Home - obiective turistice Articole Turist în Coreea de Nord - EP. 3: Onor Marelui Conducător
 
07.06.2011

Turist în Coreea de Nord - EP. 3: Onor Marelui Conducător

Turist in Coreea de Nord - EP. 3: Onor Marelui Conducător

Dimineaţa, la ora 6:00, de la etajul 24 al Hotelului Yanggakdo, Pyongyang-ul pare un oraş părăsit brusc, precum cele mayaş, din antichitate. Nicio maşină nu se strecoară printre blocurile din oraş, niciun om pe stradă, linişte mormântală. Doar jumătate de oră mai târziu însă, străzile se populează brusc şi, din când în când, mai poţi vedea vreun camion, vreun autobuz sau vreun microbuz... Oare de ce or fi construit aceste imense şosele, când nu au maşini? Probabil pentru viitor, când vor fi pline cu Hyundai, Kia sau Daewoo!

Priveliştea este însă impresionantă. Hotelul nostru (care are 42 de etaje) se află în mijlocul unei insule probabil închise coreeanului de rând. Acum, ziua, pot să văd şi terenul de golf (la fel de pustiu), şi multiplexul rezervat pentru Pyongyang International Film Festival... în zare însă nu poţi să ratezi imensa piramidă de 101 etaje care ar urma să găzduiască Ryungyong Hotel, evident eventualul hotel cel mai mare din lume, un proiect început, dar abandonat din lipsă de fonduri (ghidul ne spune că lucrările de construcţie vor fi reluate în curând şi va fi inaugurat în 2012, cu ocazia a 100 de ani de la naşterea lui Great Leader). Şi că veni vorba de ani - Coreea de Nord are calendarul ei, care începe odată cu naşterea lui Great Leader, deci actualmente ne aflăm în anul 99 Juche!

De departe pot acum să văd şi imensa statuie a lui Kim strălucind în soare, dar şi de cealaltă parte a râului, imensul stâlp cu o formă falică, Stâlpul Ideii Ciuce! Pe fundal, în depărtare, Stadionul Champions League, pardon, Stadionul 1 Mai, gazda Arirangului!

Coborâm la micul dejun. Imensul restaurant este cam gol, vopsit într-un alb impecabil cu picturi ale naturii mirifice din Coreea şi mâncare la discreţie... Universurile paralele sunt la ele acasă în Coreea de Nord. Ghizii sunt toţi la datorie, curaţi, ferchezuiţi, gata de luat la pas capitala. Ghidul principal ne recită pe dinafară obiectivele de astăzi - Mansudae, Casa de Studiu, stâlpul ideii etc. etc... Greu de reţinut, dar sigur le voi memora la vizitare...

"Ştiţi, Kim Ir Sen este nu numai un mare lider, este ca un Dumnezeu pentru noi", ne explică coreeanul, puţin jenat... "Ştiţi, ne ducem la Mansudae...". "Ce e Mansudae?". "Este statuia lui Great Leader". "A... chestia aia mare, strălucind noaptea". "Da, şi, ştiţi, când cineva merge acolo este frumos să pună şi nişte flori la picioarele ei". Păi de ce nu zici aşa? Şi de unde flori, or fi şi astea pe cartelă. Nicio problemă, ca prin minune, apare o florăreasă fix la intrarea în hotel şi ne pomenim că acceptă şi euro (5 euro buchetul). Suntem gata de mers.

De data asta, nu vom fi doar doi turişti plus trei ghizi, ci va mai apărea un civil cu noi... "E un businessmen de la noi de la companie care vrea să vadă şi el Pyongyang-ul", este explicaţia mai mult decât penibilă. Ce businessmen o exista în Coreea de Nord, şi încă de la ONT-ul lor, căruia, hodoronc-tronc, i-a venit să viziteze pentru a mia oară capitala... Intuiţia îmi spune că este vorbitorul de limbă romană, mai ales că e spre 40 de ani... Cei din gaşca de puşti care ne ghidează de ieri nu au mai mult de 20 şi ceva de ani şi probabil nu ştiu română, o limbă care nu a mai fost la modă în Coreea de Nord după 1989. Aşa că mă voi adresa businessmenului exclusiv în limba română. Se va ţine tare, precum partizanii, dar după al doilea obiectiv va dispărea fără urmă!

Primul stop, la metrou. Ghidul ne povesteşte de lungime, număr de staţii, gândirea genială care a creat acest obiectiv, în fine, întreaga statistică a metroului. Intrăm, cam pustiu (e cam ora 9:00, lumea e de mult în câmpul muncii), doar câteva suflete mai bântuie prin hrubele metroului... Mă caut în buzunare de mărunţiş, nu, ghidul ne cumpără el jetoanele - plimbarea cu metroul e inclusă în tur! Nu am reţinut dacă ne-a spus nivelul subteran, dar în mod cert este extrem de adânc, după model sovietic... de altfel, seamănă destul de bine cu metrourile din fosta URSS. "Aha, aveţi metrou cu destinaţie dublă, şi ca adăpost în caz de bombardament", remarc nevinovat... Ghidul pare surprins şi bâiguie un raspuns... Nu vreau să-l chinui, de fapt a fost o remarcă nevinovată - îi arăt poarta de plumb care ar trebui să astupe intrarea spre tunelurile subterane în caz de bombardament atomic - "E la fel ca la Moscova", îi spun.

Staţia arată foarte sovietic - candelabre imense, risipă de marmură, mozaicuri, cel mai mare fiind la capătul staţiei cu Great Leader râzând printre muncitori şi vreo doi intelectuali. Ziarul de astăzi este afişat în staţii şi puţinii călători îl citesc aparent cu interes. Urcăm în metrou... e cam gol, dar e ok. Staţia următoare, relativ similară, doar că mozaicul de la capătul ei redă un mare lac... Staţii spectaculoase, nici nu mă aşteptam la altceva. Sunt curios cum o fi restul staţiilor, pentru că, aparent, niciun turist străin nu a mers mai mult de astea două.

La ieşirea din metrou remarc un mic chioşc cu ziare, dar microbuzul este la datorie în faţa staţiei, aşa că ne îmbarcăm să mergem la Mansudae, statuia lui Kim Ir Sen. Imensa statuie a fost ridicată încă din timpul vieţii lui Great Leader, aşa, ca să ştie cum va arăta după moarte. Cred că deja era construită când Ceauşescu a efectuat istorica sa vizită la Pyongyang în 1971, care l-a marcat definitiv pe viaţă, atât pe el, cât şi pe noi (în delegaţie s-a mai aflat şi tânăra speranţă, pe atunci, Ion Iliescu). În spatele statuii se află un mural care înfăţişează natura frumoasă a patriei, iar în dreapta şi în stânga, nişte imense blocuri de granit sculptate cu soldaţi în plină acţiune, surprinzător de înfiorători şi de supăraţi pe inamic... Atmosfera puţin suprarealistă este completată de cântecele patriotice debitate de nişte difuzoare neaşteptat de moderne - mă rog, Great Leader merită ce are ţara mai bun...

Depunem florile, ne înclinăm adânc alături de cei patru ghizi şi urmează sesiunea foto. Mă aştept să nu fie voie să faci poză cu fundul spre Great Leader, dar nici pomeneală (prin Sri Lanka nu puteam să mă pozez cu spatele la statuia lui Buddha). Singura cerinţă era să nu pozez doar fragmente din statuie. Obligatoriu, întreaga statuie... oare băieţii ăştia n-or fi auzit de Photoshop sau de orice alte programe de calculator? În fine, ne pozăm şi individual, şi în grup, pentru a cimenta secular prietenia româno-nord-coreeană. Pozarul-şef este businessmenul misterios care nu prea vrea să intre în poză... Aşa că-i explic clar în romană cum să încadreze şi pe ce să apese şi omul se execută impecabil!

Următorul stop... "Grand People's Study House", îmi recită ghidul în viteza... "What, what?", îl intrerup... "Grand People's Study House", repetă ghidul, "adică la voi s-ar numi Biblioteca Naţională!". Aha - Marea Casă de Studiu a Poporului - Coreea de Nord nu duce lipsă de clădiri cu denumiri lungi şi pompoase. Statuia lui Great Leader se numeşte oficial "Mansudae Grand Monument". Iar cuvântul "Grand" este în mod cert demonetizat în Pyongyang, unde peste tot ai parte numai de "Grand" - şi chiar şi Biblioteca Naţională este gigantică. Exteriorul însă este simpatic - în stilul tradiţional coreean.

Chiar după ce intrăm însă, parcă ne-am fi teleportat direct în Palatul Parlamentului de la Bucureşti... Imediat după Revoluţie, ziarele noastre susţineau că Bucureştiul ceauşist a fost creat ca o copie după Pyongyang... Nici pomeneală, exteriorul clădirilor din capitala Coreei de Nord nu au nimic în comun cu Bulevardul Victoriei Socialismului de la noi (actualul Unirii), în schimb interioarele sunt asemănătoare cu cele din Casa Poporului...

Biblioteca e tot Grand, aşa că încă de la intrare avem parte de un Grand Hall, cu o imensă statuie albă a lui Dear Leader, de data asta cam dat pe spate pe un fotoliu, şi nişte scări rulante urcând printre marmuri... Imediat, apare şi ghidul Bibliotecii, o femeie... este un ghid de o cu totul altă factură - cu zâmbetul pe buze, cu un umor fin, uneori puţin înţepător, ne spune că a lucrat o perioadă în Europa, pe la ambasadele nord-coreene... Mult mai sigură pe ea, îmbrăcată în ţinută de tip Mars Attacks, ne plimbă cu graţie prin giganticele săli destul de pline de cititori.

Primul stop, la închiriatul de carti... O tipă stă la un birou cu ochii într-un computer. "La noi, toată biblioteca este computerizată. Orice carte vrei ţi-o găseşte imediat", se laudă însoţitoarea noastră... Ia să vedem ce cărţi în limbi străine aveţi? Tipa tastează şi, de undeva din spate, imediat apare un vagonaş cu nişte cărţi în engleză... S-au pregătit oamenii pentru vizită... Ia să vedem, dar cărţi în romană? Din nou, tastat la computer şi vagonaşul livrează prompt... "Dinamica atmosferei", "Introducerea algebrică în informatică" şi alte bestselleruri... Toate, dinainte de 1989...

La parter, în picioare, nişte tineri butonează la nişte computere. "Internet", îmi zâmbeşte complice femeia-ghid. "Internet???", de unde şi până unde în Coreea de Nord? "A, nu e internet ca la voi", îmi explică, "este un intranet pentru Republica Populară Democratică Coreeană. Până în 2012, toate casele trebuie să aibă acces la intranet"... Hm, deci ideea ciuce nu va mai fi promovată doar la TV, radio sau prin ziare. Ei bine, acum puteţi să aprofundaţi online operele tovarăşului... Într-adevăr, un pas înainte.

Următorul stop, cabinetul audio... Nişte casetofoane cam vechiuţe sunt aliniate pe bănci. O studentă ascultă ceva la căşti... Evident, cerem şi noi ceva românesc. Nicio problemă, Coreea de Nord este o ţara perfectă... Aşa că, imediat, bibliotecara ne serveşte cu caseta audio... Dăm drumul şi, după o introducere în limba coreeană, în laborator răsună nemuritoarele triluri "Ionel, Ionelule, nu mai bea băiatule!"...

Şi după ce mai vizităm diverse săli de conferinţă şi de lectură (un prof explică ceva geometrie, folosind un televizor unde rula o casetă video), în fine, ajungem şi în balcon... Aici este principala panoramă... în faţa noastră, imensa Piaţă Kim Ir Sen, unde mii de oameni repetau pentru defilarea de ziua naţională, care avea loc peste vreo două săptămâni... Iar în faţă au, mândru, Stâlpul Ideii Ciuce!

Plecăm. Trecem printr-un cartier de blocuri... Cine să locuiască fix în centru? O întreb pe ghiduşă... Păi, oamenii muncii, "ordinary people". De la ce grad în sus? Ea, de exemplu, locuieşte prin zonă (după cum se îmbracă, în mod cert este din nomenclatură). Ghidul, în schimb, provine din clasa muncitoare... taică-su este muncitor la o fabrică, iar el locuieşte cu părintele până o să-i dea Partidul apartament. Înţeleg că asta nu se va întâmpla prea repede.

Şi dacă tot am avut parte de o dimineaţă intelectuală, nu se putea să nu mergem şi la o librărie cu cărţi în limbi străine. Ce credeţi că am găsit prin librarie...? Evident că "The Greatest Hits" ale Coreei de Nord. Cărţi de genul "Eternal Sun of Mankind" (cin'să fie, Great să fie?), "Kim Jong Il on the Juche Idea". "The Victory of Socialist Cause", în mai multe limbi... Cumpăr câteva cărţi de istorie despre Războiul Coreei, dar şi amintirile unui sud-coreean refugiat din iadul capitalist.

Dar distracţia este asigurată fix în faţa librăriei de domnişoara-semafor... În Coreea de Nord nu există semafoare sau, mai precis, eu n-am văzut niciunul. În schimb, în intersecţii, sunt nişte domnişoare cu ochelari de soare care, timp de o oră pe schimb, dansează un soi de breakdance... este domnişoara-semafor care dirijează circulaţia de multe ori inexistentă... Chiar dacă nu e nici o maşină pe şosea, domnişoara-semafor dirijează circulaţia cu nişte gesture robotizate... curat breakdance!

Şi după atâta efort, nu putem decât să ne întoarcem la hotel, unde iar ne trezim pe masă cu mâncarea pentru un întreg cartier. Sincer, n-am văzut nici o alimentară. Şi când am întrebat, mi s-a răspuns că ele sunt în altă parte a oraşului... Pe unde? Mister...

Cezar a.k.a Imperator este un pasionat de călătorii, istorie şi de descoperirea altor civilizaţii. Poveştile sale din cele 78 de ţări vizitate, dar şi sfaturi de călătorie le puteţi găsi pe www.imperatortravel.ro

Cuvinte cheie: Coreea de Nord
 
 
Comenteaza
  • 06 martie 2013 / 21:13 han

    Cu siguranta faci parte din regnul javrelor,care nu are nimic din fiinta umana.Te asteptai sa vezi prostituate,cersetori,gay,greve,si multi granguri care sa te pupe-n c.. Ai fi preferat sa nu vezi fiii de muncitori ci printisori si principese,restsurante pline de intelectuali capitalisti si fete care sa-ti satisfaca placerile.Ce mult te-ai bucura tu * sa destabilizeze imperialistii si aceasta tara.Sa distruga tot ce au facut acesti OAMENI,si sa puna mina bancherii pe ea.I-mi vine sa vomit.

  • 12 august 2012 / 16:28 LUPU IOAN

    Stimate Domn, Mi-a placut foarte mult articolul si mi-am amintit ca detin cartea de vizita din 1974 a lui Kim Ir Sen, marele conducator al R.D.Coreea. Aveti idee daca intereseaza pe cineva? In caz afirmativ astept raspunsul Dvs. Cu stima, Ioan Lupu

  • 19 iulie 2011 / 16:33 zona

    Ma gandesc cu groaza ca si noi eram pe drumul asta.... Felicitari ! Foarte interesante reportajele.

  • 15 iunie 2011 / 19:28 Ada

    Mi-au placut mult articolele tale din seria Coreea de Nord ! Keep up the good work:)

  • 14 iunie 2011 / 16:43 cristi

    mi se pare de prost gust insasi ideea de a te duce "turist" in coreea de nord, unde poti merge si vedea doar cat iti da voie latul partidului. sa mai scrii si un asa-zis reportaj despre acel ospiciu, la modul jovial, mi se pare gretos. sunt curios cati ani are cezar dumitru, dar nu cred ca a fost la defilare de 23 august cand era in clasa a doua. oricum, in afara de tema si abordare, recomand calduros mai multe lecturi pentru rafinarea stilului.