Home - obiective turistice Articole Nepal, la picioarele Himalayei. Episodul 3 – celelalte oraşe regale din valea Kathmandu
 
06.12.2011

Nepal, la picioarele Himalayei. Episodul 3 – celelalte oraşe regale din valea Kathmandu

Nepal, la picioarele Himalayei. Episodul 3 – celelalte oraşe regale din valea Kathmandu

Pentru călătorul în Nepal, nu este cazul să fie acaparat întru totul de Kathmandu. La nici jumătate de oră de mers cu maşina, se află încă două oraşe istorice, Patan şi Bhaktapur, înzestrate şi ele cu bogăţii arhitectonice şi culturale prim ordin. De-a lungul secolelor, cele trei mari oraşe de pe valea Kathmandu s-au duelat militar, arhitectonic şi cultural până când muntenii din Gurkha au coborât din Himalaya şi i-au liniştit pe toţi, cucerind cele trei oraşe pe care le-au integrat în noul Regat al Nepalului. Asta se întâmpla în 1769 şi, de atunci, cele două oraşe au intrat în penumbra Capitalei. Dar minunile arhitectonice s-au păstrat, iar faptul că nu mai joacă rolul de capitale le scuteşte de o bună parte din traficul bezmetic din Kathmandu.

Patan

Ca şi în capitală, întreaga viaţă a oraşului gravitează în jurul pieţei centrale - Durbar Square, piaţa cu cea mai mare concentraţie de opere ale arhitecturii newari de pe toată valea... Nu are, poate, grandoarea pieţei din Kathmandu, dar este mult mai variată ca tip de arhitectură... aliniate, una după altă, treci de la o pagodă nepaleză la un templu inspirat de indieni, revenind apoi la altă pagodă. Faţă în faţă cu acest triptic de temple se află Palatul Regal, actualmente transformat în cel mai frumos muzeu din toată ţara - construit şi aranjat cu bani şi know-how austriac, muzeul expune într-un decor foarte îngrijit şi inspirat diverse statui.

Am luat-o la pas prin piaţă... spre deosebire de cea din Kathmandu, aici chiar se vând lucruri - undeva, mai ascuns, într-un colţ, se vând legume, iar la intrarea în temple, diverse suvenire şi opere de artă. Una din marile plăceri ale nepalezilor este să stea pe cerdacul unui templu, să sporovaiasa şi să observe viaţa pieţei... Se apropie o tipă la vreo 20 şi ceva de ani care începe să-mi ofere diverse suvenire... pare un magazin ambulant - tricouri, pături, statuete, mici picturi de tip tangka... O refuz cu zâmbetul pe buze de fiecare dată... pare supărată şi mă ceartă... Întru în joc... "Iti promit că voi cumpără ceva de la ţine în viaţa urmatoare"... Nu înţelege... "When?". "Next life!"... Până la urmă, se prinde şi se bosumflă pe loc... Nu se mai joacă. A, nu eşti o credincioasă adevărată... când îţi promit că îţi voi cumpără ceva în viaţa următoare, nu ai încredere? Nu ai încredere într-o viaţă ulterioară? Hmmm... ar trebui să suferi ca în statuile de pe stâlpii de susţinere a templelor care expun numeroase scene de chinuire a femeilor necredincioase.

De altfel, Patanul excelează în astfel de sculpturi - o femeie este trasă de păr şi torturată de doi demoni, altă este fiartă într-un mare cazan, amintind parcă de mai creştineştile cazane fierbinţi ale iadului... Asta nu înseamnă că nu mai găseşti şi alte imagini erotice.

Odată trecut de principalele trei temple din piaţă, descopăr că, de fapt, mai sunt câteva, probabil mai mult de zece temple sunt împrăştiate prin zonă... Simbolul oraşului este însă o statuie destul de înaltă a regelui Yoganarendra Mall, îngenuncheat într-o floare de lotus, protejat de o cobră regală ca o adevărată glugă... Incredibil, dar adevărat, această statuie a regelui din Patan se află în Durbar Square de pe la 1700... Câte statui publice se păstrează în România din acea perioadă? Nu cred că foarte multe, eu personal nu ştiu niciuna.

Întru şi în muzeu... găzduit de fostul palat regal, afectat de invazia cuceritoare a regelui Gurkha, din 1768, dar şi de cutremurul din 1934... O succesiune de curţi interioare şi intru în Muzeul Patan. Lonely Planet spune că muzeul este unul dintre cele mai frumoase de pe tot subcontinentul (referindu-se inclusiv la India) şi are mare dreptate - nu neapărat exponatele, ci mai ales felul în care sunt puse în evidenţă după toate regulile muzeisticii moderne.

Deşi păstrează aerul tipic nepalez, este un muzeu foarte modern, care ar putea fi la fel de bine în Londra, Paris sau New York! Iau la pas exponatele - zeităţi turnate în bronz, lucrări din cupru aurit, dar şi fotografii fascinante făcute în Patan în jur de 1900. Poate cea mai haioasă poză este din 1948, care arată câteva zeci de nepalezi cărând un automobil într-o lectică sui-generis. Explicaţia este de asemenea hazoasă: "Daca, în SUA, maşinile cară muncitorii, în Nepal, muncitorii cară maşinile. În Nepal, nu există şosele decât în Capitală şi de aceea maşinile importate din India sunt cărate în spate până la Kathmandu".

Un alt loc demn de vizitat este "templul de aur"... dacă la intrare nu îţi dai seama cum arată în interior, fiind o intrare absolut banală, după ce treci printr-un coridor lung, te trezeşti în faţa unui templu strălucitor ca de aur. Este un temple budist, iar preotul care slujeşte este un... băieţel care are sub 12 ani. Acesta trebuie să-şi îndeplinească slujba timp de 30 de zile, după care este înlocuit cu un alt băiat de aceeaşi vârstă. În spatele templului se află câteva ateliere meşteşugăreşti, dar cel mai interesant dintre toate este un magazin care vinde boluri "cantatoare" - făcute dintr-un anumit tip de aliaj, dacă îl loveşti cu un ciocănel, bolul se transformă într-un obiect vibrator cu anumite funcţii curative. Trebuie doar să ţi-l pui în cap sau la spate şi stresul dispare... Sau, cel mult, aşa susţine, cu multă elocvenţă, vânzătorul...

Bhaktapur - oraşul

În 2011, am fost pentru a doua oară în Nepal. Prima dată, am vizitat această ţară în iarna lui 2003. Nu am văzut prea multe schimbări în aceşti opt ani de la precedenta mea vizită, exceptând în Bhaktapur. Se pare că autorităţile locale au fost mai întreprinzătoare şi zona turistică, centralul fiind complet reamenajat... Practic, Bhaktapur este unicul loc din Nepal şi poate unul din puţinele de pe subcontinent care aduc cu felul în care sunt organizate centrele vechi din Europa - străzi pietruite, magazine de suvenire aranjate, restaurante curate... totul gravitând în jurul marilor temple şi al palatului regal. Şi, evident, cu o piaţă centrală numită, aţi ghicit! Durbar Square.

Clădirea-simbol a Bhaktapurului (cunoscut şi sub numele Bhadgaon - "orasul orezului" în newari) este cel mai înalt templu din Nepal - Nyatapola, care are nu mai puţin de 30 de metri înălţime şi cinci etaje! A fost construit în 1702, dar a fost construit temeinic, dovadă că la cutremul din 1934 nu a fost afectat decât în foarte mică măsură. Scara monumentală spre intrarea în templu este străjuită de cupluri de statui - doi luptători rajputi legendari, despre care se spune că aveau puterea a zece oameni, doi elefanţi, doi lei, două păsări fantastice şi, în fine, două zeiţe...

Totuşi cea mai bună privelişte ţi-o oferă, vizavi, un roof-top, restaurant căţărat pe vârful unei clădiri, de unde poţi admira marele templu Nyatapola, întreg oraşul (care, surprinzător, nu are parte de clădiri prea înalte) şi munţii de pe fundal.

Ce apreciez însă la Bhaktapur este că aici ajungi repede în locurile unde se desfăşoară "viata adevarata" - nu foarte departe de acest centru turistic exemplar, dai de piaţa olarilor unde aceştia îşi usucă la soare castroanele, apoi de un mare bazin plin de apă, unde localnicii fac baie (să nu credeţi că aveţi parte de scene similare cu cele de pe temple, oamenii fac baie îmbrăcaţi, ca în India!), un altul unde se spăla rufele, magazine tipice sau chiar şi mame care prind păduchii (sau cine ştie ce alte lighioane) din părul negru şi frumos al fiicelor. Casele din Bhaktapur sunt mici, unele nici nu au uşi, ci nişte perdele mai opace, aşa că atât viaţa socială, cât şi cea privată se desfăşoară în public sau semi-public, fie că e vorba de îndepărtat păduchii, făcut baie, bătut copii sau făcut sex (nişte zgomote specifice se auzeau dintr-o casă de după perdeaua-uşă parţial ridicată).

Cum ziceam, nici Bhaktapurul nu duce lipsă de sculpturi erotice, dar aici găseşti, poate, o mostră de umor nepalez - pe stâlpii de susţinere a unui mic templu închinat cuplului Shiva-Parvati se pot vedea doi elefanţi făcând sex într-o poziţie imposibilă, cu trompele încolăcite...! O mostră de kamasutra elefantină.

Am rămas prin Bhaktapur până dincolo de prânz. A fost o plimbare leneşă pe uliţele medievale ale oraşului, încununată cu un prânz pe roof-topul din Durbar Square... De aici, se poate vedea chiar şi Himalaya cea albă, în caz de vizibilitate... şi eu am avut parte de o vizibilitate perfectă!

Şi pentru că vorbeam de asemănarea cu Patan şi Kathmandu, ei bine, şi Bhaktapur are un palat regal, care astăzi adăposteşte nu vreun personaj cu sânge albastru, ci Muzeul Naţional de Artă al Nepalului. Deşi este Muzeu Naţional, este net inferior muzeului din Patan, ieşind în evident doar prin remarcabila "Poarta de Aur", poartă de intrare spre "palatul cu 55 de ferestre".

Cezar aka Imperator este un pasionat de călătorii, istorie şi de descoperirea altor civilizaţii. Poveştile sale din cele 85 de ţări vizitate, dar şi sfaturi de călătorie, pot fi găsite pe www.imperatortravel.ro

Cuvinte cheie: nepal , kathmandu , himalaya
 
 
Comenteaza
  • 07 decembrie 2011 / 16:33 Marius V

    Excelent articol ! Super poze !

  • 06 decembrie 2011 / 19:32 Mos Nicolae

    OMUL CU 328 DE COPII !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! CITITI AICI: romaningermania.ro/v-ati-pregatit-ghetutele-pentru-mos-nicolae/

  • 1