Home - obiective turistice Articole Roma artistică
 
02.02.2012

Roma artistică

Roma artistică

Caleidoscopul dedicat Romei continuă cu fragmente din povestea artei sale nemuritoare, imposibil de împărţit pe zile sau hărţi. Spre oriunde te întorci şi oriunde cauţi, ai impresia că pieţele, palatele, podurile, sculpturile, fântânile, bisericile, grădinile şi monumentele fac parte dintr-o pictură de neasemuită frumuseţe, zugrăvită pe pânza ondulată a oraşului.

Artiştii supremi

Fără Michelangelo Buonarroti şi Gian Lorenzo Bernini, Roma ar fi fost mult mai săracă şi mai lipsită de strălucire estetică. Primul a dominat secolul al XVI-lea cu geniul său artistic şi a lăsat oraşului opere de artă de o valoare inestimabilă. Prima lucrare "romană" a fost sculptura Pieta, pentru Biserica Sfântul Petru. Între 1508 şi 1512, artistul pictează cupola Capelei Sixtine, întorcându-se abia în 1536 pentru a realiza Judecata de Apoi pe peretele altarului. Din 1514 până în 1521, Michelangelo reface faţada Capelei Papale din interiorul Castelului Sant'Angelo, iar între timp se ocupă de proiectul mormântului papei Iulius II, din care a rămas posterităţii magnificul Moise din Biserica San Pietro in Vincoli.


Ca arhitect, planifică în detaliu (1538) noua înfăţişare a Pieţei Campidoglio, pentru a pune cât mai bine în evidenţă această zonă istorică a Capitoliului: reface faţadele celor două palate deja existente, trasează schiţele unui nou palat (azi, sediul Muzeelor Capitoliului), desenează piedestalul pe care va fi aşezată statuia ecvestră a împăratului Marc Aureliu şi proiectează rampa monumentală care uşura accesul în piaţă. Tot Michelangelo continuă munca lui Antonio da Sangello la Palatul Farnese, îmbogăţind edificiul cu detalii arhitecturale. Din anul 1546, în cea mai importantă sarcină a sa, arhitectul Buonarroti conduce lucrările de construcţie a Bisericii Sfântul Petru, încununând-o cu cel mai mare dom, o adevărată capodoperă de arhitectură.



Bernini, un arhitect şi un sculptor excepţional, cu o viziune barocă unică, va da Romei secolului al XVII-lea o suită de monumente grandioase: Piaţa San Pietro, cu ale sale colonade şi statui, Fântâna Celor Patru Fluvii din Piaţa Navona, Fântâna Tritonului din Piaţa Barberini, palatele Barberini, Ludovisi şi Chigi. Sculpturile sale de la Villa Borghese şi din Galeria Borghese sunt remarcabile prin realismul detaliilor şi surprinderea personajelor în mişcare. Multe alte piese decorează biserici: cea mai celebră este capodopera Extazul Sfintei Tereza, din Capela Cornaro. Baldachinul din Bazilica Sfântul Petru a fost finalizat în 1633, iar Scala Regia (minunata scară de la intrarea în Vatican) - în 1666.

Treptele Spaniole

Cel mai larg şir de trepte din Europa uneşte Biserica Trinitá dei Monti cu Piaţa Spaniei, pe o pantă îndrăzneaţă, devenită în timp preferata tinerilor, a îndrăgostiţilor şi a turiştilor în căutarea celei mai romantice şi mai frumoase privelişti asupra Romei. Pe cele 138 de trepte datând din epoca barocă (1726), şederea este o binefacere: în jur, copiii cântă, adulţii exclamă admirativ, artiştii schiţează contururile pieţei sau ale bisericii, străinii fotografiază continuu, iar viaţa Romei se petrece în obişnuita agitaţie italienească.


Pieţe, fântâni şi columne

Piaţa Spaniei înseamnă aglomeraţie şi eleganţă. La picioarele Treptelor Spaniole, fântâna mică şi liniştită redă o barcă pe jumătate scufundată într-un bazin. În lateral, Coloana Imaculatei, cu datare antică romană, are în vârf statuia Fecioarei Maria, purtând pe cap o frumoasă cunună. Caldarâmul pieţei este bătut până târziu în noapte de picioarele vizitatorilor şi ale vânzătorilor ambulanţi de îngheţată şi castane. Din această colorată piaţă porneşte Via dei Condotti, strada cu cele mai renumite case de modă italieneşti şi cu cele mai pretenţioase boutique-uri.

Forma ovală a Pieţei Navona se datorează fostului stadion al lui Domiţian (folosit pentru cursele de care), pe ale cărui ruine tronează clădirile cu faţade în culori pastelate. În faţa Bisericii Santa Maria dell'Anima, chiar în centrul pieţei, Fântâna Celor Patru Fluvii a lui Bernini înconjoară un frumos obelisc egiptean. Alte două fântâni echilibrează ansamblul arhitectural şi primesc pe marginilor lor rotunjite turiştii obosiţi. Piaţa este plină de artişti, pânze pictate, terase, porumbei şi suveniruri.


Un obelisc simplu şi Panteonul dau farmec Pieţei Rotonda, însă pe străzile alăturate şi în celelalte piaţete dimprejur se găsesc multe alte mici "bijuterii": Obeliscul de la Santa Maria sopra Minerva (un obelisc pe care Bernini l-a montat, extravagant, pe spatele unui elefant din marmură), Pie' di Marmo (un fragment de picior din marmură, dintr-o veche şi uriaşă statuie romană), Fântâna Portarului, Obeliscul de la Montecitorio şi Columna lui Marcus Aurelius.
La poalele Dealului Capitoliului, marele monument al lui Vittorio Emmanuelle domină Piaţa Venezia, amintind de primul rege al Italiei unificate. În Piaţa Campidoglio, suită pe deal, măiestria arhitectului Michelangelo poate fi admirată în deplina ei manifestare. Statuia ecvestră din mijloc este o replică după originalul aflat în Palatul Nou (Palazzo Nuovo).



Rotunda Piaţă a Republicii are în centru Fântâna Naiadelor, cu cele patru nimfe nude din bronz, întinse pe câte un animal simbolizând apa în diverse forme. Nu la mare depărtare, alte ţâşniri acvatice iau forme artistice: Fântâna lui Moise, cu o structură masivă, şi Cele Patru Fântâni, fiecare reprezentând câte o zeitate.
Însă cea mai mare şi mai cunoscută fântână din Roma rămâne Trevi, a cărei construcţie din 1762 marca locul în care se termina apeductul roman Aqua Virgo. Având ca fundal Palatul Poli şi impresionante coloane corintice, fântâna se înalţă până la 26 de metri şi arată cum Zeul Neptun, însoţit de doi tritoni, încearcă să domolească un cal de mare nesupus. Legenda locală spune că cine aruncă o monedă în apa clară se va întoarce cu siguranţă la Roma.


Un alt simbol al Romei este Gura Adevărului - Boca della Veritá, o figură din piatră fixată pe zidul porticului Bisericii Santa Maria in Cosmedin, din zona Aventinului. Se zice că fălcile puternice prind mâna mincinoşilor, astfel că testarea fidelităţii soţilor/soţiilor ar fi la îndemâna oricui...



Artiştii, scriitorii şi Roma

În Piaţa Spaniei, Caffé Greco primea încă din 1760 lumea boemă a Romei şi nu numai. Byron, Goethe, Keats, Wagner, Casanova sau regele Ludwig de Bavaria se alăturau intelectualilor şi artiştilor vremii, în ambianţa acestei cafenele celebre. Portretele clienţilor de vază au fost atârnate pe pereţii camerei din spatele foaierului foarte aglomerat al localului.
La fel de cunoscută este şi Ceainăria lui Babington, de peste drum, deschisă în 1896 de două englezoaice, dornice să aducă în Roma ceaiul Earl Grey, biscuiţii şi micul dejun englezesc.
Tot în aceeaşi piaţă, casa memorială Keats-Shelly îi primeşte pe cei care vor să afle sau să-şi amintească de cei doi mari poeţi romantici englezi. Pe Via del Corso, în apropiere, una dintre case poartă numele lui Goethe (şi este, bineînţeles, deschisă publicului), pentru că scriitorul a locuit aici timp de doi ani, între 1786 şi 1788.
Muzeele Vaticanului, Muzeele Capitoline, Muzeul Naţional Etrusc, Galeria Spada, Palatul Corsini, Palatul Venezia, Muzeul Naţional Roman, Galeria Doria Pamphili, Galeria Colona, Muzeul de Instrumente Muzicale, Muzeul şi Galeria Borghese etc. pun în valoare opere ale artiştilor cunoscuţi şi necunoscuţi, care au creat în Roma sau mai departe, începând cu câteva secole înaintea erei noastre şi terminând cu mileniul al doilea.



Cartea de călătorie pentru Roma nu se lasă vreodată închisă, fiindcă rezervele turistice ale oraşului, şi aşa uriaşe, se alimentează continuu din existenţa lui trecută şi prezentă. Se caută ceva vechi, şi totuşi nou, ceva obişnuit, ori insolit? Pe urmele Renaşterii sau ale barocului în Roma, ori pe ale vechilor drumuri romane, sau pe urmele bisericilor de pe traseul personajelor lui Dan Brown, iată alte câteva dintre temele posibile şi vrednice de interes pentru Roma eternă, dintr-un voiaj fără limită în timp.

Cuvinte cheie: Roma , Italia , arta
 
 
Comenteaza
  • 02 februarie 2012 / 21:43 Paul Vereanu

    Deja un progres, articolul este semnat anonim! Antonio da SANGALLO!!! Nu exista da Sangelo! Parol, am cautat!!! Daca vorbiti in diverse paragrafe despre "Michelangelo" si altele despre "Buonarroti", doriti sa evidentiati altceva decat inconsecventa? Poate e bine sa faceti o fraza din care sa rezulte ca Michelangelo Buonarroti a fost si sculptor si pictor si arhitect... nu?! Sau "arhitectul Buonarroti" este altcineva?! Atentie la editare - aveti scapari de corectarea textului in limba romana. Mai incercati, e mai bine ca articolul despre Roma in care am aflat cu stupoare despre "Circul lui Maximus"...

  • 1