva de la ritual, deoarece daca incerca macar acest
lucru, nu doar ca are de suferit oprobiul public pana la sfarsitul
zilelor sale, dar nicio fata nu il va primi drept sot.

Ceremonia dicteaza ca pielea baiatului sa fie crestata
adanc cu o lama de ras in zona spatelui, a pieptului, a umerilor si
a feselor sub forma unui model traditional care imita pielea
solzoasa a crocodililor, animale sacre pentru bastinasii
Sepik. De fapt, conform credintei oamenilor, divinitatea
crocodiliana se hraneste cu adolescenta tanarului in timpul
sangerarilor, lasand loc, la sfarsitul ritualului, unui barbat
adevarat in locul adolescentului. Baiatul are de suferit mii de
taieturi; ranile sunt curatate cu un antiseptic dupa scarificare,
insa durerile atroce continua pe durata mai multor zile. Cand
ranile se cicatrizeaza, pielea unui etnic Sepik o imita simbolic pe
cea de crocodil, iar tanarul este barbat.
Aruncarea in gol in stil
Naghol, PACIFIC
In Insula Pentecost din Pacificul de Sud, bastinasii construiesc
un turn inalt de 20-30 metri, format din trunchiuri de
copaci tineri legate intre ele. Pamantul de la baza
turnului este sapat, afanat si udat periodic pentru a alcatui, in
final, un loc de aterizat cat mai moale pentru tinerii initiati.
Aici are loc un ritual aparte, care poate fi usor considerat
stramosul sariturilor de tip Bungee Jumping, atat de populare
printre tinerii dependenti de adrenalina din Occident.
Comparativ cu salturile Bungee care au ajuns o afacere,
ritualul din Pacificul de Sud nu si-a pierdut din
sacralitate nici macar in Mileniul Trei. Bastinasii sunt convinsi
ca efectuarea anuala a ritualului face ca recoltele sa fie
imbelsugate, iar necazurile sa dispara din viata comunitatii. De
asemenea, are un rol deosebit de important in fortificarea
spirituala a participantilor, duce la cresterea increderii
reciproce, strange relatiile de prietenie si creste curajul
individual.

Cu toate ca ritualul nu este obligatoriu pentru orice tanar,
cei care au curajul sa sara sunt respectati de intreaga
comunitate care-i considera adevarati razboinici. Tinerii
se leaga de glezne cu fasii de liane elastice impletite, dupa care,
pur si simplu, se arunca in gol. Corzile au lungimea stabilita
astfel incat canditatul care sare sa atinca usor cu pieptul sau
crestetul pamantul afanat. Fiecare baiat care a implinit varsta de
8 ani si a fost circumcis in prealabil, are dreptul de a se inscrie
pentru sarituri.
Riscurile sunt, din nefericire, omniprezente. Unii candidati
nenorocosi mor daca li se rup corzile, altii se aleg cu fracturi de
coaste, sau mai grav, de coloana vertebrala. Cu toate acestea,
niciun tanar nu se eschiveaza de la sarituri.
Ceremonia
Okipa,
AMERICA DE NORD
Acestea au fost cele mai importante ceremonii ale
amerindienilor Mandani din America de Nord. Erau intr-atat
de venerate incat aveau loc inainte de deschiderea Dansului
Bizonului, ocazie sacra de evidentiere pentru orice razboinic
Mandan. Ritualul Okipa consta intr-o multime de torturi si chinuri
prin intermediul carora razboinicii dovedeau curajul, rezistenta si
dorinta de a obtine binecuvantarea si sprijinul spiritelor
protectoare. Ceremonia okipa incepea cu o perioada de 4
zile si 4 nopti in care tanarul care se dorea razboinic nu trebuia
sa doarma, sa manace sau sa bea, fiind pazit cu strasnicie
de mai multe randuri de initiati.
Intr-o prima faza a ritualului, razboinicii erau asezati legati in
interiorul unei colibe. Acolo trebuiau sa zambeasca necontenit pe
tot parcusrul ritualului, indiferent de intensitatea durerilor
suferite. Din acest moment, pielea de pe piept si umeri le
era taiata sub forma unor fante in care erau introduse carlige
mari, metalice. Apoi, tinerii erau ridicati in aer si legati de
acoperis, fiind suspendati doar de carligele din
carne.

Erau lasati acolo, prada durerilor, pana cand - invariabil -
lesinau. Pentru a face chinul cat mai intens, ceilalti razboinici
le legau de picioare greutati sub forma unor capete de bizoni
proaspat retezate. Dupa ce lesinau, tinerii erau coborati si
asezati, samanii asteptand ca acestia sa isi revina in simturi,
dovedind astfel si contactul cu spiritele din celelalte lumi. Nicio
femeie nu avea dreptul sa asiste la ritualul de initiere, prezenta
acestora in preajma colibei fiind aspru pedepsita. Dupa ce tanarul
razboinic isi revenea, mai avea de facut un singur pas. Acela de
a-si reteza singur cu o toporisca de piatra, ambele degete mici de
la maini. Atunci, tanarul razboinic era scos din coliba in uralele
tribului. In prezent, ceremoniile Okipa sunt interzise de catre
legislatia Statelor Unite ale Americii.
Infibularea
romana, ROMA ANTICA
Cand vine vorba despre ritualurile si obiceiurile legate de penisul
uman, locuitorii Cetatii Eterne aveau, in perioada Antichitatii,
propria metoda de initiere care privea direct organului genital
masculin. Infibularea este un proces foarte dureros prin
intermediul caruia pielea preputului este cusuta strans in jurul
glandului. Folosindu-se de clame metalice si sfoara
rezistenta, preputul era cusut strans de corpul penian propriu-zis,
decalotarea glandului fiind imposibila in aceste conditii.

Infibularea masculina practicata pe scara larga in Roma Antica era
realizata din diverse motive. In primul rand, cantaretii
profesionisti erau obligati sa se supuna infibularii deoarece se
credea ca astfel isi pastreaza vocea neschimbata pana la sfarsitul
vietii. Datorita faptului ca era un procedeu dureos,
infibularea era aplicata, uneori, si prizonierilor de razboi.
Gladiatorii se supuneau cu buna stiinta infibularii, convinsi ca
astfel isi mentin "forta si vitalitatea".
In cadrul moralei latinilor, se credea ca un penis cu glandul expus
este urat si vulgar, infibularea fiind astfel o metoda potrivita de
a-ti arata modestia si autocontrolul in randul membrilor
comunitatii. Se mai credea ca infibularea era un mijloc eficient de
a-i opri pe adolescenti sa aiba contacte sexuale, in timp ce
masturbarea era tolerata si chiar incurajata. Pentru tanarul roman,
auto-infibularea efectuata in fata membrilor familiei era
considerata o dovada de maturitate si responsabilitate.
Pilirea dintilor femeilor
din tribul Mentawai, SUMATRA
Femeile din tribul Mentawai, care traieste in insula indoneziana
Sumatra, sunt obligate sa experimenteze o practica agonizanta care
consta in cioplirea si ascutirea propriilor dinti.
Pentru a face ceremonia cat mai dureroasa, samanul local se
foloseste de o dalta cu taisul stirbit si bont. Tinerelor fete care
vor sa devina astfel femei, nu li se face niciun fel de anestezie.
Li se da, in schimb, sa tina in palma pietricele, cand durerea
devine insuportabila, pot arunca pietricele din maini, semnalizand
astfel samanului ca nu mai pot sta nemiscate sub imperiul durerii
crescande.

Aplicand lovituri precise de ciocan pe dalta,
samanul reteaza laturile dintilor transfomandu-i in dinti ascutiti
de forma triunghiulara asemanatoare cu cea a dintilor de rechin.
Pentru a finisa "manopera", dintii tinerei femei sunt piliti cu o
banala pila de atelier de lacatuserie. Durerosul ritual se face de
milenii la cerinta expresa a generatii intregi de fete care sunt
convinse ca doar astfel devin irezistibil de atragatoare. Se crede,
de asemenea, ca pilitul si ascutitul dintilor femeilor din trib,
imbuneaza spiritele si aduce echilibru in viata femeii.
Circumcizia masculina
Xhosa,
AFRICA DE SUD
Fiecare baiat care se vrea barbat, trebuie neaparat sa treaca prin
aceasta ceremonie traumatizanta. Cel putin aceasta
este convingerea ferma a etnicilor Xhosa care traiesc pe teritoriul
Africii de Sud. Parul pubian al fiecarui abakhweta (candidat) este
ras complet, tanarul find invitat ulterior la o masa copioasa unde
primeste permisiunea sa manance pe saturate. Apoi, candidatul este
dus in munti, unde sta intr-o coliba pregatita in prealabil de
catre familia sa. Odata ajuns acolo, tanarul este preluat
si legat de catre preotul tribului care se apuca imediat de
operatia de circumcidere.

Pentru a testa rezistenta si curajul tinarului, preputul acestuia
este retezat cu un cutit cu lama stirbita si tocita, o unealta care
taie foarte greu. Dupa savarsirea retezarii agonizante, tanarul
este pur si simplu lasat singur in coliba, unde este incuiat fara
apa sau mancare si tinut acolo pana in momentul in care rana se
vindeca de la sine. Riscul de infectii este deosebit de mare.
Cutitul cu care se face circumcizia este folosit la circumciderea
tuturor baietilor din trib. Foarte multi baieti s-au imbolnavit
astfel de boli cu transmitere sexuala printre care si SIDA.
Dar baietii Xhosa nu au astfel de griji. Cea mai mare teama a
candidatilor este sa nu ajunga internati in spital, situatie in
care se fac de rusine in ochii tuturor membrilor tribului... No
Comment!
Biciuirea
Fulani, AFRICA DE VEST
Triburile Fulani din Benin duc de milenii o existenta nomada in
Africa de Vest. Timp de generatii intregi, baietii care
vroiau sa fie considerati barbati adevarati, trebuiau sa indure o
biciuire sangeroasa, pe perioada careia isi demonstrau in
fata tuturor curajul, autocontrolul si taria de caracter.
"Examinatorii" alegeau cu mare grija bete dintr-o planta locala cu
un lemn dur si elastic in acelasi timp. Betele erau ascutite pe
margini pentru a intra adanc in carnea biciuitului, garantandu-se
astfel lovituri extrem de dureroase. Baietii erau impartiti in
perechi, fiecare primind cate un bat special cu care sa isi
loveasca adversarul.

Cei doi candidati la statutul de barbat Fulani erau plasati unul in
fata celuilalt, in mijlocul unui cerc alcatuit din prieteni, rude
si membri de familie. Fiecare baiat avea dreptul de a administra
cate trei lovituri adversarului sau, urmand sa primeasca la randul
lui acelasi numar de lovituri. Cu toate ca ambii baieti sunt
recunoscuti barbati in urma biciuirii, multimea decide care dintre
ei a demonstrat cel mai mare curaj in fata durerii, acela fiind mai
apoi ales sef de trib.
Circumcizia fetelor
Sabiny, UGANDA
Pentru ca o fata din tribul Sabiny din Uganda sa fie
recunoscuta drept femeie de catre comunitate, aceasta trebuie sa se
supuna unei crude si dureroase mutilari a organelor
genitale. Conform declaratiilor femeilor care au trecut
prin cumplitul rit de initiere, durerea din timpul ceremoniei este
incomparabil mai mare decat durerile experimentate in timpul
nasterii...

Ceremonia este una foarte periculoasa: daca o fata reuseste sa
supravietuiasca initierii, este considerata o femeie puternica care
va avea astfel taria sa treaca peste toate obstacolele vietii.
Circumcizia feminina in stil Sabiny consta in taierea partiala sau
completa a clitorisului fara niciun fel de anestezie sau masura
impotriva infectarii ulterioare a ranilor.
"Operatia" se efectueaza deseori cu un cutit vechi de macelarie sau
de bucatarie, uneori fiind folosita o lama veche de barbierit care
nu mai face trebuinta barbatilor tribului. Conform credintelor
tribului, numai circumcizia face ca o femeie sa-i ramana fidela pe
viata sotului sau, tinand-o departe de promiscuitatea
sexuala...
Initierea sangelui, PAPUA
Papua Noua Guinee nu este celebra doar pentru ritualurile
triburilor Sepik. Adanc ascuns in junglele montane se intalneste un
alt obicei la fel de sangeros. Bastinasii Matausa sunt
convinsi ca daca vreun baiat refuza sa se supuna initierii
sangelui, acela va avea de suferit pe parcursul intregii sale
vieti, fiind urmarit de ghinioane pana la moarte. Nu va fi
considerat de catre nimeni ca fiind un barbat adevarat, nu va
experimenta nici forta si vigoarea pe care o detin cei care se
supun initierii. Evident, in fata unui astfel de oprobiu social,
niciun baiat Matausa nu se da in laturi de la participarea la
sangerosul ritual.

Pentru ca initierea sa aiba loc in conditii propice, toate
femeile sunt gonite in prealabil din sat. Dupa izgonirea
temporara a femeilor, candidatii trebuie sa se spele de nenumarate
ori, pentru ca fiinta lor sa fie purificata de orice influenta
feminina ramasa de la cea care le-a dat viata. Pentru inceput,
baietii trebuie sa isi introduca pe gat doua betisoare speciale de
lemn prin intermediul carora isi provoaca voma de cateva ori, pana
cand tot continutul stomacului este evacuat.
A doua etapa a initierii sangelui, consta in infigerea violenta pe
nari a catorva bucati de trestie ascutita, prin intermediul carora
se provoaca sangerari nazale abundente. A treia si ultima etapa a
ritualului consta in infigerea altor bucati de trestie in limba,
pana cand apare hemoragia linguala. Ritualul sangelui fiind astfel
indeplinit, baietii sunt barbati in toata puterea cuvantului, iar
femeile au voie, in sfarsit, sa se intoarca in sat.
Manusa cu Glonte,
BRAZILIA
Traditia braziliana Satere-Mawe, care transforma baietii in
barbati, a devenit mai cunoscuta in ultimii ani, cu toate ca are in
spate o traditie indelungata. In prezent, numerosi exploratori,
aventurieri si cercetatori calatoresc pe Amazon in speranta
surprinderii a ceea ce poate fi considerat cel mai dureros ritual
de initiere din lume.
Secretul ritualului consta intr-un singur, dar definitoriu
ingredient - furnicile glont (Paraponera clavata).
Conform scalei Schmidt de masurare a durerii, furnicile glont sunt
capabile de cea mai dureroasa intepatura pe care o poate administra
o insecta din intreaga lume. Durerea unei singure
muscaturi este comparabila cu cea produsa de impuscarea cu un
glonte de pistol, de unde, de altfel, si-a luat si furnica
denumirea specifica.
Durerea incredibila dureaza circa 24 ore, provocand greturi, voma
si dereglari ale ritmului cardiac. Si acestea sunt provocate de o
singura intepatura, iar traditia Satere-Mawe cere ca mai multe
furnici sa fie folosite in ritual.
Circa 30 de furnici sunt scufundate intr-un amestec de lichide cu
efect sedativ alcatuit din plante din selva amazoniana. De abia
acum, samanul le poate lua fara grija in mana pentru a le introduce
intr-o manusa speciala alcatuita din frunze cusute strans intre
ele. Baiatul care se vrea barbat trebuie sa isi introduca mana in
manusa ticsita de furnici si sa astepte pana cand aceste insecte
infernale isi revin in simturi. Odata constiente, furnicile incerca
sa se elibereze din manusa. Vazanad ca nu reusesc, se infurie si
incep sa muste din mana baiatului.
Bietul adolescent trebuie sa reziste astfel durerii indescriptibile
timp de 10 minute, interval in care poate canta si dansa intr-o
incercare disperata de a se sustrage durerii. Membrii tribului sunt
foarte atenti ca baiatul sa nu planga sau sa tipe. Foarte multi
tineri sfarsesc totusi lesinand sau isi fac nevoile fiziologie pe
ei din cauza durerii atroce.
Odata ce au trecut cele 10 minute fatidice, tanarul este cu un pas
mai aproape de statutul de razboinic. Durerile il vor chinui zile
intregi de acum incolo. Torturile insa nu s-au sfarsit: pentru a
deveni un razboinic complet, in lunile urmatoare adolestentul
trebuie sa se supuna unui numar de 20 de initieri Satere-Mawe!.

ff TARE eu le-as pune drept pedeapsa de ex:asta cu manusa cu furnici e buna la cine fura;aia cu preputu la cine violeaza si exemplele pot continua ar fii ce-a mai buna solutie impotriva nenorocitiilor. BRAVO SUPER ARTICOL
este oribil nu stiu cu asta se poate intimpla in sec xxi
Foarte frumos si interesant articolul!
SE PARE CA PROSTIA UMANA ESTE CEA MAI DUREROASA SI INTRUCAT UNII NU REZISTA SE MULTUMESC CU DURERI MAI USOARE. Ca sa se sature de dureri eu le-as propune sa isi bage furnicile GLONT pe fund si sa le scoata pe urechi.
pai la daci viitorii tineri lupi (daci) atacau triburile vecine - mai tarziu pe cele tradatoare (supuse Romei), comportandu-se precum totemul lor Lupul, macelarind si omorand orice,nu luau sclavi si nici nu pradau,doar omorau