Home - obiective turistice Articole Samarkand – citadela splendorilor
 
18.06.2011

Samarkand – citadela splendorilor

Samarkand – citadela splendorilor

Al doilea oraş al Uzbekistanului şi cea mai faimoasă citadelă din inima Asiei Centrale, Samarkand rămâne un loc pe care nu poţi să-l uiţi dacă ai avut norocul să pătrunzi în lumea sa tainică. Vreme de secole a fost o capitală a Islamului luminat şi moderat, un centru al dervişilor şi sufiţilor, savanţilor, filozofilor, astronomilor, matematicienilor şi medicilor din această parte de lume. Astăzi, farmecul său a rămas, rezonanţa cu vremurile de glorie regăsindu-se în fiecare colţ de stradă şi în orice clădire sau edificiu istoric splendid prezervat.

Oraşul mai vechi decât Roma

Puţin, mult prea puţin se cunoaşte despre Samarkand. În memoria colectivă a oamenilor cu un minim de cultură generală, oraşul este doar capitala marelui imperiu asiatic fondat de contemporanul lui Mircea cel Bătrân, cumplitul şi sângerosul Tamerlan, mai cunoscut după titulatura de Timur cel Şchiop, fondator al unei dinastii conducătoare care-i poartă numele.

Cu toate acestea, citadela este în sine, cu mult mai mult decât fosta capitală a unuia dintre cei mai mari tirani ai omenirii.

Nu vom şti niciodată cu exactitate originea numelui său cu rezonanţe care te trimit cu gândul spre stepe nesfârşite, arse de soare şi cutreierate de caravanele Drumului Mătăsii.

Unii istorici susţin că etimologia numelui vine din limba persană veche, unde "asmara" înseamnă piatră, şi din limba sogdiană, astăzi dispărută, unde "qand" însemna fortificaţie, fortăreaţă. Vechile manuscrise arabe se refereau la el în termeni laudativi precum "Nestemata Răsăritului", iar europenii din evul mediu îl numeau respectuos şi umil "Tărâmul Scolasticilor".

Oricum, cea mai realistă caracterizare i-a făcut-o marele Alexandru Macedon, care atunci când a intrat în premieră în Samarkand, a exclamat:

"-Auzisem că oraşul este frumos, dar nu mi-am închipuit niciodată că este atăt de încântător şi maiestuos".

Reţineţi că era vorba de perioada antică, când superbele edificii construite după apariţia Islamului, şi care fac astăzi faima oraşului, nu fuseseră încă ridicate...

Oraşul este foarte vechi. Primele urme de aşezări umane din perimetrul Samarkandului , datează din epoca târzie a bronzului.

A fost fondat încă din perioada pre-ahemenidă, între anii 650-550 înainte de Hristos.

Cucerit în anul 329 înainte de Hristos de către Alexandru cel Mare, a primit numele de Maracanda, dat de greci. Oraşul a trecut prin două faze succesive ale cuceririi elenistice. Prima prin Alexandru Macedon, a doua prin re-cucerirea întreprinsă de regele greco-bactrian Eucratides. Ceramica descoperită la faţa locului face diferenţa dintre cele două faze.

Urmele civilizaţiei pre-islamice Sogdiene, rezidă prin descoperirile arheologice din Panjikent.

În secolul 8 după Hristos, Samarkandul este cucerit de ofensiva arabilor, şi devine un important centru la culturii şi civilizaţiei musulmane.

Dovezile arheologice prezintă în acestă direcţie o succesiune rapidă de edificii monumentale între care se remarcă Moscheea Vineri şi marele palat construit pentru guvernatorul omeyyad Nasar ben Sayyar. În paralel, oraşul s-a dezvoltat foarte mult şi din punct de vedere economic şi comercial, fiind aşezat într-o adevărată răscurce de lumi şi civilizaţii. Mai mult, Samarkand era poziţionat chiar pe ruta celebrului Drum al Mătăsii care lega China de lumea din bazinul mediteranean.

Steaua sa norocoasă a pălit sub norii negrii ai Istoriei, undeva în anul 1220, când oraşul a fost aproape complet distrus şi jefuit de hoardele necruţătoare ale lui Ginghis Han.

A înflorit iarăşi sub conducerea hanului de tristă amintire, Tamerlan, care în anul 1369 în proclamă capitală a imperiului său.

Gestul lui Timur cel Schiop a pus literalmente oraşul pe harta lumii. Mare parte din arhitectura spectaculoasă care poate fi admirată în prezent fiind construită de el personal, sau de descendenţii săi timurizi.

Declinul imperiului din secolul 15, a dus la creşterea puterii triburilor uzbece nomade aparţinând de clanurile shaibanide, care au cucerit oraşul în anul 1500. Bucuria uzbecilor a durat fix până în anul 1784, moment în care puternicul emirat de Buhara îşi exinde stăpânirea asupra citadelei. Viaţa a continuat netulburată până la sosirea ruşilor în zonă, al căror imperiu ţarist se afla pe atunci în plină cucerire a spaţiului central-asiatic, viitor loc pentru republicile sovietice de mai târziu.

Bijuteriile arhitecturale

-Muritorule, O tu cel căruia sorţii i-au hărăzit să intre în oraşul neasemuit Samarkand, renunţă la câteva clipe din timpul tău şi zăboveşte în preajma monumentelor.

Sute de ani de istorie şi fapte troneaza zidite în neasemuitul stil arhitectural islamic din Asia Centrală.

-Ansamblul Registan.

Registan a devenit piaţa centrală a oraşului odată cu moartea regelui persan Afrasiab. De atunci până în zilele noastre, Registanul a fost reconstruit în numeroase rânduri.

Astăzi este înconjurat de cele trei medrese (şcoli de teologie musulmană unde se studiază Coranul) simbol: Ulugbek, Shirdor şi Tilla Kari.

-Mausoleul Gur Emir. Emirul care şi-a împrumutat numele mausoleului, a fost un tiran pe potriva lui Tamerlan. Gur Emir a construit macabre piramide alcătuite in capetele retezate ale învinşilor săi. Contemporanii şi urmaşii săi i-au construit în schimb un fabulos loc de veci...

-Moscheea Bibi Khanum, Restaurată în prezent, moscheeea lui Bibi Khanoum, soaţa favorită a lui Tamerlan, este una dintre cele mai splendide capodopere arhitecturale din Asia Centrală. Moscheea a fost ridicată de Tamerlan pentru a marca astfel raidurile sale victorioase concretizate cu distrugerea oraşului Delhi.

-Ansamblul Shakhi-Zinda. Bătrăna necropolă situată în apropierea monumentului lui Afrasiab conţine 44 de morminte în 20 de mausolee. Ansamblul poartă numele vărului primar al profetului Muhammad.

-Moscheea Hazrat-Khizr. Este unul dintre cele mai vechi edificii din Samarkand, fiind distrus iniţial la ordinul lui Ginghis Han. A fost reconstruita fidel de abia în secolul 19.

-Mormântul profetului biblic Daniel

Nimeni nu s-ar aştepta să găsească aici locul de veci unde odihneşte profetul Daniel cel aruncat în groapa cu lei flămânzi şi apărat de Dumenzeu de colţii fiarelor.

După cucerirea Siriei, mormântul său a fost dizlocat şi trimis în Samarkand la ordinele temutului Tamerlan. Astăzi poate fi vizitat în apropierea monumentului lui Afrasiab.

-Observatorul astronomic al lui Ulugbek

Descoperit de cercetătorii ruşi, observatorul este o minune arhitectonică a vemurilor sale.

Astăzi, a mai rămas doar fundaţia, care este pur şi simplu extraordinară prin complexitate şi ne dă astfel adevărata valoare şi demnaisune a observatorului.

Ulugbek, cu toate că a fost nepotul lui Timur cel Şchiop, nu a împrumutat din fericire nimic din trăsăturile cumplitului său bunic. Dimpotrivă, Ulugbek a fost un mare astronom, om de ştiinţă şi arhitect. Descoperirile sale ştiinţifice şi astronomice au

revoluţionat cunoaşterea omenească a întregii sale perioade sale istorice.

-Mausoleul lui Al Buxori Al Buhari

Al Buxori a fost un biograf şi exeget al vieţii Porfetului, fiind un cercetător şi culegător al vorbelor şi pildelor Profetului, neînregistrate în Coran.

După ce a cules toate tradiţiile orale disponibile, le-a compilat şi le-a grupat într-un volul intitulat Hadit-ul Buhari Sharif. Mausoleul său a fost declarat obiectiv de interes naţional, fiind reconstruit de autorităţile uzbece. Materialele de construcţii au fost trimise din Kuweit şi Arabia Saudită, iar Iranul a finanţat întregul proiect, în timp ce marmura verde a fost trimisă de statul Pakistan. Conform datelor, obiectivul este vizitat zilnic de peste 1 000 de turişti din toate colţurile lumii.

-Mausoleul Rukhabat

Situat în centrul oraşului, edificiul funerar are patru faţade identice şi este locul de odihnă al unui respectat lider spiritual local, maestrul sufit Burkhan ad-Din Sagardji, plecat la Allah în anul 1380.

-Ansamblul Abdi Darun

A fost construit în memoria unui celebru legislator musulman. Portalul şi cupola sunt decorate splendid cu motive geometrice şi pasaje din Coran.

-Ansamblul Khodja Ahrar.

Este locul de odihnă al regretatului binefăcător şi lider religios Nakhshbandi-ul Ubidallah Ahrar. Mausoleul este decorat cu marmură albă inscripţionată. Este alcătuit din mai multe moschei şi medrese. ale căror decoraţiuni exterioare sunt comparabile doar cu cele din vechile moschei prezervate din Iran.

În acest adevărat regal al culturii, civilizaţiei şi spiritualităţii musulmane, trebuie amintită neapărat figura şi personalitatea lui Amoghavajra.

Amoghavajra a fost un călugăr budist care a trăit în secolul 8, s-a născut în Samarkand din tată indian şi mamă sogdiană, şi a fost cel care a tradus în limba chineză scripturile ezoterice ale budismului Vajrayana.

Călugărul din Samarkand a devenit astfel un personaj central la curtea dinastiei chineze Tang, fiind considerat unul dintre cei trei fondatori ai budismului ezoteric chinezesc.

 
 
Comenteaza