Ed Stafford – Singurul om care a calatorit de-a lungul Amazonului

In acest articol:

Omul in fata Junglei

Supravietuind in Iadul Verde

De vorba cu Eroul

Top 12 pericole infruntate de exploratorul Amazonului

"Cred ca brazilienii sunt mult mai constienti de importanta ecologiei si a protectiei mediului, comparativ cu noi, europenii. Sunt increzator ca noul val de tineri politicieni brazilieni vor lupta pentru salvarea Amazoniei."
Ed Stafford -Note si Impresii de Calatorie

9 august 2010 este o data care va ramane inscrisa cu litere de aur in cartea marilor exploratori care au scris istorie prin faptele lor temerare. Desigur, astazi, in epoca Google Earth si a satelitilor performanti, capabili sa fotografieze detaliile de pe placuta cu numarul de inmatriculare al unei masini, simpla idee de explorare a Naturii pare cumva desueta si improprie.

In fond, epoca marilor descoperiri si explorari geografice si-a trait anii de glorie in secolele trecute, cand faptele si relatarile unor Humboldt, Bering, Stanley, Livingstone, Scott si, de ce nu, romanii Mihai Tican Rumano si Hilarie Mitrea, insufleteau imaginatia a milioane de adolescenti si tineri care visau sa le calce pe urme.

Spre onoarea lui si pentru a demonstra ca spiritul de explorator si aventurier nu a disparut la inceput de secol XXI, un fost capitan British Army s-a lansat intr-o actiune greu de imaginat pentru un om obisnuit cu program fix de casa-serviciu-casa, repetat la infinit in fiecare zi.

Pentru a avea o imagine a traseului de cosmar parcurs de temerarul capitan, sa ne indreptam putin asupra atentia asupra Amazoniei. Fluviul Amazon izvoraste din Anzii peruani, cel mai mare curs de apa dulce din lume fiind la locurile sale de origine nimic altceva decat un infim paraias format din zapezile care se scurg din Muntii Anzi. Din acele locuri pana la varsarea in Oceanul Atlantic, Fluviul-Zeu strabate si alimenteaza cea mai mare padure tropicala de pe Terra.

Astazi, in ciuda defrisarilor si incendierilor, padurea amazoniana, denumita Selva de catre bastinasi, mai acopera inca o suprafata aproximativ egala cu aceea a Europei. Selva este un adevarat Imperiu al Vietii. Imensa padure tropicala este cel mai bogat biom de pe Terra: biodiversitatea intalnita aici este neegalata in niciun alt ecosistem din lume.

Ca sa va faceti o parere mai clara despre bogatia fapturilor vii din bazinul Amazonului, ei bine aflati ca una din 10 specii de animale de pe Pamant traieste in Amazonia. Numarul insectelor de aici este, pur si simplu, incalculabil: cercetatorii au reusit sa identifice peste 2.500.000 de specii si declara ca mai sunt multe altele care asteapta sa fie descoperite! Zona este impanzita, la propriu, de zeci de mii de specii de plante, unele otravitoare sau chiar mortale pentru om. Peste 2.000 de speci de animale de la amfibieni la mamifere, reptile si pasari intregesc spectacolul incredibil al nesfarsitei jungle. Un singur kilometru patrat din Amazonia contine, in medie, 90.790 de tone de plante si arbori!

Colosul verde este un pericol permanent pentru om. Acesta este si motivul pentru care, in ciuda incursiunilor omului alb, realizate in ultimii 200 de ani, doar triburile de indieni au ramas singurele comunitati umane care reusesc sa supravietuiasca cu succes in acest adevarat Iad Verde.

Aici poti muri de mai multe ori intr-o zi. Nu trebuie sa ai doar grija jaguarilor, a pumelor, caimanilor negri, serpilor Boa sau Anaconda - specii de pradatori care put ucide usor un om adult. Amazonia te poate omori lent si chinuitor prin intermediul miilor de fapturi mai mici, dar mai periculoase chiar decat carnivorele mentionate anterior.

Daca te scalzi unde nu trebuie, poti sfarsi urat din pricina tiparilor electrici, a pestilor piranha sau candiru. In Selva esti incojurat permanent de broaste veninoase a caror piele secreta toxine alcaloid-lipofile mortale. Liliecii-vampiri pot sa iti transmita virusul turbarii, iar sutele de specii de serpi veninosi abia asteapta sa-i deranjezi.

Dar cele mai mari pericole vin din martea miliardelor de paraziti invizibili cu ochiul liber, care iti ofera garantat o moarte in chinuri. Nu uita nici de "sansele" semnificative de a te infesta cu malarie, febra galbena, febra Dengue si ale boli. Si cum toate aceste amenintari nu erau parca indeajuns, trebuie sa te feresi si de oameni. In Amazonia exista zeci de triburi de amerindieni ostili inca oricarui strain care le calca teritoriile de vanatoare. Nu in ultimul rand, pe langa pericolul triburilor agresive, risti sa fi ucis, jefuit sau luat ostatic de catre numeroasele bande de "garimpeiros" care se ascund in Selva.

Promitator, nu?

"Mi s-a atras atentia de nenumarate ori ca nu ma voi mai intoarce niciodata din aceasta calatorie. Dupa cum vedeti, sunt viu. Am dovedit inca odata ca daca iti doresti ceva indeajuns de intens, atunci il poti realiza"
Ed Stafford - post pe blogul propriu, in momentul in care a terminat calatoria

In anul 2002, Ed Stafford a demisionat din Armata Britanica pentru a-si urma un vis mai vechi: acela de a strabate la pas junglele sud-americane. Fostul veteran care a trait experienta razboiului din Afganistan, a inceput cu cateva calatorii prin padurile tropicale din Belize, Guatemala sau Guyana, ocazii excelente de a-si testa limitele si de a se adaptata la conditiile din Selva. In prezent, exista cel putin 6 rute diferite pentru expeditiile care vizeaza cursul Amazonului de la izvoare la varsare: in total, o astfel de ruta are o lungime de circa 6.500 de kilometri. Cei care le-au parcurs inainte de Ed, s-au ajutat de barci cu care au navigat de-a lungul fluviului.

Stafford, alaturi de un prieten tot de origine britanica, si-a inceput aventura la data de 2 aprilie 2008, la izvoarele Amazonului din Camana, in zona de sud a statului Peru. Dupa un interval de trei luni de marsuri de cosmar prin regiuni ostile, colegul sau a abandonat cursa, abandonandu-l pe Ed in Selva. Capitanul nu a ramas singur pentru mult timp deoarece, la scurt timp, a fost acompaniat de un alt cutezator-visator, Gadiel "Cho" Sanchez Rivera, un ranger peruan in varsta de 31 de ani, care l-a insotit pana la sfarsitul traseului.

Daca la inceputul expeditiei Ed a fost demoralizat, infricosat si ostenit de nesfarsitul zid verde care colcaie la propriu de Viata, pe masura ce pasea prin Amzonia a ajuns sa inteleaga si sa iubeasca deopotriva uriasul fluviu. A inteles rolul crucial al Amazonului in protejarea planetei de schimbarile climatice, precum si fortele ascunse care actioneaza pentru reglarea climei planetei, prin acest adevarat plaman verde al Terrei.

"Din nefericire oamenii bogati si puternici, cei care au posibilitatea sa protejeze Amazonia, sunt exact aceia care profita cel mai mult de exploatarea resurselor naturale din jungla. Acesta si nu altul este motivul pentru care politicienii verosi si politia corupta nu au niciun motiv sa opreasca despaduririle", marturiseste amarat Ed.

Pentru a se hrani pe intreg parcursul expeditiei, cei doi temerari au mancat orice aliment care le-a picat la indemana. De la pesti piranha prinsi cu undite rudimentare, la fructe culese direct din jungla si la cantitati imense de fasole, orez sau diverse conserve.

Pentru a se relaxa inainte de orele de somn, Ed viziona, prin intermediul unui telefon conectat la Internet, gagurile comediantului britanic Ricky Gervais, precum si episoade sporadice din serialul TV "The Office". Daca va intrebati de ce britanicul si peruanul aveau nevoie de acest divertisment aflati ca au fost urmariti de un caiman mascul lung de 5,5 metri, suparat ca cei doi oameni i-au calcat teritoriul, au fost cat pe ce sa calce pe o anaconda uriasa ascunsa printre frunze, au dat fata in fata cu un jaguar care isi devora tacticos prada, au fost la un pas sa se inece, s-au imbolnavit de nenumarate ori si au suferit de foame in numeroase randuri.

Dupa ce au fost foarte bine primiti si ospatati intr-o comunitate traditionala a indienilor yanomani, undeva prin septembrie 2008, sefii tribului au contactat prin radio pe omologii lor din tribul vecin, pentru a le cere acestora permisiunea ca Ed si Sanchez sa le strabata fara probleme teritoriile de vanatoare. Rapunsul venit a retezat orice speranta: "Spune-i lui gringo ca, daca apare pe tinuturile noastre, il decapitam pe loc."

Ed a decis sa urmeze o ruta ocolitoare. Fara sa stie, nimerise din lac in put. Era acum pe teritoriile triburilor de indieni care fusesera abuzati si torturati de catre luptatorii din cadrul organizatiei teroriste peruane de doctrina marxist-maoista Sendero Luminoso. Avand parte de astfel de experiente violente din partea strainilor, indienii i-au prins si dus pe cei toi temerari in fata sefilor de trib. Ed si Sanchez au fost dezbracati complet, legati fedeles: toate hainele si bunurile le-au fost asezate pe o movilita in fata lor. Goi pusca si inconjurati de indieni ostili si inarmati pana in dinti, cei doi se asteptau la ce este mai rau.

Din fericire, nu a fost sa fie asa. Indienii le-au confiscat o singura macheta (cea a sefului de trib ruginise), dupa care i-au interogat si le-au inapoiat toate bunurile si hainele, nefacandu-le niciun rau. Ed le-a explicat scopul expeditiei lor si le-a cerut permisiunea de a le traversa pamanturile. Spre norocul celor doi aventurieri, indienii au acceptat, dar numai dupa ce Capitanul a angajat pe post de ghizi cativa dintre ei. Si asa, dupa fix 859 zile de marsaluit prin jungla, Ed Stafford s-a prabusit epuizat, dar fericit pe plaja Crispim. In fata sa se vedea Atlanticul, iar in jurul sau trona emormul estuar prin care Amazonul isi varsa apele in ocean.

Misiunea fusese indeplinita cu succes!

Britanicul nu a renuntat inca la calatorii. Ed le-a dezvaluit admiratorilor sai ca planuieste o nou expeditie pentru luna septembrie a anului 2011, dar locatia si traseul au ramas, pana acum, secrete.

Pe langa indeplinirea visului sau, Ed a avut parte si de o bine-meritata apreciere a performantei sale. Aceasta a venit din partea lui Sir Ranulph Fiennes, un mare aventurier britanic si detinator a numeroase recorduri mondiale de anduranta - tot odata, nimeni altul decat eroul si modelul lui Ed Stafford. Printre altele, Sir Ranulph Fiennes a escaladat Everestul la varsta de 62 ani si este primul om care a strabatut Antarctica cu piciorul.

"Ed Stafford a infaptuit o performanta extraordinara. Ganditi-va ca a strabatut America de Sud de la izvoarele Amazonului pana in Atlantic. Faptul ca a mers peste 850 de zile cu nimic altceva decat cu un rucsac in spate, il face pe Ed unul dintre cei mai mari exploratori care au trait vreodata" noteaza Fiennes intr-un mesaj postat pe blogul lui Stafford.

Fostul militar britanic are mii de sustinatori si admiratori in intreaga lume. Pentru toti acestia, Ed a dat pe site-ul sau un scurt dar edificator interviu, in care enumera o parte din peripetiile si primejdiile prin care a trecut in decursul incercarii sale supraomenesti.

I. Care a fost scopul tau final, Ed?
R. Am vrut sa creez o aventura atat de interesanta incat sa-i sensibilizez pe oamenii de pretutindeni cu privire la Amazon, minunile sale si probelmele cu care se confrunta. De asemenea, evident, am vrut sa fiu primul om care parcurge Amazonul cu piciorul.

I. Ai parcurs intregul traseu singur?
R. Nu, am inceput cu prietenul meu Luke Collier, care din cauza unor probleme de sanatate a abandonat expeditia dupa trei luni. De atunci, pana la estuar am fost alaturi de Gadiel "Cho" Sanchez Rivera.

I. Speri sa strangi bani pentru acte de caritate cu privire la Amazon?
R. Evident, nu pot uita ca si eu am fost ajutat cu bani pentru expeditia mea. Suma totala s-a ridicat la 100.000 de dolari, o mare parte din bani am primit-o din donatii.

I. Ed, te stiu un ecologist convins. Care este opinia ta despre diferentele intre conceptele de "incalzire globala" si "efect de sera"?
R. In decursul istoriei, clima planetei s-a schimbat in mod natural de nenumarate ori. Spre exemplu, variabilitatea orbitei planetei noastre are legatura cu distanta fata de Soare, ceea ce duce la perioade de glaciatiune si perioade de incalzire. Procesul de efect de sera, care duce la o incalzire artificiala a climei planetei, este provocat in exclusivitate de activitatile industriale ale omenirii. In principal, de arderea combustibilor fosili.

I. A mai parcurs cineva inaintea ta acest traseu?
R. Cu siguranta, nu.

I. Ai urmat cu strictete cursul fluviului?
R. Am incercat pe cat posibil sa mergem in paralel cu Amazonul, doar ca acest curs de apa strabate un gen de paduri inundate denumite de localnici Varzea, unde a trebuit sa gasim neaparat bucati de pamant pe care sa mergem in siguranta.

I. Ce intelegi prin termenul "a merge"?
R. Ceea ce intelege toata lumea. A merge pur si simplu, fara a te folosi deloc de orice al mijloc de locomotie, fie el barca, caruta, motocicleta, animale de transport etc.

I. Nu ai fost niciodata nevoit sa folosesti barca?
R. Ba da. Am avut nenumarate obstacole sub forma afluentilor. Daca apa era mica, o traversam inot, daca era mai mare, inchiriam o barca cu vasle de la bastinasi, deoarece vroiam sa strabat intreaga distanta fara a ma folosi de vreun mijloc motorizat sau mecanic. Asa, am preferat sa vaslesc doar cand a fost neaparata nevoie.

I. De unde iti procurai mancare si unde iti reparai echipamentul in plina inima a junglei?
R. De la localnici si triburile de indieni. Tot in satele lor poposeam pentru a-mi coase hainele si incaltamintea deteriorate.

I. Care a fost cel mai teribil moment?
R. Cu siguranta atunci cand eram in Peru si am fost inconjurati de indienii care ne-au pus sa ne dezbracam pentru a vedea daca nu avem arme ascunse asupra noastra. La fel de periculos a fost atunci cand indieni din tribul Ashaninka ne-au alergat tragand cu sageti otravite asupra noastra. Din fericire, cred ca voiau doar sa ne sperie si sa ne goneasca: altfel, daca ar fi vrut sa ne ucida, ar fi facut-o cu mare usurinta.

I. Alte momente dificile?
R. Pai am fost acuzat pe nedept de crima, in doua randuri, am fost muscat de funicile-glonte si m-au ciuruit tantarii. Conform medicilor care mi-au facut analize dupa ce am ajuns la civilizatie, pe parcursul intregii mele calatorii am suferit peste 50.000 intepaturi de tantari...

I. Care au fost cele mai amuzante momente?
R. S-a intamplat tot in Peru. Am dat accidental peste un trib de indieni care erau convinsi ca sunt un traficant de organe umane, un Corta Cabeza (vanator de capete, in jargonul local). Am petrecut ore in sir explicandu-le ca nu sunt un astfel de om cu ocupatie oribila, dar bietii de ei tot nu m-au crezut. Erau atat de speriati incat imi spuneau ca sufera de toate bolile posibile, astfel incat eu sa imi pierd interesul pentru organele lor. Asta arata inca o data dramele nestiute pe care le traiesc acesti oameni. Nici nu este de mirare ca America de Sud a devenit destinatia nr. 1 pentru operatii de transplant de organe. Indienii sunt vanati pe capte si macelariti pentru trupul lor. Este groaznic, dar asta este adevarul. Si eu nu il pot ascunde.

I. Ne poti face o lista a tuturor pericolelor pe care le-ai infruntat?
R. Ohhh, imi provoci amintiri dureroase, dar hai:

1. Malnutritia: am avut numeroase perioade cand am suferit de foame, ceea ce a dus la slabirea sistemului meu imunitar.

2. Boli si afectiuni: in Amazonia, poti sa te infestezi cu febra dengue, febra tifoida, malarie si chiar turbare transmisa de liliecii vampiri. Odata am vazut cativa si m-au trecut toti fiorii: liliecii astia asteapta sa adormi, dupa care te musca si iti transmit virusul turbarii. Muscatura lor nu poate fi simtita, datorita unor substante analgezice din saliva lor.

3. Rani diverse: orice lovituri sau cazaturi mai serioase pot provoca drame din simplul motiv ca nu primesti ingrijire medicala - uneori doctorul s-a aflat la sute de kilometri distanta.

4. Albinele salbatice africane: au fost introduse accidental in America de Sud si sunt extrem de agresive.

5. Viespi: sunt mai periculoase chiar decat albinele africane deoarece sunt numeroase si au cuiburile in spatele frunzelor mari. Cand iti croiesti drum cu maceta prin jungla, inevitabil le lovesti fara sa vrei. Eu si Cho am patit-o de cateva ori si am fost intepati serios.

6. Muscaturile de serpi: au fost niste pericole omniprezente pentru noi, dat chiar nu atat de mari precum isi inchipuie lumea. Am avut tot timpul asupra noastra un ser antiviperin special, care nu trebuie tinut in frigider.

7. Anaconda: un anaconda adult este perfect capabil sa ucida un om. In ultimii ani, in Amazonia au fost raportati doar copii care au cazut victime serpilor uriasi, insa sunt o multime de comunitati care traiesc izolate de restul lumii, deci nu avem date sigure.

8. Pesti Piranha: daca nu ai o rana sangeranda cand intri in apa, atunci - teoretic - nu ai de ce sa te temi. Fii totusi cu mare bagare de seama atunci cand pescuiesti piranha, fie la plasa, fie la undita. Colegul Cho a fost muscat urat de tot in vreo doua ocazii, cand incerca sa le scoata linguritele de pescuit.

9. Caimani: sunt, cu siguranta, cel mai mare pericol in momentul cand strabati lacurile intr-o canoe.

10. Jaguarii: sunt cele mai mari feline din Amazonia, au o forta incredibila si pot ucide foarte usor chiar si pe cel mai puternic om din lume. In ochii localnicilor, jaguarii erau cea mai mare primejdie la adresa mea si a lui Cho. Indienii credeau ca suntem pur si simplu nebuni sau in culmea prostiei, cand le-am marturisit ca noi calatorim fara niciun fel de arma de foc. Dupa ce m-am intalnit de cateva ori cu jaguarii am ajuns la concluzia ca ei se temeau de noi mai mult decat ne temeam noi de ei, cu toate ca daca ar fi vrut sa ne ucida, ar fi putut sa o faca oricand.

11. Inecul: este un risc omniprezent. Era sa o patim cand am traversat cu barca pragurile din Alpaka. Toti afluentii Amazonului au portiuni periculoase, cu curenti puternici.

12. Deranjul bastinasilor: acesta este fara doar si poate cel mai mare pericol pentru oricine se aventureaza in Amazonia. Indienii au avut si inca au de suferit de pe urma abuzurilor omului alb. Prin urmare, pot deveni violenti si agresivi atunci cand sunt surprinsi. Cu atat mai mult cu cat in conditiile din jungla este imposibil sa-i anunti, in prealabil, ca vei trece prin teritoriile lor si intentiile tale sunt pasnice.

Citeste si:

Amazon: fluviul-rege al lumii

Un curs de apa ce aduna ploile ce cad pe o jumatate de continent. O intindere uriasa de pamant, strabatuta de nenumarate rauri si acoperita de paduri.… citeste tot

10 locuri misterioase de pe Pamant

Traim pe o planeta minuscula care pluteste printre trilioane de stele, si totusi, chiar si in era minunilor tehnologice, realizam cat de putine lucruri… citeste tot

 

100 de lucruri pe care nu le stiai despre lumea din jurul tau

De cele mai mult ori, lumea, asa cum ne-o imaginam, este cu totul alta decat in realitate. O demonstreaza studiile si statisticile oferite publicului… citeste tot

Taramul nemuritorilor: Hunza – Valea Vietii

In anul 1870, un general britanic impreuna cu garnizoana sa urca pentru prima data pe valea raului Hunza, o zona uitata de timp, ascunsa in ungherele… citeste tot