Home - obiective turistice Articole Iran, pe drumul mătăsii - Ep. 4 - Azadi Tower
 
30.03.2011

Iran, pe drumul mătăsii - Ep. 4 - Azadi Tower

Iran, pe drumul mătăsii - Ep. 4 - Azadi Tower

Gata, mi-am revenit dupa baia de diamante. Soarele este inca sus pe cer, deci mai putem vedea ceva frumos. Maine ne-am programat sa plecam la Kashan, asa ca trebuie sa exploatam ziua la maxim. Scot ghidul, citesc rapid, gasesc solutia – turnul Azadi. Ridic mana la primul taxi, ne intelegem la pret si in curand suntem in drum spre Azadi Tower

Asa cum Londra are Big Ben, Parisul Turnul Eiffel, iar New York-ul se lauda cu Statuia Libertatii (aia adevarata, nu cea cu cranii pictata pe fosta ambasada SUA), ei bine, are si Teheranul turnul cu care se mandreasca. Ma rog, are doua, mai are si un turn de televiziune cam sec, dar Azadi este cu adevarat emblema metropolei.

Turnul Azadi (Libertatea) se afla in zona vestica a orasului, la doi pasi de aeroportul Mehrabad, fostul aeroport numar 1 al Iranului, acum folosit mai putin si doar pentru zboruri interne dupa recenta inaugurare a marelui Imam Khomeini International Airport (IKA).



Sarbatorirea a 2500 de ani de monarhie persana


Constructia lui s-a desfasurat in timpul ultimului sah, Reza Pahlavi si urma sa fie monumentul care sa marcheze "epocala" aniversare a 2500 de ani de monarhie persana. Merita sa povestesc despre aceasta aniversare pentru ca multi cred ca acesta a fost inceputul sfarsitului pentru grandomanul sah. Povestea este ca la un moment dat prin anii 60, in culmea puterii, sahul s-a gandit ca n-ar strica un eveniment care sa intareasca sentimentele patriotice ale iranienilor si, de ce nu, sa-i adune mai strans in jurul monarhiei. Unul din cantaretii de serviciu al regimului a venit cu geniala idee de a sarbatori 2500 de ani de monarhie persana. Ce bine pica ! Se sarbatorea simultan si statalitatea persana si monarhia multi-milenara (conteaza mai putin ca mai multe dinastii fara legatura una cu alta s-au succedat in aceasta perioada). Sahul a fost incantat si propagandistii s-au pus pe lucru. Buget ? Fara numar, fara numar, o data sarbatoresti 2500 de ani ! Din pacate, aceasta sarbatoare "populara" era bomboana de pe coliva unei crize economice adanci in care se zbatea tara de ani de zile.

In cadrul manifestarilor de bucurie "autentica" si de "iubire netarmurita" pentru luminatul Sah, cele mai scumpe componente au fost construirea turnului Azadi (numit in perioada Sahului - Turnul Memorial al Regelui), dar si a unui oras de corturi de super-lux, dotate cu marmura si aur din belsug fix langa Persepolis, capitala Persiei Antice. Aici, urmau sa fie gazduiti regii, presedintii, primii-ministrii, dar si starurile de cinema invitate sa fie martore la renasterea Imperiului lui Darius si Xerxes. Nici o cheltuiala nu a fost prea mare - chartere speciale aduceau zilnic fructe de mare din Caraibe, mancare frantuzeasca fina de la Maxim sau chiar si salam de Sibiu venit zilnic cu o aeronava Tarom pe aeroportul din Shiraz (totul platit cu varf si indesat, ca o fi trimis si Nea Nicu niste carnaciori cadou, asta e altceva !).



"Tara arde si baba se piaptana" au strigat dizidentii de peste tot. Milioane nu au un bob de orez si dorm sub cerul liber, iar Sahul arunca cu miliardele de petro-dolari pe sarbatori absurde... Predicile clericului exilat Khomeini au devenit mai violente, iar casetele audio s-au multiplicat in milioane. Inutil sa spun ca popularitatea Sahului in Iran in loc sa creasca s-a prabusit la cote fara precedent.

La sapte ani de la inaugurare, turnul Azadi era ultimul monument vazut de un Sah care parasea tara in graba sub presiunea milioanelor rasculate, iar in ianuarie 1979, mai bine de 1 milion de oameni il intampinau pe Ayatolahul Khomeini, aterizat pe invecinatul aeroport Mehrabad cu o cursa speciala Air France. Turnul Azadi marca inceputul Republicii Islamice.

Povestea vi se pare familiara ? Pentru cei mai pe la 30 - 40 ani, poate va reaminteste de celebra sarbatorire a "2050 de ani de la constituirea statului centralizat dac" desfasurata in Romania pe la inceputul anilor 80... Ideea acestei aniversari ciudate (data la care Burebista a ajuns la putere nu este cunoscuta, iar 2050 poate fi orice, dar nu o aniversare "rotunda") a venit evident de la exemplul iranian, dar totusi Ceausescu s-a abtinut de la excentricitati de tip Reza Pahlavi.


La pas, prin turnul Azadi


Turnul este cu adevarat spectaculos si chiar imi place, mi se pare o interpretare modernista a traditionalului din arhitectura orientala. Se poate vizita, dar numai cu un ghid. Ni se spune in viteza ca turnul a fost construit de un iranian din Canada la inceputul anilor 70. Normal ca nu insista - autorul turnului, arhitectul Hossein Amanat, cel care a castigat concursul de arhitectura la numai 24 de ani se afla pe lista neagra a regimului ayatolahilor pentru ca este Bahai ! In plus, turnul are ici si colo niste simboluri persane pre-islamice... sunt multe elemente care sunt mai familiare lui Ahura Mazda decat lui Allah !

Dupa ce patrundem in interior, punctul de forta este o sala mare, intunecata peste care ne deplasam pe o scara rulanta. Sala este o reprezentare a hartii Iranului, iar din loc in loc se afla machetele din sticla laminata a monumentelor reprezentative pentru diversele orase din Iran. Evident, moscheile sunt cele mai multe, doar suntem intr-o tara islamica, nu?



Dupa ce trecem prin aceasta sala-harta, incepem sa urcam spre etajele superioare ale turnului. Privelistea este fascinanta - orasul, imens, frenetic, naucitor se desfasoara la picioarele noastra, spre nord, un masiv imens alb, incarcat de zapada, spre est si sud alte cateva dealuri complet plesuve, o autostrada cu vreo 8 - 9 benzi pe sens intra in oras, iar traficul vazut de sus e la fel de brownian… Dar nu poti sa te desprinzi de aceasta panorama.

Dupa ce am atins varful, coboram spre alte sa le zicem atractii. Cel mai distractiv exponant este o culme a tehnologiei iraniene - un robot care canta la pian, un personaj venit parca din primele episoade ale lui Star Wars. Iar la final, evident ca nu poti sa nu gasesti si clasicul magazin de suveniruri. Printre exponantele de vanzare sunt si niste statui gigantice care cantaresc 2 tone, replici de la Persepolis... Oare m-or accepta cu o chestie d-asta in bagajul de mana ? Mmm, poate nu.



In fine, a venit si seara. Si cum s-o petrecem mai bine decat cu toata trupa (suntem de fapt, vreo 9 romani in escapada asta, dar ne-am impartit pe grupulete in functie de unde voiam sa mergem) intr-un restaurant traditional cu program muzical din zona cool din Nord. Restaurantul este arhiplin cu lumea buna a orasului, imbracata la tol festiv, dar avem parte si de un neasteptat program artistic... Parca citisem peste tot ca muzica ar fi interzisa prin Iran, sau ma rog nu foarte apreciata de autoritatile religioase... Or avea ele ce-or avea, dar noi ne aflam intr-un univers paralel in care muzica e permisa. Cantaretii pun patos, muzica este chiar antrenanta, desi este totusi muzica traditionala, nu cine stie ce triluri d-ale lui Shakira sau Lady Gaga... Iar masa e imbelsugata - kebab inecat intr-un ocean de orez, bine udat de bere cu rodii (aia cu lamaie nu prea merge la kebab mi-a spus un connaiseur)

A doua zi, planul era sa plecam spre Kashan, un orasel traditional, la vreo 200 km sud de Teheran. De la hotel, o luam dis-de-dimineata cu metroul spre autogara si de acolo, om gasi noi vreun autobuz spre Kashan. Dar despre asta, in episodul urmator.

Cezar a.k.a Imperator este un pasionat de calatorii, istorie si de descoperirea altor civilizatii. Povestile sale din cele 78 de tari vizitate, dar si sfaturi de calatorie le puteti gasi pe www.imperatortravel.ro

Cuvinte cheie: iran , Azadi Tower
 
 
Comenteaza
    • 1