Urali – Cum erau odinioară toţi munţii...

Dacă crezi că te cunoşti şi vrei să îţi testezi limitele în Natură, vino aici.
Dacă vrei să vezi cum arătau pădurile noastre acum 100 şi mai bine de ani, vino aici.
Dacă vrei să iei pulsul dezvoltării turismului montan în Rusia, ştii deja...
Vino în Urali...

Acolo unde începe Siberia

Poveşti uitate de timp amintesc despre un lanţ muntos pierdut la graniţa de miazăzi a Europei. Ruşii l-au denumit dintotdeuana Uralskiye Gory. Noi îl cunoaştem sub numele de lanţul Munţilor Urali, o adevărată graniţă naturală de piatră care desparte Europa geografică (gurile rele spun şi astăzi că Europa se sfârşeşte la Carpaţi, ca şi cum Bătrânul Continent rezidă doar în aria de influenţa a catolicismului şi protestantismului...) de Asia cea nesfârşită.



Geografic vorbind, Uralii se întind pe o lungime de 2 500 kilometri, iar lăţimea lor variază între 40-150 kilometri. Geologic vorbind, s-au format acum multe milioane de ani, în urmă cu 250-300 milioane ani, în perioada Carboniferului. Ceea ce-i face printre cei mai bătrâni munţi din lume. Tot în termeni geografici, se întind de la ţărmurile de gheaţă ale Oceanului Arctic până la râul cu acelaşi nume din stepele uscate din nord-vestul Kazahstanului. Primele veşti despre el, vin din Antichitatea Greco-Romană, când Plinius cel Bătrân credea că Uralii, corespund Munţilor Rifei de la marginea lumii, menţionaţi şi de călătorii arabi la început de secol 10. O legendă străveche din Bashkortostan, aminteşte de un erou local pe numele său Ural, care şi-a sacrificat viaţa pentru binele poporului său. Recunoscători, pământenii i-au ornat mormântul cu pietre şi au invocat zeităţile să-i primească duhul în Împărăţiile Celeste. Pietrele de pe mormântul său au crescut cât Cerul şi aşa au apărut Munţii Urali. Popor slav al stepelor şi pădurilor nesfârşite de mesteceni, ruşii au intrat relativ recent în contact cu munţii care separau nu doar două continente, ci însăşi două lumi. Cronicile amintesc că în anii 1 100-1 200, locuitorii din Novgorod făceau deja negoţ cu blănuri cu triburile din Yugra şi Perm.



Uralii au fost cuceriţi definitiv de ţarul Ivan cel Groaznic, pentru ca în secolele următoare ruşii să înceapă exploatarea rezervelor uriaşe de fier, cupru, mică şi pietre preţioase. Cel mai înalt vârf al Uralilor, Narodnaya (Muntele Poporului), a fost descoperit de-abia în anul 1927.



Cine sunt Uralii?

Geografii ruşi i-au despărţit în trei mari diviziuni morfo-genetice, fiecare cu particularităţile sale naturale.

- Uralii de Sud se întind din valea râului Ural până la râul Ufa din Muntele Yurma. Versanţii estici sunt acoperiţi de stepe şi păduri, presăraţi cu numeroase lacuri. Cei vestici au întinse regiuni carstice şi o pădure montană care creşte până la altitudinea de 1 200 metri. Uralii sudici sunt foarte populari printre montagnarzii ruşi datorită condiţiilor ideale de practicare a raftingului şi a infrastructurii eficiente de transport.

- Uralii de Mijloc se întâlnesc din Yurma până în apropierea oraşului Serov şi au cea mai joasă altitudine (max. 1000 metri) din întregul lanţ muntos. Sunt acoperiţi de păduri uriaşe de conifere şi foioase.



- Uralii de Nord se termină în valea râului Schugor şi ating cele mai mari înălţimi, mai mari decât munţii anteriori. Sunt împăduriţi într-un grad mai mare decât segmentele montane anterioare, iar clima este mai rece. Ocupă regiunile Perm, Sverdlovsk şi părţi din republicile autonome Komi şi Khanty-Mansiisk. Întreaga regiune este puţin populată, sălbatică şi sunt puţine drumuri de maşină practicabile.

- Uralii pre-polari ating limita nordică a râului Khulga şi sunt cei mai înalţi din întregul lanţ uralic. Conform montagnarzilor ruşi, aici este cel mai frumos munte din Urali, masivul Manaraga. Clima este deosebit de aspră, iar întregul areal este nelocuit de oameni.

- Uralii Polari se întind de la râul Khulga până în Oceanul Arctic şi sunt situaţi în zona de tundră, unde pădurile dispar, iar clima este de-a dreptul cumplită. Aici vara durează de la mijlocul lui iulie până la mijlocul lui august. După trecerea acestei luni, vine toamna , urmată de implacabilă iarnă arctică. Nu există populaţii umane, nici drumuri practicabile.



Bogăţiile naturale ale Uralilor merită amintite, fie şi din simplul fapt, că aceştia sunt cei mai preţuiţi munţi din întreaga Federaţie Rusă. Subsolul lor conţine nu mai puţin de 48 de minerale valoroase, între care merită amintite, aurul, nichelul, platina, bauxita, cuprul, crom, magnetite, gaze naturale, cărbuni, bitum, ametiste, smaralde, topaze, jaspuri, malachite şi chiar diamante.

Cum ajungi, Ce e de văzut, Ce faci, Ce nu faci, Cum te deplasezi şi cum te distrezi

Cum eşti în Rusia, trebuie să ai asupra ta un ghid de conversaţie româno-rus sau măcar englez-rus. Din fericire, numărul celor care înţeleg engleză nu este deloc mic, cum v-aţi aştepta pentru o regiune izolată şi sălbatică cum sunt Uralii. Prin hoteluri, aproape tot personalul o rupe binişor pe engleză. Dacă eşti pasionat de lingvistică, minorităţile locale vorbesc baskhira, udmurta şi limba komi. Puţini ruşi le cunosc.

Cel mai uşor şi comod fel de a ajunge în Urali este prin intermediul avionului. Nu te zgârci la bani. În fond eşti în Rusia, iar aici distanţele se măsoară cu avionul sau în zile sau chiar săptămâni de mers cu trenul, automobilul, motocicleta sau camionul. Aşa că alegi pe propria răspundere. Cel mai mare aeroport din Urali este Koltsovo din oraşul Ekaterinburg, şi poţi ajunge în el cu zboruri din Praga, Frankfurt, Munchen, Viena sau Bucureşti cu escală în Moscova. Tot din capitala rusă sau Sankt Petersburg sunt şi trenuri sau autobuze în regim de Intercity, dar îţi mănâncă literalmente, tot timpul...

Între oraşele şi localităţile din Urali poţi merge (pe propria răspundere) cu autostopul. Iar în oraşe mai mari precum Ekaterinburg, o cursă cu taxiul costă oficial echivalentul în ruble la 3-6 USD. Asta dacă nu laşi impresia taximetriştilor (peste tot sunt la fel...) că eşti un străin plin de bani, naiv şi timid.

Pentru ruşii de rând, Uralii sunt mai mult destinaţii de odihnă şi recuperare, deoarece sălbăticia locurilor şi distanţele uriaşe descurajează oamenii obişnuiţi de la aventuri şi călătorii cu cortul. În plus, aici trăiesc populaţii mari şi viguroase de urşi şi lupi...

Curajoşii şi temerarii au însă ce vedea. Oraşele mici sunt ticsite de obiective cultural-istorico-religioase care trebuie văzute, mai ales că nu vei reveni probabil prea des pe aici.

În Kungur este o incredibilă peşteră de gheaţă. În Verkhoturie, cu bisericile sale din lemn, este centrul ortodoxiei din Urali. Arkhaim este o străveche capitală a slavilor de răsărit, iar Tobolsk este nimeni alta decât capitala istorică a Siberiei de Est. Dacă eşti prin preajmă, nu rata vizitarea muzeului în aer liber al civilizaţiei slavice a lemnului din Sinyachika (este aproape de Ekaterinburg). La fel, încearcă o vizită în mina de aur de la Berezovsky.



Cu mâncarea stai bine, în sensul că porţiile sunt imense şi incredibil de ieftine. Trebuie să guşti din Pelmeni, un fel de colţunaşi făcuţi doar în Urali, şi umpluţi cu carne de vită. Se servesc fierbinţi presăraţi din abundenţă cu smântână, unt şi oţet de mere, în proporţii ştiute doar de maeştri culinari ai locului. La fel, poţi încerca produsele bucătăriei ruse. Ai de ales între zeci de feluri de borşuri, plăcinte şi prăjituri.

Cu băutura însă, atenţie mare! Eşti în Rusia şi sigur nu ai antrenament la ţinut pasul cu gazdele la golit paharele de vodcă!

Este indicat să te opreşti la 1-2 păhărele de vodcă (mici!). Poţi degusta cu succes, băuturile locale, nemaiîntâlnite în alte părţi ale lumii. Ce părere ai bunăoară, de sucurile Tarhun, Buratino sau Baikal?

Dar de o cană din lemn plină cu kvas (băutură tradiţională rusească făcută din pâine naturală neagră, un fel de bragă rusească)?

Este acrişoară, carbogazoasă, are un gust aparte şi nu este alcoolizată.

Gustă şi din Mors, este o minunată băutură tradiţională făcută din zmeură, afine, mure, ienupăr şi coacăze. Toate în proporţii egale, mai puţin ienupărul.


Adânc. În sălbăticie...

Dacă eşti adeptul(a) activităţilor montane obisnuite şi al sporturilor de iarnă, Uralii îţi oferă mai mult decât poţi duce. Vei găsi facilităţi pentru alpinism, schi, vânătoare, pescuit, călărie, plimbări cu snow-mobilul sau sania tradiţională rusească (asta merită din plin!), rafting, saună şi chiar birdwatching pentru pasionaţi.

Cei care vor mai mult, trebuie să viziteze Rezervaţia Naturală Baskhirskii, unde se află peştera Capova sau Rezervaţia Geologică Ilmenskii.

Rezervaţiile Visimskii şi Basegi oferă experienţa vie a pătrunderii într-o lume a începuturilor şi esenţelor, unde pădurea devine un templu cu copaci uriaşi care mor de bătrâneţe şi cad pe pământ pentru a se reintegra în ciclul Naturii. La nord de râul Peciora este platoul Man-Pupu-Ner, cu cei 7 idoli de stâncă veneraţi de popoarele uralice din cele mai vechi timpuri. Aici este cea mai mare pădure virgină din Europa situată în Rezervaţia Komi, intrată în patrimoniul UNESCO şi având gradul de World Heritage Site.



Pădurile vestice ale uriaşului lanţ muntos sunt alcătuite predominant din conifere, cele estice sunt formate în principal din rarişti de răşinoase de taiga, iar în nordul Uralilor cresc păduri nesfârşite de brad siberian, molid siberian, larice, zadă şi pin siberian. Pădurile polare sunt de altitudine joasă iar peisajul este presărat cu mlaştini, licheni şi tufe de fructe de pădure precum afinele şi coacazele.

Pădurile de aici abundă încă de animale sălbatice. O parte dintre ele, precum ursul brun, vulpea roşie, lupul, mistreţul şi jderul sunt întâlnite şi la noi. Altele precum elanul, renul, lemingul, vulpea polară, jderul gluton (Wolverin-ul) şi samurul, se întâlnesc doar în zona arctică sau siberiană.

Păsările se găsesc la tot pasul, cerul şi copacii fiind deseori brăzdate de zborul acvilelor de munte, uliilor porumbari, şoimilor polari şi călători, cocoşilor de munte şi de mesteacăn, ieruncilor, huhurezilor, bufniţelor, berzelor negre, uliilor şorecari, şi potârnichilor de tundră. Dacă vă aventuraţi prin păduri, există riscul major al rătăcirii.

Distanţele sunt uriaşe, iar un corp de pădure obişnuit din Urali este de câteva ori mai mare decât unul similar din Carpaţi. În plus, aici aşezările umane sunt foarte rare, iar vremea se schimbă incredibil de repede. Pot apărea viscole şi în iulie...

Mergeţi întotdeauna cu ghizii locali. Au trăit o viaţă în Urali şi cunosc locurile.

Aventură plăcută!