Home - obiective turistice Articole Iran, pe drumul mătăsii - Ep. 1: Primii paşi prin Teheran
 
24.03.2011

Iran, pe drumul mătăsii - Ep. 1: Primii paşi prin Teheran

Iran, pe drumul mătăsii - Primii paşi prin Teheran

Începând de astăzi, voi istorisi o poveste de călătorie dintr-o ţară străveche, fascinantă, cu oameni frumoşi şi primitori, dar care are parte de o imagine pe nedrept negativă... În serialul care începe astăzi, voi povesti despre cele 10 zile (ştiu, imens de puţine!) pe care le-am petrecut în Iran, o ţară care m-a surprins aproape la fiecare pas.

Ce vă trece prin minte când cineva rosteşte cuvântul Iran? Bănuiesc că bărboşi cu mitraliere (greşit - marea majoritate a lor îi găsiţi în Afghanistanul vecin), femei care umblă înfăşurate în negru, ayatolahi agitaţi, mulţimi care se auto-biciuiea... Corect, asta vedeţi la TV pentru că asta este senzaţional şi face rating. Poate veţi afla şi despre presupusa bombă nucleară iraniană (nineni nu a dovedit că există). Ei bine, ajuns în Iran, vei găsi o cu totul altă ţară - este poate una dintre cele mai moderne ţări din Orientul Apropiat, cu un popor prietenos, primitor şi cult (în ce ţară din lume, poeţii de secol XI sunt super-staruri şi pe ce meridian, dacă opreşti pe oricine pe stradă îţi va recita poezii întregi din poeţii locali?), o ţară de o curăţenie exemplară pentru regiunea în care se află, un loc în care pur şi simplu te simţi bine. A, să nu uit, niciodată să nu-i spuneţi la vreun iranian că e arab. Nu e! Iranienii sunt urmaşii vechilor perşi, iar limba lor este complet diferită de cea arabă - farsi, limba naţională a Iranului este indo-europeană, iar araba este o limbă semitică... ca român, puteţi învăţa mult mai repede farsi decât arabă.

Am aterizat undeva pe la 4 - 5 dimineaţa, destul de năuc. Aeroportul Imam Khomeini este mare (mai mare decât Otopeniul) şi destul de modern... evident, nu se compară cu Dubai sau Doha, dar poate să-l confundaţi cu vreun aeroport din Europa... Având viză de la Bucureşti, am trecut prin controlul de frontieră ca prin brânză şi după câţiva paşi, am avut primul şoc - la intrarea în Republică Islamică Iran era o imensă reclamă la berea Bavaria ! M-am frecat la ochi şi mi-am verificat viza. Da, sunt în Iran... Şi da, există reclame la bere în Iran... dar la bere islamică, berea fără alcool, în schimb cu gust de fructe (mere, lămâi, rodii)... Dar să nu anticipez.

Odată ieşiţi afară din aeroport unde deja se vedeau zorile, ne-am pus pe negociat preţuri la taxi. Primele confuzii - în Iran, moneda naţională este rialul. Din nefericire, în viaţa de zi cu zi, preţurile sunt exprimate de multe ori verbal în tomani, o monedă veche iraniană, scoasă din circulaţie acum vreo 80 ani… dar iranienii continuă să calculeze multe preţuri în tomani. Şi cum 1 toman = 10 riali, poate exista o confuzie. Aşa că dacă ajungeţi în Iran, de fiecare dată, întrebaţi dacă preţul este în riali sau tomani!

După surpriza cu berea, odată plecaţi de la aeroport, am parte de a doua mega-surpriză! Teheranul are mai multe autostrăzi decât va avea întreagă Românie prin 2040 ! Dacă Oprescu are fantezii cu autostrăzi "zburatoare", nu trebuie să se ducă tocmai la Beijing să le vadă, poate să călătorească şi mult mai aproape, la Teheran, oraş împânzit de autostrăzi suspendate cu 3 - 4 benzi pe sens, uneori şi mai multe. Inclusiv autostrada de la Imam Khomeini Airport se desfăşoară pe vreo 5 benzi la un moment dat, mai ales când trece pe lângă mausoleul ayatolahului. Problema cea mai mare este ca în ciuda infrastructurii impecabile, stilul de condus este complet haotic - comparabil cu India sau Cairo... Dacă în India sau Cairo nu prea înţeleg mentalitatea şoferului local, în Teheran, în schimb, toată lumea, de la biciclişti la şoferii de TIR-uri par să participe într-o competiţie de viteză... De altfel, există şi o pistă de curse de maşini în Teheran, dar, sincer, nu cred că are nici un rost să te duci la o astfel de competiţie... Stai într-o după-amiază sau dimineaţă la etajul 2 sau 3 al unui bloc de pe unul din marile bulevarde din Teheran şi vei asista la cea mai tare competiţie automobilistică din lume - băieţii de la Formula 1 sunt mici copii!

Unii spun că arta miniaturii sau a caligrafiei s-ar fi născut în Iran. Nu ştiu, nu bag mâna în foc... dar arţa strecuratului printre maşini este în mod cert o artă în Iranul contemporan. Într-un final, ajungem la hotelul Shiraz, gazda noastră din Teheran.. Intrarea este frumoasă, decorată cu soldaţi perşi de pe vremea lui Xerxes... Din fericire, recepţia este foarte promptă şi în câteva minute mă pot arunca în oricare din cele 4 paturi din camera noastră "dublă". Mai rostesc un "Hristos a înviat" (am aterizat în Teheran în duminica Paştelui) şi adorm instantaneu...

Hmmm... ce bine au picat orele astea de somn... Mă uit pe ceas, e trecut de ora prânzului. Dacă nu aş fi fost în Teheran, nu aş fi căzut din pat pentru nimic în lume, dar curiozitatea mă roade... sunt totuşi într-un oraş unde nu ajungi chiar în fiecare zi. În plus, avem de cumpărat şi un bilet de avion intern de la Iran Air pentru Esfahan - Shiraz. Deşi Iran Air-ul are un site operaţional, din păcate, datorită embargoului financiar, nu poţi să cumperi bilet de avion din Romania... De altfel, deşi există ATM-uri prin oraşe, nu le poţi folosi datorită aceluiaşi embargo, aşa că a trebuit să vin cu cash-ul de acasă.

O iau la pas spre Iran Air a cărui birou este la vreun kilometru spre nord... cel mult, asta susţine Lonely Planet şi aşa îmi zic şi cei de la recepţie... Iar pe drum, trecem pe lângă unul dintre obiectivele de neratat din capitala iraniană - fosta ambasadă SUA, cunoscută şi sub numele de US Den of Espionage (Bârlogul Spionajului American). Aici se afla ambasada SUA înainte de preluarea puterii de către Ayatollah. Statele Unite au sprijinit făţiş regimul despotic al Şahului şi tot aici, Kermit Roosevelt Jr., nepotul fostului preşedinte FDR, a organizat şi urmărit lovitura de stat din 1953 când regimul democratic al lui Mossadegh a fost răsturnat de către CIA, urmând aproape 25 de ani de dictatură a Şahului. După Revoluţia Islamică, studenţii islamişti au luat cu asalt ambasada şi au urmat 444 zile în care personalul diplomatic american a fost sechestrat de aceste miliţii studenţeşti (printre aceşti studenţi se pare că a fost şi actualul preşedinte, controversatul Ahmedinajad). Jimmy Carter a încercat să-I salveze pe ostatici printr-o acţiune militară care prost planificată şi dezastruos condusă a dus la o umilinţă totală - elicopterele americane s-au ciocnit între ele deasupra deşertului Iranian. În secret, contra-candidatul lui Carter, Ronald Reagan a negociat cu iranienii eliberarea ostaticilor, dar numai după alegerile din SUA. Miliţiile islamice s-au ţinut de cuvânt, Reagan a câştigat (eşecul umilitor din Iran a fost una din principalele cauze ale înfrângerii lui Carter), iar prizonierii au fost eliberaţi în ziua în care Reagan a preluat oficial mandatul (20 ianuarie 1981).


Astăzi, Bârlogul Spionilor este bârlogul miliţiilor Sepah, aşa-zişii gardieni ai revoluţiei, o miliţie para-militară care se ocupă de "protecţia" Revoluţiei. Înăuntru, se spune că există un muzeu care păstrează dovezile incriminatoare ale CIA, dar nu poate fi vizitată decât circa 10 zile pe an. Ce sunt interesante sunt însă picturile murale anti-americane de pe ziduri - Statuia Libertăţii are un craniu în loc de cap, sunt citate din Imamul Khomeini (precum "Astăzi, guvernul Statelor Unite este văzut ca unul dintre cele mai urâte guverne din lume" sau "Statele Unite sunt prea slabe pentru a face ceva"), iar imaginile arată fie avioane de luptă americane, fie simboluri ale SUA batjocorite… cum de altfel este şi urma din zidul de la intrare a stemei SUA.

După pozele de rigoare (Lonely Planet recomandă să pozăm mai pe "ascuns"), traversez spre biserica ortodoxă greacă, aflată fix în aceeaşi intersecţie. Din păcate, este închisă... mare surpriză, astăzi este totuşi Paştele Ortodox, cum poate fi biserica închisă? Voi încerca şi la Catedrala Armeană din cartierul armenesc. Acolo, biserica era deschisă, deşi nu era Paşte. Paştele Armenesc nu este în aceeaşi zi cu cel ortodox.

Dar despre biletele Iran Air şi muralele din Teheran, în episodul următor!

Cezar a.k.a Imperator este un pasionat de calatorii, istorie si de descoperirea altor civilizatii. Povestile, dar si sfaturile lui de calatorie le puteti gasi pe www.imperatortravel.ro

Cuvinte cheie: iran
 
 
Comenteaza
  • 22 iulie 2012 / 10:32 Sorin

    Imperator e un semidoct, a calatorit in multe tari dar e slab informat, dupa ureche, se vrea si formator de opinie.

  • 27 martie 2011 / 18:38 prosperitate

    Piramida Banilor !!! POTI SA FACI BANI USOR, REPEDE SI LEGAL! Varianta in care investesti 30 ron + 6 plicuri cu timbru si castigi minim 78.125 RON!!! Nu este nici o gluma, crede-ma! Depinde numai de tine! Depinde de cat de bogat crezi ca meriti sa fii. Scrie un e-mail cu textul “bani” la prosperitate_acum@yahoo.com…

  • 26 martie 2011 / 16:22 Ruben

    Ma bucur ca posturile de la Imperator au ajuns pe descopera.ro, asa afla mai multa lume ce articole bune a scris pe blogul sau de-a lungul timpului. :)

  • 26 martie 2011 / 11:10 Titus

    Amice, tradu-mi te rog "auto-biciuiea", pe cuvant daca am gasit acest cuvant in dictionar. Si "odată ieşiţi afară" - serios? Eu m-am decis sa ies inauntru, sa sfidez regulile firescului si tu pe cele ale gramaticii... Urmatorul episod sa ti-l citeasca altii. T. PS pentru Burebista: Schimba-ti pseudonimul,…

  • 25 martie 2011 / 20:47 burebista

    ma baiatule daca ai trai printre ei si ai lucra cu ei , asa cum o fac eu de vreo 7 ani , probabil ca tia-i schimba mult percetia despre ei . ma rog , la prima vedere sa-r putea sa ati ia ochii . daca ai fi fost mai atent sau daca a-i fi intrebat ai fi putut afla ca aproape toate constructiile importante…