Home - obiective turistice Articole Iran, pe drumul mătăsii - Ep. 8: Esfahan, dincolo de Imam Square
 
13.04.2011

Iran, pe drumul mătăsii - Ep. 8: Esfahan, dincolo de Imam Square

Iran, pe drumul mătăsii - Ep. 8: Esfahan, dincolo de Imam Square

Cred că v-aţi lămurit deja că Piaţa Imamului mi-a rămas în inimă, dar în ciuda acestei mega-atracţii, Esfahanul mai are şi alte obiective care trebuie vizitate.

Era o vineri de dimineaţă. În Iran, zi liberă, în conformitate cu calendarul musulman. De altfel, oficial, Iranul (ca şi Emiratele sau Arabia Saudită, de altfel) se află în anul 1432 după Hejira, adică momentul în care Mohamed s-a refugiat în Medina, unde a reuşit să convertească populaţia creştină, evreiască şi păgână a oraşului. Pentru musulmani, vinerea este ziua sfântă, aşa că în multe ţări musulmane weekendul constă din joi şi vineri sau vineri şi sâmbătă.

Fiind deci weekend, o bună parte din locuitori iese la iarbă verde prin parcuri, iar unii chiar pleacă în weekend. Să nu credeţi că stau în hoteluri şi mănâncă la restaurante! Campingul este un sport naţional în Iran, aşa că îşi iau cortul, mâncare, vase în care să gătească şi se duc să viziteze alte locuri sau pur şi simplu să se relaxeze împreună cu familia. Iranienii sunt pasionaţi de călătorie, dar în general nu prea ies din ţară din motive de viză sau preţuri - veniturile în Iran sunt inferioare multor ţări din jur. În schimb, clasa medie care îşi mai poate permite o escapadă în străinătate preferă Armenia sau Azerbaijanul (cei cu bani, evident, Dubaiul) unde pot să-şi dea basmalele jos din cap.



Un loc extrem de popular pentru camping este pe malurile râului Zayandeh, care străbate Esfahanul. Deşi am fost în aprilie, adică după o iarnă în care ploua ceva mai des în Iran, râul era complet secat. Şi cum presa este cenzurată, evident că ştirile sunt de multe ori înlocuite de zvonuri (nimic nou, aşa era şi la noi mai demult). Ultimul zvon era că nu-ştiu-ce ayatolah sau politician a strâns într-un rezervor toată apa ca să o vândă Israelului şi să facă o tonă de bani.



Dar înainte de a ajunge în zonă de picnic, trebuie să traversez râul... Probabil pe vremuri era plin de apă, altfel nu-mi explic de ce au construit atât de multe poduri, marea majoritate construite tot de Şah Abbas, ctitorul Imam Square. Cel mai faimos pod este Si-o-Seh sau podul celor 33 de arcuri. Este elegant, iar sub el se află câteva cafenele carea r putea arăta mai bine ţinând cont de cum arată podul... Dar orişicum, seara sunt destul de pline.



După pod, o iau pe malul râului... Peste tot corturi, familii, copii care aleargă. Nu ştiu cât de mult aleargă prin oraş să viziteze vreun monument sau altul ca turiştii occidentali. Lor le place că sunt în natură împreună cu familia. Eventual, se mai duc la vreun sanctuar faimos şi evident în Imam Square. Toţi cei pe lângă care trec mă invită automat să mănânc împreună cu ei. Până la urmă accept invitaţia unui grup de tineri. Un tip brunet, vorbitor de engleză mă invită la un mic dejun. El e mecanic auto, toţi sunt din Esfahan, deci nu sunt veniţi cu cortul, în schimb au ieşit împreună la iarbă verde. E o gaşcă foarte sportivă, veniseră să joace fotbal şi volei. Dacă la fotbal s-au băgat doar băieţii, la volei participă şi fetele care chiar sunt bune - da, joacă cu chadorul în cap, dar asta nu le împiedică să nu joace volei, tenis, să se dea cu bicicleta, sau să facă muşchi la nişte aparate amplasate în parc... În Iran, gym-urile sunt în aer liber, în parcuri!
Una din marile lor curiozităţi este ce gust are alcoolul. Susţineau că nu au băut niciodată. Da, alţii fac party-uri prin case unde se bea whisky, bere sau coniac, dar ei sunt băieţi cuminţi, nu au participat niciodată. Şi în plus o sticlă de whisky e foarte scumpă. Mai degrabă sunt supăraţi că a crescut foarte mult preţul la mâncare şi benzină, iar salariile au rămas la fel. Şi cum veneau alegerile (am fost în Iran înainte de alegerile prezidenţiale din 2009), nu se poate să nu discutăm şi politică... Mulţi tineri ar fi votat cu reformistul Khatami, care a fost preşedinte la începutul anilor 2000, dar acesta nu mai candida. În locul lui candida un tip numit Mousavi, cam puţin cunoscut, deşi a fost la un moment dat prim-ministru...Toţi sunt convinşi că va ieşi Ahmedinajad. Oricum, aşteaptă campania electorală să vadă programele electorale, să asiste la dezbaterile electorale de la radio şi TV şi se vor lămuri. Ce păcat că nu mai candidează Khatami...



Dupa o partida de volei, am plecat mai departe. Le-am multumit de tratatie (kebab, paine, branza) si de sport si am plecat mai departe spre cartierul armean Jolfa. In Iran, exista o comunitate armeana, multi ajungand aici in timpul genocidului din 1915. In schimb, armenii din Jolfa se afla in Esfahan de mai multe secole. Cunoscuti ca artizani de varf, Sah Abbas i-a convins sa se mute din satul lor (numit Jolfa, actualmente in Iran, pe granita cu Azerbaijanul) pentru a construi marile monumente din Esfahan. Pentru a-i convinge, le-a oferit numeroase drepturi respectate pana in ziua de astazi - armenii au libertatea de credinta (in cartierul Jolfa, se afla nu mai putin de 13 biserici), dar si dreptul de a produce si bea alcool. Conform legii, ei pot sa produca si bea doar in cadrul comunitatii (in Teheran, exista un restaurant doar pentru armeni unde femeile pot sa-si dea jos basmaua de pe cap), dar evident ca vand fara probleme si la vecinii musulmani... Dovada este cum arata cartierul si casele lor, mult peste cele din restul orasului. De altfel, singurul magazin United Colors of Benetton care l-am vazut in Iran era la doi pasi de Jolfa. În schimb, armenii şi-au construit o aşezare separată, dincolo de râu... între timp Esfahanul s-a extins, înglobând şi Jolfa, dar cartierul a continuat să existe ca o enclavă în oraş.



Punctul focal al cartierului este Catedrala Vank, cea mai mare catedrală armeană din Esfahan şi probabil tot Iranul. De departe arată ca o moschee, dar cum te apropii observi crucea de pe vârful clădirii. Catedrala Vank este într-o curte cu ziduri ca de cetate. Cum am intrat, am dat peste un banner care scria că armenii vor ca guvernul turc să fie condamnat pentru genocidul din 1915... Iar zidurile erau pavoazate cu citate din declaraţii ale diverselor Parlamente şi alte organisme din lume care condamnau genocidul... Despre genocidul armean, poate ştiţi, poate nu stiti: în timpul primului război mondial, ruşii s-au luptat cu turcii. Turcii i-au suspectat pe armenii creştini că îi sprijină pe ruşi, aşa că au hotărât să scape de ei din zonă de conflict - câtorva milioane de oameni li s-a ordonat să-şi părăsească casele imediat şi au fost obligaţi să o ia pe jos spre Siria şi Liban în condiţii infernale şi la dispoziţia armatei otomane... Aproape 1,5 milioane de copii, bărbaţi şi femei şi-au pierdut viaţa în acest marş al morţii... Alte mii de armeni au fost ucişi în Istanbul ca "trădători". De altfel, curtea mănăstirii Vank adăposteşte şi un muzeu dedicat genocidului armean, un genocid care a beneficiat de infinit mai puţină popularizare decât Holocaustul.



Inutil să spun că am căutat alcool prin numeroasele baruri din Esfahan. Barmanii au cam făcut-o pe niznaiul, că nu au, că nu se poate, că în Iran e interzis. E clar că nu vând alcool aşa la oricine. Aşa că m-am mulţumit cu deja clasica bere fără alcool cu rodii, favorita mea alături de berea cu lămâie (un soi de Corona islamică)... Berea cu pepene chiar are un gust prost.

Am stat trei zile în Esfahan... Aş mai avea de povestit destul de mult, dar o s-o las pentru episodul următor.

Cezar a.k.a Imperator este un pasionat de calatorii, istorie si de descoperirea altor civilizatii. Povestile sale din cele 78 de tari vizitate, dar si sfaturi de calatorie le puteti gasi pe www.imperatortravel.ro

Cuvinte cheie: Iran , Esfahan , Imam Square
 
 
Comenteaza
  • 17 aprilie 2011 / 02:53 Focea Razvan Daniel

    Mariane esti o fiinta jalnica ce nu merita respect. Daca tie ti se pare normal sa ignoram greselile si sa nu mai stim sa vorbim corect inseamna ca esti un mare prost. Esti un paduche ce se ia de numele meu pocindu-l, asta demonstreaza ca esti un ratat, punct.

  • 15 aprilie 2011 / 13:13 Marian

    Mama cati corectori de tip flocea sau cum l-o chema... Iar penibilul de Titus ar face mai bine sa se dedice unui otv sau tabloid ca sa inteleaga si el ceva.

  • 15 aprilie 2011 / 11:10 Focea Razvan Daniel

    Nici tu ca jurnalist nu stii sa folosesti ''pe care'' in loc de ''care'' ? ''De altfel, singurul magazin United Colors of Benetton care l-am vazut in Iran era la doi pasi de Jolfa''. Daca nici tu nu stii, atunci ce pretentii sa avem de la alte persoane. Deja a devenit normalitate si la tv sa se foloseasca ''care'' in loc de ''pe care''

  • 14 aprilie 2011 / 20:26 cra ti ma

    continua. e foarte bine ce faci. și... multumesc!

  • 14 aprilie 2011 / 01:23 andrei

    mai termina-ti odata cu Iran !!!! ajunge,gata !!! opriti-va !