Cele mai frumoase paduri ale Europei

O zicala din Roma Antica spunea ca o veverita ar putea ajunge din Hispania in Italica pur si simplu sarind din copac in copac. Intr-atat de impadurit era Batranul Continent pe vremuri! Astazi, dupa secole de defrisari necugetate, revolutii industriale si tehnologizare galopanta, padurile mai acopera doar 44% din suprafata totala a Europei.
Aproape 80% dintre padurile europene sunt detinute de Rusia.
Insumand o suprafata de circa 1 miliard de hectare, padurile
Europei alcatuiesc 25% din totalul forestier al lumii. Iar daca tot
ne-am lansat in analize pe baze de cifre si procente, atunci
trebuie sa retinem ca doar 26% dintre padurile europene sunt
considerate relativ salbatice, majoritatea acestora fiind situate
in tarile din nordul si estul continentului. Mai jos am enumerat
unele dintre cele mai importante paduri din punct de vedere al
biodiversitatii si masurilor de protectie care le vizeaza. Evident,
si factorul estetic a fost luat in calcul. Sper sa le vizitati pe
toate, intr-o buna zi.
Padurile Trillemarka si
Rollagsfjell, Norvegia
La granita de est a Norvegiei cu Suedia, ascunse si marginite de
vaile Sigdal si Numendal, troneaza maiestuos cei mai
salbatici codri din Tara Vikingilor. Vorbim aici de
o suprafata totala de 205 kilometri patrati de padure
batrana de munte care adaposteste cea mai bine pastrata
vale din Muntii Scandaviei, Valea Trillemarka.
Intreaga zona este situata la doar 100 km est de capitala Oslo si
detine calitatea remarcabila de a mentine toate caracteristicile
intacte ale stravechilor paduri norvegiene.
Perimetrul natural este alcatuit dintr-o aglomerare sublima de
vai, versanti montani, rauri vijelioase, lacuri limpezi precum
cerul inghetat al Nordului care se oglindeste in ele si, evident,
copaci foarte batrani. Aici traiesc numeroase specii de pasari care
gasesc conditii ideale de a trai, precum si cele mai mari populatii
de rasi si glutoni din Norvegia.
Padurea Brothwood Corpse,
Anglia
Singurele paduri relicte englezesti care au scapat de furia
drujbelor si topoarelor se mai gasesc astazi doar pe Isle
of Wight. Sunt administrate si protejate de catre Trustul
National Forestier din Marea Britaniae si sunt formate in fragmente
de paduri care au supravietuit din perioada medievala pana in
zilele noastre. In mod traditional, codrul Brothwood Corpse
a fost un teren de vanatoare al Casei Regale, pana cand
afaceristul filantrop Frank Morey l-a cumparat pentru a-l dona, in
anul 1926, Trustului National.
Printre cele mai importante obiective de aici, se numara
stejarii si fagii de dimensiuni remarcabile. Fauna
locului include soareci de padure, veverite rosii, multe specii de
lilieci si nevertebrate. De prisos sa amintesc ca din aceasta
padure magistral administrata nu poti rupe nici macar o creanga
fara sa fii obligat mai apoi sa iti vinzi masina pentru a-ti plati
amenda.
Padurile Komi,
Rusia
Ansamblul de Paduri Virgine Komi, cum este catalogat de documentele
ruse, este un obiectiv UNESCO de importanta mondiala. Padurile in
cauza cresc in Republica Komi din nordul Muntilor
Urali, Rusia. Avand o suprafata de 32.800 kilometri
patrati, padurea Komi este cea mai mare padure virgina din
Europa. Codrul nesfarsit apartine ecoregiunii de taiga de
munte din Urali. Speciile de copaci des intalnite aici sunt
molidul siberian, bradul siberian si tisa
siberiana. Fauna este deosebit de bogata si variata:
cerbi, reni, ursi bruni, lupi, glutoni, nurci, mistreti si
iepuri.
Padurea a fost inscrisa pe lista siturilor UNESCO din anul 1995,
fiind prima padure din Rusia care a devenit obiectiv
ecobiologic de importanta mondiala. Recunoasterea a venit
la timp, salvand padurea pe ultima suta de metri. Aceasta deoarece,
profitand de haosul legislativ si coruptia din timpul guvernarilor
Eltin din acea perioada, o rapace companie forestiera franceza
(Huet Holding), cumparase deja dreptul de a distruge zona,
intentionand sa defriseze complet arealul Komi. Din fericire,
nenorocirea nu s-a produs, cea mai mare padure europeana scapand la
limita de lacomia corporatista franceza si ignoranta oligarhilor
rusi.
Padurea Beloveja, Polonia &
Bielorusia
Uriasa padure de la granita polono-bielorusa este o ramasita din
faimosii Codrii Mazurieni, urmasi ai imenselor
paduri care se intindeau odiniaora peste Marea Campie a Europei de
Est. Padurea, care acopera astazi circa 1.771 de kilometri patrati,
este despartita de granita dintre cele doua tari, o mare parte din
ea fiind inchisa de garduri destinate prevenirii evadarii zimbrilor
din rezervatie. Beloveja, sau Bialowieska, in poloneza, si
Belaveszkhaya, in bielorusa, este cea mai mare rezervatie din lume
care detine zimbri, o turma de circa 800 din aceste maiestuoase
animale supravietuind inca in batrana padure.
In trecut, Beloveja a fost destinatia de vanatoare preferata a
panilor polonezi, care se intalneau aici anual. De fapt,
Beloveja a fost declarata parc de vanatoare inca din anul
1514. Astazi, padurea este un adevarat etalon in privinta
conservarii si dezvoltarii ideale a unei rezervatii. Beneficiaza de
un muzeu cu specific local, un mare centru veterinar dedicat
ingrijirii animalelor salbatice, precum si de serviciile mai multor
ghizi care insotesc turistii in ceea ce poate fi numit singurul
safari european de profil. Tot aici pot fi admirati cei mai
masivi si inalti stejari din Europa, o serie de 11 stejari
seculari inalti de peste 30 de metri. Liderul batranilor copaci
este asa-numitul Tar al Stejarilor, inalt de 46 metri, cu
un diametru de peste 2 metri. Varsta acestuia a
fost estimata la 800 de ani si a fost declarat monument al
naturii in Bielorusia, inca din anul 1963.
Padurile din vestul
Caucazului, Rusia
Intregul ansambul forestier Pontic-Caucazian este detinut de Rusia,
dar padurile respective cresc pe teritoriile republicilor
nord-caucaziene Adigea si Karachay-Cerchezia. Codrii, inclusi in
patrimoniul UNESCO, sunt situati la 50 de km nord de
orasul-statiune Soci, intinzandu-se de la litoralul Marii Negre
spre Muntele Elbrus. In urma studiilor de teren desfasurate de
specialistii UNESCO, s-a relevat faptul ca zona contine
singurul areal montan din Europa care nu a avut de suferit de pe
urma activitatilor umane. Habitatele sunt exceptional de
variate pentru o regiune atat de mica, cuprinzand campii, stepe,
paduri, munti si ghetari alpini.
Padurile au fost declarate rezervatii din anul
1924, cand autoritatile sovietice au decis
protejarea exemplarelor record din brazii lui Nordmann
(Abies naordmanniana), inalti de 85 de metri - cei mai
inalti copaci din Europa. Tot aici se afla o padure unica
de tisa, situata in vecinatatea orasului Soci. Aproape o treime din
totalitatea speciilor de plante este alcatuita din exemplare care
nu mai sunt intalnite in alte parti ale lumii. Padurile caucaziene
de vest reprezinta locul de origine a zimbrilor caucazieni, o
specie de zimbri de talie mai mica decat zimbrii din padurile
poloneze sau decat cei din Carpati. Ultimii zimbri caucazieni
salbatici au fost ucisi de braconieri in anul 1926, zimbrii care
populeaza astazi aceste paduri fiind urmasii celor care au
supravietuit in gradinile zoologice ruse si au fost, mai apoi,
incrucisati cu zimbrii polonezi si bizoni americani.
Padurile de la Biogradska
Gora, Muntenegru
Aceste paduri sunt situate in regiunea muntoasa Bjelasica, in
centrul Republicii Muntenegru, intre raurile Tara si Lim. Parcul
National care le protejeaza acopera o suprafata de 54 de kilometri
patrati fiind alcatuit din paduri relicte, pante si culmi muntoase
de peste 2.000 de metri inaltime, plus un numar de sase lacuri
glaciare. Cu toate ca este cel mai mic din cele patru
parcuri nationale muntenegrene, Biogradska Gora adaposteste nu doar
cea mai mare biodiversitate din randul acestora, ci si cele mai
batrane si salbatice paduri din Balcani.
Aici traiesc 220 specii de plante, 150 specii de pasari, 10
specii de mamifere, si 86 specii de copaci si arbusti. Arealul a
fost proclamat parc national in anul 1952, in apropierea sa fiind
amenajat un monument care marcheaza locul unei batalii importante
intre turci si sarbi.
Padurile Pyha Hakki,
Finlanda
Frumusetea si salbaticia padurilor din inima Finlandei a facut ca
aceste biotopuri sa fie protejate cu stictete inca din anul
1952. Padurile de taiga finlandeza sunt alcatuite in mare
parte din pini si molizi. Cele care cresc in parcul
national Pyha Hakki, acopera o suprafata de 13 kilometri patrati si
sunt considerate de catre specialisti drept cele mai vechi
paduri din Finlanda.
Dintre copacii protejati, se disting pinii scotieni si molizii
norvegieni, plopii tremuratori, mestecenii arginii si aninii negri
- care sunt cei mai inalti copaci din padure. Tot aici traiesc
importante efective de ursi bruni, lupi, rasi, glutoni, mistreti,
cocosi de munte, cocosi de mesteceni, reni, bufnite mari, ulii
porumbari si acvile de munte.
Padurile de foioase din
Apenini, Italia
Situat in lungul Italiei, de la nord la sud, precum o uriasa
coloana vertebrala de piatra, lantul Muntilor Apenini
adaposteste nu doar o fauna unica pentru peninsula italica, ci si
unele dintre cele mai valoroase paduri europene. Toate
padurile de aici s-au pastrat relativ intacte datorita altitudinii
mari si a terenului accidentat, impropriu exploatarilor forestiere.
Acesti codri gazduiesc specii rare si valoroase, precum
papucul-doamnei, una dintre putinele orhidee
europene, si ursul marsican, cea mai mica subspecie de urs
brun din lume (astazi, in Apenini mai supravietuind doar 70-100
exemplare).
Ecoregiunea acopera doar partea nordica si centrala a
Apeninilor, incluzand Muntele Corno, care atinge inaltimea record a
lantului, cu ai sai 2.912 metri. Clima este blanda, fiind
influentata de Marea Mediterana, dar ninsorile sunt, uneori,
frecvente si abundente. Padurile de foioase din Apenini sunt
alcatuite din fagi amestecati cu brazi europeni, unele exemplare
din randul acestor conifere atingand 45 de metri inaltime. Printre
animale, se remarca cateva specii endemice precum capra
neagra si lupul de Apenini, caprioara, mistretul, jderul
de piatra, dihorul, porcul spinos, nevastuica, bursucul, gaia
neagra, acvila de munte, soimul calator, uliul porumbar si mai
multe specii rare de ciocanitori.
Laurisilva de Madeira,
Portugalia
Laurisilvele, sau padurile relicte din insula Madeira, reprezinta
un ecosistem unic in lume. La ora acuala,
laurisilvele constituie cele mai mai mari paduri de de dafini si
lauri si sunt alcatuite in proportie de 90% din padure primara,
neatinsa de sute de ani. Cele intalnite in Madeira sunt mai
bine pastrate decat laurisilvele din insulele Azore si
Canare. Sunt alcatuite din copaci batrani care
ating uneori lungimi de 40 metri.
In Madeira, laurisilvele cresc la o altitudine cuprinsa intre
300 si 1.400 de metri si acopera o suprafata de 149,5 kilometri
patrati. Au fost declarate monumente UNESCO in anul 1999. Cele mai
valoroase specii de copaci sunt cele din genurile Ocotea Foetens,
Persea Indica, Visnea mocaena si Apollonias barbujana. Laurisilvele
acopereau in trecut, cand clima era mai umeda, intregul bazin
mediteranean, insa in urma schimbarilor climatice si a
defrisarilor, padurile de dafini se mai intalnesc doar in Madeira,
Azore si Canare.
Padurile Romaniei... Viitor
fara de speranta?
Printre povestile cu care ne place noua, romanilor, sa ne laudam se
numara si aceea care afirma, cu aplomb si mandrie nationala, ca
tara noastra detine cele mai mari si mai salbatice paduri din
Europa. Din nefericire, mitul in cauza a fost adevarat doar pana in
anul 1989. Revolutia din Decembrie a adus, printre altele, si
mutilarea codrilor seculari ai Romaniei. In mod paradoxal,
perioada comunista a fost cea mai propice pentru codrii
romanesti: atunci am avut cea mai buna protectie impotriva
taierilor abuzive si necugetate de padure. Regimul ceausist a
mentinut atat padurile seculare, cat si padurile tinere, plantate
si ingrijite prin eforturile si grija lui Marin Dracea, parintele
silviculturii si impaduririlor din Romania.
Retrocedarea padurilor, in lipsa unor legi drastice de
protectie, a reprezentat una dintre cele mai inconstiente si lacome
masuri luate de catre guvernantii postdecembristi. Mii de
hectare de padure au fost, astfel, masacrate si vandute pe nimic:
proprietarii, in goana lor dupa o imbogatire rapida, nu au dat doi
bani pe ecologie si conservarea mediului. Retrocedarea padurilor,
alaturi de jaful organizat si taierile ilegale s-au constituit in
cele mai mari pericole la adresa padurilor romanesti.
Asa s-a ajuns la situatia actuala, cand doar 26% din
suprafata Romaniei mai este impadurita, in conditiile in
care, conform normelor internationale, procentul minim de
impadurire a teritoriului unei tari nu trebuie sa ajunga sub 25%,
daca se ia in calcul crearea unor conditii de sanatate cat mai bune
pentru populatie. Astazi, ne aflam sub media europeana, iar
la capitolul paduri, Romania se afla pe locul 13 in
Europa. Spre rusinea noastra, tari care au o clima si un
relief identice cu cele ale noastre, stau mult mai bine, cand vine
vorba de fondul forestier. Bunaoara, Austria este impadurita in
proportie de 38%, Slovacia are 34,7% teritoriu impadurit, iar
Bulgaria, cu care ne place sa ne comparam stupid, la absolut orice,
are 32,5% paduri.
Tot in zilele noastre, fiecare roman beneficiaza de 0,33
hectare de padure pe cap de locuitor. In Europa, pe
primele locuri intalnim tarile nordice: Finlanda (4,66 hectare la
un locuitor), Suedia (2,88 ha) si Norvegia (2,32 ha).
Astazi, cele mai impadurite judete din Romania sunt
Suceava, Hunedoara, Harghita, Alba, Bistrita, Valcea, Gorj si
Buzau. Cel mai sarac judet in paduri este Calarasiul, care
are doar 4,2% din suprafata impadurita, urmat de Teleorman,
Constanta, Ialomita si Galati.
Din punct de vedere al padurilor relicte, specialistii au stabilit
ca in vestul Carpatilor Meridionali se mai gaseste una
dintre ultimele paduri intacte de pe Terra. Peisajul
forestier respectiv include cea mai mare parte din Parcul National
Retezat, precum si suprafete din Parcul National Domogled-Valea
Cernei si din Geoparcul Dinozaurilor Hateg. Aici se intalnesc cele
mai salbatice paduri de fag din intreaga Europa.
Celalat nucleu de paduri relicte din Romania este situat in
nordul Carpatilor Orientali, pe suprafetele judetelor
Suceava, Harghita si Bistrita, dar sunt in mare pericol de
defrisare din cauza lacomiei clasei politice si a autoritatilor
locale. Cum parca raul nu era indeajuns de mare, la nivelul anului
2010, nu mai putin de 15% din suprafata totala a padurilor Romaniei
a fost vanduta unor companii internationale.
Prin urmare, jaful si distrugerea padurilor romanesti
continua la proportii nemaintalnite decat intr-o tara din lumea a
treia. Ce se va alege de padurile stravechi din Romania
(in conditiile in care autoritatile vor sa construiasca o
autostrada care va strabate Muntii Retezat), numai bunul Dumnezeu
poate sti. Noi, romanii, nu mai suntem demult frati cu padurea...
Din pacate, degeaba dam vina pe proprietarii verosi. De vina sunt pur si simplu AUTORITATILE ROMANE care nu fac o legislatie adecvata si nu o aplica nici pe aceea care exista. http://nazone.ro/2013/05/toporul-si-padurea.html- se vede cum firme de la noi ajuta pe fata la "ocolirea" legilor http://nazone.ro/2013/05/padurile-austriei.html - aici se vede ca Austria e impadurita in proportie de 47%, dar are grija de paduri prin legislatie severa si valorifica superior lemnul pe care il taie (si care e doar 50% din cresteri). Noi nu mai suntem capabili nici macar sa facem cherestea sau hartie
Nu ii taiem noi. Indiferenta oamenilor ii lasa pe "jmecheri" sa defriseze, si sa isi ceasca veniturile pe seama prostiei poporului!
Saracii codrii autohtoni!!!Ii taiem fara sa ne gandim ca acei arbori ne dau oxigen,nu betoanele si masinile!!
cu acorduri celtice este exceptionala piesa asta: """"".... fata verde cu parul padure ei te saruta cu privirea lor cea muta cu ochii negrii ochi de tzigan noaptea in ei tese iie zburatorii ca sa vie noaptea in ei tese iie nimeni urma sa nu stie..."""" LUMINA IUBIRE SI CONSTIINTA...
nu trebuie sa ne facem probleme cu autostrazile...nu vedeti ca nici pe asta de la Constanta nu sunt in stare sa o termine desi s-au apucat de mai bine de 10 ani de ea? Asa ca Retezatul e inca in siguranta