După ce-ţi fixezi ochelarii şi tubul din plastic pentru snorkeling, te laşi în voia apei limpezi şi răcoritoare şi explorezi, de pe valuri, universul colorat al recifului Mării Caraibelor. Claritatea adâncului te impresionează, bancurile de peşti mici şi galbeni aleargă dintr-o parte în alta, iar undeva în jos corpul masiv al unei baracude se unduieşte nepăsător. Te afli la câţiva zeci de metri de malul Insulei Cozumel, iar snorkeling-ul este una dintre alegerile excelente pe care le poţi face pentru descoperirea şi admirarea unei mici părţi din bariera de corali a Caraibelor. Pentru acest al doilea mare recif al lumii, varianta perfectă ar fi însă scufundările, dacă străfundurile nu te intimidează ori ai timp la dispoziţie ca să te iniţiezi în scuba-diving.

Dacă, în primele trei episoade, am trecut în revistă câte ceva din istoria, tradiţiile şi arhitectura Nepalului, astăzi voi avea un articol mai plin de adrenalină. Pentru că, dacă te duci în Nepal, nu o să te limitezi doar la a vedea palate şi temple sau la a urca pe Everest, atunci când poţi să ai parte de o mulţime de activităţi memorabile, multe la preţuri net inferioare celor din Europa.

La nord de Marea Moartă, râul Iordan trasează cu apele-i verzi şi înguste graniţa dintre Iordania şi Israel, hrănind întinderile deşertice sub toropeala lui octombrie. Până să vină iarna cu ploile sale, culmile cu nisipuri aurii privesc cum valurile de căldură dansează deasupra lor şi cum orizontul se afundă în aerul albicios. Tufişurile uscate şi măslinii peticesc pământul, iar turmele răzleţe de cămile abia se zăresc pe povârnişurile maronii. De mii de ani, Valea Iordanului leagă drept Lacul Tiberiada (Marea Galileii) şi malul sărat al mării, cu aceeaşi stăruinţă. Doar ceva s-a schimbat: cum se socoteşte timpul, din vremea când Isus a fost botezat de către Ioan în apele de atunci ale râului.

Pentru călătorul în Nepal, nu este cazul să fie acaparat întru totul de Kathmandu. La nici jumătate de oră de mers cu maşina, se află încă două oraşe istorice, Patan şi Bhaktapur, înzestrate şi ele cu bogăţii arhitectonice şi culturale prim ordin. De-a lungul secolelor, cele trei mari oraşe de pe valea Kathmandu s-au duelat militar, arhitectonic şi cultural până când muntenii din Gurkha au coborât din Himalaya şi i-au liniştit pe toţi, cucerind cele trei oraşe pe care le-au integrat în noul Regat al Nepalului. Asta se întâmpla în 1769 şi, de atunci, cele două oraşe au intrat în penumbra Capitalei. Dar minunile arhitectonice s-au păstrat, iar faptul că nu mai joacă rolul de capitale le scuteşte de o bună parte din traficul bezmetic din Kathmandu.

În Londra lui 1878, palatele se învecinează cu insalubrele locuinţe şi dughene, iar burghezii pretenţioşi se pierd pe străzi în puzderia de vânzători ambulanţi, coşari, florărese şi copii ai străzii, în vuietul energic al unui oraş în transformare. Deasupra bulevardelor şi parcurilor centrale, fumul cenuşiu al fabricilor din periferii se agaţă de norii rătăciţi şi întunecă atmosfera aristocrată a societăţii victoriene. Graniţa dintre sărăcie şi bogăţie, moralitate şi viciu se subţiază treptat, pierzându-se în ceaţa de pe malurile Tamisei. Crimele se înfăptuiesc cu repeziciune, victimele cer ajutor, indiciile sunt rătăcite în labirintul londonez, poliţia se străduieşte, neputincioasă, să ţină pasul cu infractorii. În aceste vremuri, renumele lui nu are seamăn: Sherlock Holmes – primul detectiv consultant.

I s-a dus repede vestea în toate colţurile lumii: PILSNER, berea clară, de culoare galbenă şi cu un gust unic, rezultat dintr-o reţetă încă secretă, cu componente locale esenţiale: drojdie specială, apa moale din Boemia de Vest, orzul cu un conţinut scăzut de proteine, hameiul uscat din Žatec şi pivniţele cu pereţi calcaroşi. Când berarul bavarez Josef Groll a prezentat, la 5 octombrie 1842, noua bere produsă în fabrica Bürger Brauerei a oraşului Plzeň (Pilsen în germană), poate că nu a avut îndrăzneala să se gândească la succesul mondial de mai târziu al creaţiei sale. Se spune că berea este atât de bună fiindcă apa din izvoarele zonei are un grad foarte scăzut de salinitate, ori fiindcă o ciupercă specială îmbracă pereţii de stâncă între care berea fermentează şi se maturează timp de două sau trei luni, la o temperatură constantă de 1°-2° C. În 1898, marca înregistrată Pilsner Urquell consacra definitiv originea celebrei şi apreciatei beri. Totodată, numele ei ocupa jumătate din eticheta oraşului ceh Plzeň, cealaltă parte fiind rezervată mărcii Skoda. Până azi, cele două mărci au ţinut ştacheta economică a oraşului ridicată, însă această moştenire a fost completată de cea cultural-istorică, într-o nouă etichetă turistică, foarte atractivă.

Pentru turistul care are în vedere o aventură în multimilenara Indie, vizitarea nordului acestei ţări-subcontinent se constituie într-un deziderat demn de toată strădania spre a fi dus la îndeplinire. Clima este mai răcoroasă, deci suportabilă, ţânţarii mai puţini, aerul ozonat al înălţimilor este respirabil. Bonus: imaginile ireal de frumoase ale Himalayei şi oraşele de munte care abundă de un pitoresc specific. Dacă întreaga aventură este desăvârşită la bordul trenurilor de epocă colonială, farmecul călătoriei se va transforma în amintiri de neşters!

Dunărea îşi trece vasele de croazieră prin inima Bratislavei, pe o câmpie cuminte ce loveşte în depărtare poalele Carpaţilor Mici. Pe o parte, apele fluviului oglindesc Castelul (Hrad), turlele bisericilor bătrâne şi centrul vechi, iar pe cealaltă, oraşul nou şi parcuri întinse. Un pod suspendat îndrăzneţ împacă cele două maluri, unindu-le printr-o şosea dreaptă şi un pasaj pietonal, astfel încât frumoasa capitală a Slovaciei să se întregească istoric pe Dunăre, în Europa Centrală, asemenea vecinelor sale Viena (la 65 km) şi Budapesta (la 180 km).

Piaţa este relativ neschimbată de prin secolul 17, deşi unele clădiri sunt chiar mai vechi. A fost afectată major de cutremurul din 1934, dar a fost reconstruită, iar din 1979 este pe lista patrimoniului umanităţii UNESCO.

Pentru un român aprig din fire, iute la reacţie şi pentru care calmul şi răbdarea sunt simple cuvinte din dicţionar, o vizită într-o ţara nordică este mai mult decât o simplă călătorie...este o adevărată lecţie de viaţă. Şi dacă în alte ţări mi-au plăcut peisajele, mâncarea sau arhitectura, în Helsinki mi-au plăcut oamenii şi atmosferă. Iar ceea ce au făcut finlandezii din acest oraş merită toate aplauzele.