Home - obiective turistice Articole Jurnal din Mali - dogonii, copiii lui Sirius - EP1
 
15.08.2011

Jurnal din Mali - dogonii, copiii lui Sirius - EP1

Jurnal din Mali - dogonii, copiii lui Sirius - EP1

Dogonii sunt unul dintre cele doisprezece popoare care formează Republica Mali de astăzi. Africa nu este un continent al ţărilor-naţiuni cum este Europa, este un continent format din state artificiale, construite pe baze coloniale. De aceea, multe graniţe sunt trasate în linie dreaptă, împărţind în două triburi cu aceeaşi limbă şi cu tradiţii unitare. Poate dacă ar fi trăit în Europa, dogonii ar fi avut vreo republică a lor, dar aşa, fac parte din Mali, iar zona lor poartă numele de „ţara Dogon”.

Nu se ştie de unde au venit dogonii... Există speculaţii că provin tocmai din Egiptul Antic, de unde au preluat cultul stelei Sirius... Ce este cert însă, înainte de a se muta pe dealurile dinspre actuala graniţă dintre Mali şi Burkina Faso, ei au locuit pe undeva prin vestul Mali-ului, unde au avut necazuri cu puternicii fulani care voiau să-i convertească cu forţa la islamism. Cum dogonii au un ataşament ieşit din comun faţă de tradiţiile şi cultura lor, nu prea au acceptat uşor învăţămintele Profetului, aşa că mulţi au fost capturaţi de fulani şi vânduţi ca sclavi... Cei care au rămas, au hotărât să se mute într-o zonă mai paşnică, undeva mai prin interiorul continentului...

Aşa au ajuns într-o zonă numită astăzi faleza Bandiagarei... un platou înalt şi cu puţină vegetaţie, care se prăbuşeşte brusc printr-un canion înalt de 150 - 200 de metri într-o câmpie fertilă. Ajunşi aici, dogonii i-au întâlnit pe telemi, un popor pe care dogonii îl descriu ca fiind mic de statură şi cu pielea de culoare roşie, ceea ce îi face să fie confundaţi cu pigmeii (care astăzi mai supravieţuiesc doar în estul Republicii Democrate Congo, fostul Zair).

În limba dogonă, telem înseamnă "cei care erau aici". Telemii erau vânători şi culegători, iar dogonii agricultori, aşa că primul lucru pe care l-au făcut când s-au instalat a fost să taie pădurea de la picioarele impresionantei faleze şi să se apuce de arat... Până la urmă, telemii au decis (de bună voie, susţin dogonii) să se mute în altă parte şi se pare că au luat-o spre sud, spre actuala Burkina Faso, unde li s-au pierdut urma.

Iniţial, dogonii s-au instalat pe vârful falezei. Acolo condiţiile sunt însă grele, pământ arabil nu prea e, doar stâncă şi iar stâncă... Dar aşezările au fost mai întâi construite pe culmi, pentru că erau mai uşor de apărat. La fel şi satele teleme, ele sunt construite în piatră, undeva la mijlocul falezei, în nişte poziţii practic imposibil de atins - unii dogoni încă mai cred că telemii ştiau să zboare, dar explicaţia mai ştiinţifică este că aceştia îşi construiseră nişte scări extrem de lungi şi în caz de pericol, toţi se refugiau în satele practic de neatins construite în faleză, trăgând scările după ei. De altfel, aceste clădiri teleme sunt un punct de atracţie ieşit din comun pentru că orice trecător nu poate decât să se minuneze cum au construit oamenii aceia sate şi depozite pe abruptul falezei.

Dar să revin la actualii locuitori, dogonii. În primul rând, primul lucru pe care îl descoperi sunt lungile saluturi obligatorii când întâlneşti vreo cunoştinţă. Durează minute în şir şi se concentrează în jurul cuvântului "se o" - "ce faci" - aşa că atunci când un dogon se vede cu altul începe - "se o, se o tu, se o nevastă, se o copiii, se o maică-ta, se o taică-tu, se o verii, se o... se o". Evident că nici celelalalt nu trebuie să rateze vreun "se o"... Pentru străini, "se o" se transformă în franţuzescul "ça va", care şi el se prelungeşte cât se poate de mult fără a intra însă în detaliile cu privire la mamă, tată, nevastă, etc.

În zilele noastre, dogonii sunt majoritar musulmanii, iar unii catolici, dar tradiţiile care sunt mult mai puternice decât moscheile de lut şi bisericile de pământ sunt cele animiste. De altfel, mai există câteva sate care au rezistat vreunei convertiri până în zilele noastre. Deşi se închină la spirite, la animale (vulpea este una din zeităţile importante) sau la stele, dogonii au o religie totuşi, surprinzător, monoteistă. Există un zeu suprem, Ama, care a creat pământul, soarele, luna, dar şi pe primii pământeni, care au fost circumcişi de unul din fiii lui Ama. De aceea circumcizia - atât cea masculină, cât şi cea feminină - este una din tradiţiile fundamentale ale dogonilor (aceasta are loc într-un loc special în cadrul unui ceremonial care are loc la o anumită dată odată pe an).

O altă caracteristică definitorie este importanţa acordată stelei Sirius. Una din legendele dogoneze spune că ei au fost învăţaţi despre Sirius chiar de către extratereştrii veniţi de acolo (este una din stelele relativ apropiate de Pământ, aflată la doar 8 ani-lumină).

De asemenea, din cele mai vechi timpuri, dogonii ştiau că Sirius este formată din 3 stele, în timp ce restul astronomilor cunoşteau doar 2 stele Sirius. Ei bine, dogonilor li s-a dat dreptate abia în 1994, când un puternic telescop a putut observa şi steaua-geamănă ascunsă a lui Sirius. De altfel, Sirius marchează începutul unui nou ciclu de viaţă sau a unei noi generaţii între dogoni, când are loc cel mai important festival dogon - festivalul Sigui. Ultimul a avut loc în anii '60 şi se pare că următorul este programat pentru 2027, dar data exactă va fi anunţată doar de înţeleptul hogon, liderul spiritual suprem al dogonilor, indiferent dacă sunt animişti, musulmani sau catolici.

Hogonul este unul dintre cele mai importante personaje din vale. Deşi fiecare sat are un şef (ereditar) sau un sfat al bătrânilor, hogonul este liderul spiritual. În zonă sunt mai mulţi hogoni, dar cel din satul Arou este cu adevărat şeful suprem (de altfel, unul din ghizii noştrii, fiind din Arou, nega că ar fi mai mulţi hogoni decât cel din Arou, deşi mai erau câţiva în câteva sate). De altfel, am vizitat un hogon fără a-l vedea efectiv... el locuieşte izolat într-o clădire, el luând legătura cu restul lumii printr-un kadana (gardian al hogonului)... eu l-am văzut însă pe hogonul din Sanga pe ecranul videocamerei, folosindu-mă din plin de zoom...

Cezar a.k.a Imperator este un pasionat de călătorii, istorie şi de descoperirea altor civilizaţii. Poveştile sale din cele 81 de ţări vizitate, dar şi sfaturi de călătorie le puteţi găsi pe www.imperatortravel.ro

Cuvinte cheie: mali , sirius
 
 
Comenteaza
  • 21 august 2011 / 22:02 Titus

    Nu ma cunosti, dar ma faci prost. Excelent! Sa te fac si eu vaca sau dobitoaca? T/

  • 18 august 2011 / 22:49 Ioana

    Titus, nu trebuie sa te cunosc, dar prostia miroase, iar a ta pute de la distanta

  • 17 august 2011 / 12:33 Titus

    Ioana, ne cunoastem cumva de iti permiti astfel de cuvinte? Sau esti cumva * lui Cezar a.k.a Imperator? (Cam doare, nu?) T.

  • 17 august 2011 / 02:02 Ioana

    Uite cine aparu, prostovanul de Titus ! Pai asta scrie doar pe hartie igienica articole la cat e de prost si batut in cap. Oricum nu inteleg ce cauta pe site-ul asta cand locul in care ar mai intelege ceva ar fi la otv sau tabloide.

  • 16 august 2011 / 21:19 Titus

    Demostene, esti imbecil. Ai impresia ca esti fratele meu. Gresit, eu sunt sigur ca n-am nici frati si nici surori. Asa ca lasa tampeniile. Si ca orice cretin din tara asta comentezi aiurea - sa-ti dau linkurile tuturor articolelor mele scrise in presa? Ti-as umple pagini intregi. T.